Nou comentariu la Apocalipsa lui Ioan

În sfârșit sunt în măsură să anunț încheierea muncii de scriere, editare, tehnoredactare, indexare și corectare (multă) a comentariului la Apocalipsa la care am lucrat în ultimii cinci ani. Cu siguranță se mai poate lucra la el alți câțiva ani. De aceea există ediția a doua. Deși a pornit ca o serie de omilii, lucrarea are totuși pretenții academice: traduce textul grecesc, interpretează textul cu referire la aspectele istorico-critice, interacționează cu numeroși exegeți contemporani și oferă numeroși indici (nume, autori, termeni, referințe biblice). Editura Cartea Creștină estimează că lucrarea va putea apărea înainte de sfârșitul lunii iulie, la un preț de 40 RON. Sunt deschis ca pentru promovarea studiului la Apocalipsă să vizitez biserici locale în diverse formate. Primele adunări care au beneficiat deja de seminarii pe tema Apocalipsei sunt cele din Bruxelles și din Turnhout. Primii care s-au înscris deja pe listă sunt Biserica Baptistă din Comănești (Bacău) și tinerii sibieni de la Vox Dei.

Prin intermediul contemplației profetice, Ioan oferă cititorului Apocalipsei invitația intrării în lumea fabuloasă a lui Dumnezeu, lume populată cu o mulțime de ființe supra-umane, care conlucrează la realizarea planurilor lui Dumnezeu pentru umanitate. Cu ajutorul tablourilor supra-naturale, profetul Ioan conturează atât calitățile maiestuoase ale Dumnezeului transcendent, slujit de miriadele de îngeri de la Tronul Său ceresc, cât și valențele angajamentului Său față de umanitate, care pornesc din veșnicie, străbat istoria și sfârșesc în veșnicie.

Personajul cheie al Apocalipsei este Cristos. El apare în trei ipostaze definitorii pentru revelația primită de Ioan: Cristosul înviat preocupat de bisericile Sale din provincia Asia, Mielul vrednic să preia sulul pecetluit de la Dumnezeu și să aducă istoria la finalul hotărât și Regele-mire triumfător și jubilant care va pune capăt istoriei prin judecată. Agenții și servanții binelui și ai răului sunt surprinși atât în conflict deschis cât și în slujirea ființelor care îi mentorează: Dumnezeu și Diavolul. Niciodată însă cele două persoane nu sunt surprinse ca egale, ci Dumnezeu are întotdeauna atât inițiativa cât și ultimul cuvânt.

Zămislită în contextul tulbure al sfârșitului de secol I d.H., Apocalipsa lui Ioan mobilizează Biserica la slujirea devotată a lui Dumnezeu, dusă până la jertfa supremă, după modelul lui Cristos, Domnul și Mirele ei. Măsura în care Biserica secolului XXI reușește acest lucru încă se decide în societate, pe câmpul de luptă specific fiecărui credincios. Două lucruri sunt sigure: biruința este la îndemâna credinciosului și Cristos aduce istoria la sfârșitul meritat. Cel care așteaptă cu credincioșie întoarcerea lui Cristos este preocupat în mod practic și constant de cinstirea exclusivă a Sa.