Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea a șasea

În primele cinci articole anterioare pe această temă am identificat șase dintre Regulile pentru traducători promovate de SBB: (1) se publică și se distribuie o singură versiune în limba țintă, (2) nu se dezvăluie numele traducătorului, (3) nu se acceptă traducerile realizate de un singur traducător, (4) se acceptă numai traducerea autorizată de biserica majoritară, în cazul României — Biserica Ortodoxă Română, (5) nu se agreează folosirea parafrazelor și (6) traducerea  se face din limbile originale: VT din ebraică, iar NT din greacă. Referințele la documentele publicate în volumul Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Cluj-Napoca, Risoprint / Logos, 2014) păstrează marcarea oferită de editorul Emanuel Conțac, cifra urmând simbolului #. Am ajuns, în sfârșit, la ultimul articol din această serie în care voi expune ultimele trei principii identificate în volumul de corespondență menționat anterior.

(7) Versiunea SBB nu include cărțile apocrife. Apocrifele sunt acele cărți care apar în versiunile tradiționale (ortodoxă și catolică) între VT și NT și care au fost considerate necanonice de către protestanți. Aici sunt incluse următoarele: Tobit, Iudita, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri, 3Ezdra, Înțelepciunea lui Solomon, Înțelepciunea lui Iisus Sirah, Istoria Susanei, 1-3Macabei. Fragmentele suplimentare la cartea Daniel și Estera nu au fost incluse pe motiv că ele apar doar în Septuaginta (vezi principiul 6). Kilgour răspunde întrebării lui Adeney cu privire la publicarea cărților apocrife în versiunea autorizată de SBB astfel: „prin constituția noastră nu putem include Apocrifele în Biblie” (26 mar. 1920, #26). Subiectul nu a mai fost deschis niciodată după aceasta, dar mai târziu, SBB va ajunge să negocieze și să accepte propunerea Sinodului BOR de a subvenționa și distribui Biblia sinodală, fapt care condiționa continuarea activității SBB în România, dar și impunea încheierea distribuirii altor versiuni de către SBB (vezi scrisoarea lui Wiles către E. Smith, înlocuitorul lui Kilgour, la 22 mai 1933, #524). Se poate presupune că Biblia sinodală de atunci includea cărțile apocrife la fel ca orice altă ediție a Bibliei sinodale. În cele din urmă, se pare că Wiles a limitat negocierile de susținere a publicării doar pentru NT sinodal în traducerea lui Nicodim (#551), fapt care a primit autorizare în 1937 (#552).

(8) Scrierea numelor se permite după tipare specifice limbii țintă, dar nu după tipar septuagintal. În aceeași scrisoare expediată ca răspuns de Kilgour la cele cinci întrebări ridicate de Adeney în 19 feb. 1920 (#25), apar clarificări și cu privire la scrierea numelor.

Veți vedea ce se spune în regulile 7, 8 și 9 cu privire la a treia întrebare. Nu există o regulă strictă cu privire la scrierea numelor proprii. Principiul după care trebuie să lucrăm este citat la sfârșitul regulii 15. Prin urmare, nu ar fi nicio obiecție în ce privește scrierea formelor românești.

Această problemă nu va mai apărea în corespondență, din moment ce Cornilescu și Adeney au înțeles că există multă libertate de mișcare în această privință. Înțelegem de aici că Regulile pentru traducători includeau cel puțin 15 reguli.

(9) Versiunea autorizată de SBB nu va conține note de subsol, colontitluri, tiluri de capitole, trimiteri și intertitluri. Versiunea Cornilescu 1921 le-a conținut pe acestea, după cum confirma și Conțac (p. 69), și le-a folosit cu oarecare folos, dacă dăm crezare recomandărilor lui Adeney (#303) și Adorian (#317), confirmate de Wiles (#291). În procesul pregătirii pentru publicare a NT în format 32 inch., Wiles anunța: „cu privire la intertitluri, responabilul de depozit și colportorii sunt foarte mâhniți că acestea trebuie eliminate”. La întâlnirea avută personal cu Cornilescu, Kilgour îl anunță că, printre altele, va trebui să renunțe la toate notele, „cu excepția celor care ajută la explicarea traducerii” (29 feb. 1924, #177).

Într-o scrisoare expediată lui Kilgour la 1 iul. 1924 (#255), Cornilescu menționează o întelegere avută ca tipografii germani să fie anunțați să renunțe la toate aceste elemente auxiliare atunci când vor culege textul pentru versiunea din 1924. Totuși Cornilescu constată că nu s-au achitat cu atenție de această datorie și solicită dreptul de a verifica șpalturile înaintea multiplicării textului. Haig îl ținuse responsabil pe Cornilescu de scoaterea lor (#253). „Biblia de buzunar va conține doar textul, fără colontitluri, intertitluri sau note” îi confirma Kilgour lui Haig (2 iul. 1924, #257). Același principiu este precizat de Kilgour și lui Wiles: „în cărți mici ca aceasta nu includem niciodată astfel de elemente” (#296), dar și lui Cornilescu (#297). Cornilescu înțelege această condiție (#235), confirmă scoaterea lor (#298) și mesajul este trimis mai departe lui Wiles (#300) și Adeney (#305). Renunțarea la note, intertitluri și altor materiale introduse de autor ar fi avut, în interpretarea lui Conțac, rolul de a evita acuzațiile răuvoitorilor de partizanat confesional (p. 79, n. 111). Kilgour îl anunță pe Adeney de aplicarea acestui principiu, dar și constată că s-a aplicat parțial:

Numărul intertitlurilor a fost redus foarte mult după ce dl Cornilescu a înțeles mai clar poziția Societății Biblice. Cel mai probabil ele dispar, precum spuneți, după Galateni. Am simțit totuși să este important să tipărim cartea cât mai repede posibil. Într-o nouă ediție va fi mai multă uniformitate. (13 ian. 1925, #345)

Kilgour se referă aici la scrisoarea lui Adeney din 8 ian. 1925 (#338). Cornilescu propune ca în Biblia de buzunar, începând cu Proverbe, intertitlurile și începutul paragrafelor să fie marcat cu o literă mare (#327), cerere refuzată de Kilgour pe motiv că tipografii erau avansați în culegera textului și se dorea uniformitate (#329). Cornilescu nu renunță cu totul la ideea de a include intertitluri și pentru fragmentul de la Galateni la Apocalipsa, motiv pentru care îi scrie lui Kilgour la 20 apr. 1926 (#400), justificând propunerea ca pe dorința multora.

Mulți ar dori să existe intertitluri și de la Galateni 6 până la final. Spun că ar fi «absolut necesare». Eu unul nu cred asta. Vă amintiți probabil că le-am scos cu totul la sugestia dvs. Credeți că ar trebui să fie reintroduse? Dacă da, vă rog să-mi spuneți. Cred că pot lipsi fără probleme. Dar dacă doriți să le pun, aș sugera să se pună doar un intertitlu scurt, la începutul fiecărui capitol, dar nu mai mult. Este adevărat că le-am păstrat în Biblie până la Galateni 6, dar nu am știut până atunci că erați de aceeași părere, anume să fie eliminate complet. Dacă aș fi știut asta înainte, n-ar mai fi rămas niciun intertitlu în toată Biblia. V-ați schimbat părerea? Trebuie să vă gândiți bine, deoarece cred că ar costa destul de mult să le introducem. Nu putem face tot ce și-ar dori oamenii. Ce părere aveți?

Kilgour îi răspunde telegrafic: „Nu mi-am schimbat părerea. Nu putem include intertitluri dincolo de Galateni pentru noua ediție. Capitolele să rămână așa cum sunt.” (23 apr. 1926, #401) Argumentația lui Cornilescu pe un subiect la care știa deja decizia SBB și aparenta disponibilitate de respectare a deciziei lui Kilgour, cu care i-a impresionat mereu pe englezi, ridică semne de întrebare cu privire la intenția reală a lui Cornilescu. Pretenția că nu a știut de principiul acesta decât târziu, pune în conflict pretenția lui Kilgour a-i fi făcut lui Cornilescu instructajul necesar cu privire la principiile SBB cu pretenția lui Cornilescu de a nu fi aflat dorința lui Kilgour în această privință decât prea târziu.

În cele din urmă intertitlurile au rămas în versiunea Bibliei Cornilescu care s-a popularizat în anii următori, cu excepția secțiunii de la Efeseni la Apocalipsa (p. 81, nota 118). Trimiterile s-au păstrat și ele. Notele de subsol, puține la număr, se încadrează în câteva categorii: explicarea unui nume evreiesc, termen alternativ, variantă textuală, redarea cuvântului evreiesc. Ele apar mai frecvent în Geneza, zelul traducătorului este vizibil redus în Exodul, după care apar cu totul ocazional, practic dispărând în restul VT. Notele ocazionale sunt reluate în NT.

Anunțuri

Comentarii închise la Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea a șasea

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea

Comentariile nu sunt permise.