Reguli pentru călăuzirea traducătorilor, corectorilor și editorilor parteneri ai Societății Biblice pentru Britania și străinătate

În corespondența SBB cu Cornilescu tradusă și publicată sub îngrijirea colegului meu Emanuel Conțac în volumul Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Cluj-Napoca, Risoprint / Logos, 2014) se face referire foarte frecvent la Regulile pentru traducători. În studiul în șase părți publicat pe acest blog am încercat să le identific și să urmăresc modul în care s-a negociat aplicarea lor în versiunea Cornilescu 1924, versiunea promovată de SBB care a devenit cea mai populară versiune a Bibliei în limba română din sec. XX. Dl Conțac m-a surprins oferindu-mi ediția din 1917 a documentului al cărui titlul concis este Reguli pentru traducători, scanat într-una din vizitele sale la arhivele SBB din Cambridge. În acest articol ofer cititorilor interesați un rezumat al acestor 33 de principii. În numele tuturor celor interesați care urmăresc acest material și al meu personal îi mulțumesc dlui Conțac pentru favorul făcut. Vremurile când informațiile despre traducerea versiunii Cornilescu erau accesibile unui grup foarte restrâns de oameni au trecut. A venit în sfârșit timpul să ne cunoaștem istoria.

Încă de la începutul broșurii de 27 pagini (cu index cu tot), R. Kilgour (D.D.), directorul editorial al SBB și autorul lucrării precizează că se așteaptă ca Regulile să fie respectate întocmai, orice îndepărtare de la ele trebuind a fi autorizate de Comitetul de la sediul central din Londra. Textul rezumativ al principiilor este redat în italice, iar comentariile mele în caractere obișnuite.

Regula 1

Traducerea se realizează în spirit creștin cu fidelitate și acuratețe față de text, cu reverență față de Dumnezeu și dragoste față de Biserică, în dependență de Duhul Sfânt prin rugăciune și în Numele Domnului Isus.

Se constată abordarea trinitariană și cu virtute a proiectului.

Regula 2

Nu se admite spre publicare traducerea sau revizuirea întreprinsă de un singur om, acolo unde ar fi fost posibilă formarea unui Comitet de persoane competente. Traducerea și revizuirea se întreprinde după consultări cu bisericile majoritare. Traducătorii au nevoie de calificări spirituale, academice și lingvistice. 

Cornilescu a făcut o bună impresie atât reprezentanților SBB de pe teren cât și conducătorilor SBB care au avut ocazia să îl întâlnească în Anglia, inclusiv lui Kilgour. Figurează la loc de cinste evenimentul trezirii sale spirituale și perseverența cu care a muncit pentru traducerea, corectarea și revizuirea Bibliei. Cunoașterea unor limbi de circulație internațională, precum engleza, este dovedită de traducerea unor lucrări și de corespondența dusă de Cornilescu. Ca absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă, Cornilescu se califică a primi titlul de intelectual al perioadei interbelice. Studierea limbilor clasice și exegezei textului biblic în școala superioară de teologie a acelor zile nu era avansată în România. Revizuirea traducerii lui Cornilescu nu a fost însă realizată de un comitet, dar s-au evidențat Adeney, misionarul englez printre evrei și prințesa R. Callimachi. Conlucrarea lor cu Cornilescu nu s-a desfășurat de maniera unui comitet cu ședințe de lucru în plen și cu dezbaterea chestiunilor în litigiu. Mai degrabă demersurile erau făcute în scris direct cu Kilgour și cu totul excepțional ca dezbatere în prezența lui Kilgour. Din scrisori reiese și contacte informale pe care Adeney le-a avut în persoană cu Cornilescu.

Regula 3

Se evită proliferarea versiunilor în dialecte apropiate. Se demarează o nouă traducere numai după executarea unui studiu atent al traducerilor existente deja în limba țintă. Orice revizuire este întreprinsă doar când nevoia o impune și cu condiția stabilirii termenilor de execuție.

În cazul versiunii Cornilescu 1924 s-a ajuns la recordul că fiecare ediție (retipărire) diferea de cea anterioară pentru că modificările erau realizate prin dialogul întreținut de Cornilescu cu tipografii, evitând autorizarea Comitetului londonez. Nu exista un text unitar al versiunii, așa încât retipărirea să se facă fără cheltuieli suplimentare, sau să se poată tipări același text în diverse formate (ca mărimi). E. Smith, noul director editorial al SBB, va interzice orice modificări ale versiunii în faza de culegere a textului.

Regula 4

Revizuirea trebuie să se limiteze în cele mai multe cazuri la corectarea și îmbunătățirea unei versiuni existente.

Regula 5

Revizuirile propuse trebuie circulate printre cei vizați (misionari și erudiți).

Adeney și Wiles deplâng lipsa de colaborare între cărturarii români. Se culeg doar reacții din partea unor intelectuali cu privire la versiunea lui Cornilescu și acestea vizează doar haina limbii române îmbrăcate de versiune, dar nu munca cu manuscrisele în limbile originale și prea puțin aspectele teologice.

Regula 6

Se preferă interpretările tradiționale, iar îndepărtarea de acestea trebuie documentate.

Regula 7

Comitetul SBB dorește ca, ori de câte ori este posibil, traducerea să se facă din originalul ebraic, aramaic și grecesc.

Nu avem cunoștință cum anume se desfășura procesul de traducere întreprins de Cornilescu, dar Kilgour ia cunoștință de principiile de traducere folosite de Cornilescu în realizarea versiunii din 1921. Se creează impresia că D. Cornilescu se putea folosi de Biblia ebraică, dar timpul foarte scurt în care s-a realizat traducerea exclude posibilitatea unei munci exclusiv din original cu consultarea lucrărilor de specialitate. Mai degrabă Cornilescu a tradus dintr-o versiune într-o limbă modernă și a consultat punctual, pe ici-colo, Biblia ebraică, fapt permis de SBB (Regulile 8, 10, 11).

Regula 8

Pentru traducerea VT se folosește Biblia ebraică pusă la dispoziție de SBB și/sau versiunile autorizate în limba engleză, adică versiunea autorizată publicată de Univ. Cambridge și cea a Univ. Oxford.

Regula 9

Pentru traducerea NT se folosește ediția NT grecesc pregătită de Dr. Aland și versiunile autorizate în limba engleză.

Regula 10

Traducătorii nefamiliarizați cu textul ebraic pot urmări versiunile autorizate în limba engleză.

Regula 11 

Autoritățile antice citate în notele versiunile autorizate în limba engleză pot fi incluse în text sau în note, dar omiterea lor este dezaprobată de SBB.

Regula 12

Se poate consulta și versiunea autorizată americană (1901).

Regula 13

Se recomandă evitarea stilului colocvial, a limbajului vulgar și a limbajul artistic prea elevat. Parafraza trebuie evitată cât de mult posibil. Fiecare versiune ar trebui să fie atât de literală pe cât permite limba.

Preocuparea editorilor SBB este pentru realizarea unei versiuni literale, dar accesibile cât mai multor categorii sociale, țintind la acceptarea acesteia ca Biblie națională, acceptată și de toate grupurile creștine.

Regula 14

Notele marginale sunt permise doar dacă aduc clarificări unor dificultăți, precum: lecțiuni alternative, redări alternative, dificultăți din limba sursă sau limba țintă, nume proprii (clarificarea funcției pe care o poartă entitatea numită), referințe, cuvinte adăugate ce nu apar în original.

Cornilescu se va folosi de această posibilitate însă numai pentru Geneza, parțial pentru Exod și cu totul excepțional pentru restul Bibliei, ca și cum a renunțat la acest proiect din lipsă de timp.

Regula 15

Se uniformizează modul de folosire a unor termeni cu referire la numele și atributele divine, concepte teologice, practici cultice, realități morale, spirituale și psihologice.

Regula 16

Pentru adoptarea prin transliterare a unor termeni inexistenți în limba țintă se vor folosi regulile fonetice specifice limbii țintă.

Regula 17

Pentru entități necunoscute în limba țintă, se preferă păstrarea termenului din limba originală și adoptarea lui prin transliterare și explicarea sa.

Regula 18

Elohim se traduce prin „Dumnezeu”, Adonay se traduce prin „Domnul”, YHWH se traduce tot prin „Domnul” scris integral cu majuscule, în NT se folosesc numele Isus (sau Isa pentru țările arabe) și Cristos.

Regula 19

Termenul „a boteza” este redat întocmai și se transliterează dacă nu apare ca atare în limba țintă.

Regula 20

Citarea autorilor canonici în Biblie se marchează cu ghilimele și se notează referința în note marginale.

Regula 21

Titlurile de capitole, intertitlurile și alte materiale auxiliare din versiunile autorizate în limba engleză consultate nu se vor reproduce în traduceri. Se permite includerea unor titluri de pagină, capitol sau secțiune, însă fără niciun fel de bias doctrinar.

Folosirea acestei unelte este contestată în versiunea Cornilescu 1924 și, deși păstrată pentru cea mai mare parte a Bibliei (Geneza-Galateni), ea nu este standardizată. Este posibil ca intertilurile păstrate să fi fost munca lui Cornilescu.

Regula 22

Nu se acceptă includerea unor mărturisiri de credință, note, lecționare, liste de sărbători sau alte materiale cu caracter sectar.

După 1989 tocmai acest tip de lucrări au proliferat. S-a abuzat de neclaritatea situației cu dreptul de autor al acestei versiuni așa că versiunea Cornilescu 1924, mai mult sau mai puțin cosmetizată, a fost publicată împreună cu tot felul de materiale, pretins folositoare, care au sporit caracterul sectar al publicațiilor. Cu siguranță popularitatea versiunii Cornilescu a permis obținerea de profituri sigure și rapide și a înlesnit popularizarea unor informații de calitate îndoielnică sau depășite.

Regula 23

Nu se acceptă includerea de indice descriptive, glosare, colecții de note istorice sau geografice.

SBB caută să păstreze diferența dintre textul autoritativ și materialele necanonice, oricât de folositoare ar putea fi acestea.

Regula 24

Este permisă împărțirea textului canonic pe paragrafe. Împărțirea pe capitole și versete urmărește tiparul promovat de versiunile autorizate în limba engleză.

Cornilescu s-ar fi putut folosi de acest mijloc, dar preferă să păstreze tehnica de a începe fiecare verset cu rând nou.

Regula 25

Este necesară adoptarea unui sistem unitar de transliterare.

Regula 26

Nu se dă numele traducătorului în versiunile noi, dar la decizia Comitetului editorial se poate plasa în alt loc în lucrare. Se poate afișa data și locul tipăririi.

Multă cerneală a curs pe acest subiect, Cornilescu cedând greu la ștergerea numelui său.

Regula 27

Cu excepția limbilor europene de circulație internațională, pe pagina titlu se menționează și în limba engleză numele lucrării și limba de publicare, pentru a facilita catalogarea.

Regula 28

Manuscrisul cu traducerea se scrie pe o singură față a paginii, numerotată și, de preferință, dactilografiată.

Regula 29

Copia pentru multiplicarea trebuie să întrunească anumite calități tehnice și să se încadreze în parametri specificați în detaliu.

Regula 30

Manuscrisul corectat odată marcat „bun de tipar” nu mai poate fi modificat.

Cornilescu a interferat frecvent cu textul chiar și după autorizarea sa.

Regula 31

Manuscrisul se păstrează la Casa Bibliei.

Regula 32

Informările se realizează prin intermediul agentului SBB.

Regula 33

SBB primește șase exemplare ale fiecărei lucrări publicate, dintre care un exemplar merge la Biblioteca SBB.

 

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea

2 răspunsuri la „Reguli pentru călăuzirea traducătorilor, corectorilor și editorilor parteneri ai Societății Biblice pentru Britania și străinătate

  1. Forma în care este parafrazată Regula 2 (Nu se admite spre publicare lucrarea unui singur om) deformează sensul ei. Tradusă integral în română, regula spune astfel:

    „Orice muncă de traducere şi revizuire ar trebui, acolo unde este posibil, să fie întreprinsă doar după consultarea cu reprezentanții Bisericilor dominante care folosesc limba [respectivă]. În alegerea traducătorilor, dincolo de calitățile spirituale („spiritual fitness”), calificările academice și lingvistice sunt de o importanță covârșitoare. Ori de câte ori este posibilă formarea unui mic comitet alcătuit din persoane competente, reprezentând diverse comunități creștine, pentru traducerea sau revizuirea Scripturilor, munca unui singur traducător sau revizor nu poate fi acceptată spre publicare.”

    Experienţa de peste 50 de ani a SBB în România, la vremea întâlnirii cu Cornilescu, le dăduse deja reprezentanților SBB o idee despre ce este și ce nu este posibil în România. Ideea că lucrarea unui singur traducător nu se admite spre publicare nu este un principiu de fier, aplicat fără discernământ. Membrii Comitetului și, mai ales, agenții de pe teren știu foarte bine că Regulile SBB sunt pentru traduceri, nu traducerile pentru Reguli. Ele sunt „for the guidance”, adică pentru „îndrumare”. Din însăși alegerea acestui termen rezultă că există un grad de maleabilitate în aplicarea regulilor.

    Cei care au formulat regulile au lăsat suficient loc pentru nuanțare și pentru adaptarea la nevoile diverselor comunități în interiorul cărora lucrau reprezentanții SBB. Prin felul în care sunt prezentate regulile, se creează în mod nejustificat impresia că ele sunt un soi de constituție de fier care ar trebui aplicată procustian.

    Faptul că în regula 2 se folosesc formulări de tipul „where practicable” și „wherever it is possible” ar trebui să ne ferească de orice dogmatism în interpretarea acestor reguli. Cu atât mai mult cu cât nu avem informații extinse cu privire la discuțiile care au avut loc între Kilgour și Cornilescu sau între Cornilescu și Comitetul SBB. Avem doar o idee generală, dar nu un „trascript”.

    • statu

      Îți dau dreptate cu privire la parafraza dată de mine celei de-a doua Reguli, motiv pentru care am și făcut modificarea necesară în text. În ce privește interpretarea Regulilor ca orientative rămâne de văzut câtă flexibilitate permitea Comitetul editorial al SBB proiectelor naționale. Din câte înțeleg eu decizia aparținea SBB, dar mi se pare că D. Cornilescu pretinde verbal că va respecta Regulile și în realitate este nevoie de multe intervenții pentru a-l aduce acolo unde de la început a acceptat să ajungă. Aplicarea Regulii a doua la versiunea Cornilescu 1924 am cercetat-o în partea a doua a studiului de pe blog și din corespondență reiese că Kilgour a jucat rolul cheie în concesiunile acordate acestui proiect, cu speranța că va fi o situație temporară și că între timp se va găsi o soluție definitivă, care nu va mai veni niciodată. Probabil că SBB avea așteptări mai mari din partea unei țări europene, dar sunt temporizate de informările de pe teren care revelează o țară cu un popor mai puțin educat, constituită majoritar din „țărani” și o clasă de bibliști lipsită de unitate în raport cu proiectul traducerii Bibliei. Chiar și așa, îmi vine greu să cred că nu se puteau găsi câțiva intelectuali care să conlucreze pentru realizarea unui proiect național. Presiunile de pe teren (vezi cele șase condiții favorizante identificate în primul articol publicat pe blog) au condus la acceptarea versiunii Cornilescu 1921 ca proiect al SBB după o revizie făcută tot de traducător, verificată pe ici-colo de Adeney și nu de bibliști români. Compararea versiunii din 1921 cu cea din 1924 va ridica și mai mult ceața de deasupra pretențiilor de conlucrare a lui Cornilescu cu Comitetul editorial al SBB pentru îndreptarea versiunii în acord cu Regulile SBB.