Atelier de revizuire a Bibliei, ediția Cornilescu

Revizuirea capitolului 23 din profeția lui Ieremia

Am început munca la Ieremia verificând împărțirea pe paragrafe și subtitlurile. Cornilescu nu este foarte coerent în tehnica folosită. Lucrez la împărțirea textului în pericope și paragrafe, iar la poezie și pe strofe.

Pe măsură ce progresez, de la un capitol la altul, execut diverse operații de tehnoredactare: unele simple altele complexe. De exemplu, marchez cu <…> toate cuvintele care nu apar în original, dar au fost introduse de traducător pentru a da sens traducerii. Ele trebuie vizualizate pentru a fi văzute de toți colegii care vor citi varianta revizuită, dar vor dispărea în varianta publicabilă. (În NTR, aceste cuvinte apar scrise cu italice.) Apoi, numele Domnului care redă tetragrama divină este scris cu majuscule și este marcat ca să poată fi tipărit cu capitale în varianta finală. De exemplu, se înlocuiește expresia „zice Domnul” cu „<zice> prevestirea \nd DOMNULUI\nd*” care redă expresia ebraică „ne’um YHWH”, unde avem o construcție genitivală, fără verb. În plus, se verifică maniera în care se folosesc semnele citării și se reglementează după schema: „…«…ʿ…ʾ…»…”. Mai complicat este împărțirea textului pe versuri, acolo unde avem poezie.  În Ieremia 23 avem text poetic în v. 5-6, 10-24.

La fiecare verset mă opresc pentru a verifica fidelitatea traducerii față de original la nivel de topic, morfologie, sintaxă, semantică.

v. 2 „Pentru că Mi-ați risipit oile…, iată că vă voi pedepsi…” (VDC) devine „Voi Mi-ați risipit oile… Iată, vă voi pedepsi…” (VDCR). Textul ebraic include, fapt deosebit, un pronume înaintea predicatului, fapt care face incriminarea mai aspră. Legătura sintactică dintre propoziții nu apare în ebraică, deși s-ar fi putut realiza, așa că o lăsăm la îndemâna cititorului cum este și în ebraică.

v. 4 „nu le va mai fi teamă, nici groază, și nu va mai lipsi niciuna din ele” (VDC), preluat din franceză „Elles n’auront plus de crainte, plus de terreur, Et il n’en manquera aucune” (LSG) devine „nu se vor mai teme, nu se vor înfricoșa și nu va mai lipsi <niciuna din ele> (VDCR) pentru că putem folosi verbele la diateza reflexivă.

v. 5 „voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune, și va face dreptate și judecată în țară” (VDC), devine „voi ridica lui David un lăstar neprihănit. El va domni ca rege, va prospera și va face judecatăși dreptate în țară.” (VDCR). Aici Cornilescu s-a îndepărtat de versiunea franceză folosită care spunea „Où je susciterai à David un germe juste; Il régnera en roi et prospérera, Il pratiquera la justice et l’équité dans le pays (LSG)”. „Odrasla” cu referire la puietul unui copac (cum este termenul țemah în ebraică) este învechit. Astăzi „odrasla” este folosit doar cu privire la oameni și animale. Ca să păstrăm metafora va trebui să folosim un alt termen: „lăstar”. Totuși acesta este un termen mesianic și decizia, indiferent la care va ajunge comitetul, va trebui să ia în considerare toate textele unde apare (mai ales în Isaia). Mai mult, termenul țadiq înseamnă „drept” și are legătură cu acțiunea pe care o va desfășura în postura de rege: va domni, va prospera, va face judecată și dreptate”. Am înlocui verbul „va împărăți” cu expresia „va domni ca rege”, oarecum tautologic, pentru că și în ebraică exista opțiunea evitării tautologiei. Ordinea termenilor în ebraică este mișpat uțedaqa de aceea i-am pus în ordinea preferată de autor: „judecată și dreptate”, deși este o hendiadă care înseamnă „judecată dreaptă”.

v. 6a „Israel va avea liniște în locuința lui” (VDC), preluat din franceză „Israël aura la sécurité dans sa demeure” (LSG), devine „Israel va locui în siguranță” (VDCR) pentru că verbul „a locui” din original este trecut cu vederea.

v. 6b „iată Numelepe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră!” (VDC) devine „acesta este Numelepe care i-L vor da: «DOMNUL, Dreptatea noastră»!”, întrucât avem pronumele demonstrativ zeh pe care nu îl traducem prin „iată”, cum face și Segond (voici), iar țedaqa este un termen juridic pe care îl redăm prin „dreptate”.

v. 8 Pe lângă schimbările curente, descrise mai sus, mai există o schimbare notabilă: înlocuim „Și vor locui în țara lor” cu „Și vor locui în glia lor” pentru a reda termenul ‘adama preferat aici în loc de ‘ereț (țară).

v. 10 „Căci țara este plină de preacurvii și țara se jălește din pricina jurămintelor; câmpiile pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău, și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” (VDC).

„Car le pays est rempli d’adultères; Le pays est en deuil à cause de la malédiction; Les plaines du désert sont desséchées. Ils courent au mal, Ils n’ont de la force que pour l’iniquité.” (LSG)

Țara este plină de desfrânați

și, din pricina blestemului, țara bocește,

iar pășunile pustiului s-au uscat.

Toată alergătura lor este spre rău

și puterea lor nu este spre bine! (VDCR)

Termenul mena’afim înseamnă „desfrânați” nu „desfrânări”. În versiunea revizuită se renunță la formulările „curvie, preacurvie” și derivatele, pe motiv că sunt învechite, sună vulgar și promovează o falsă ierarhie, de parcă „preacurvia” este ceva mai grav decât „curvia”. Termenul ‘ala înseamnă „blestem” nu „jurământ”, după cum observa corect și Segond (malédiction). „Câmpiile pustiei” este un oximoron care nu apare (de data aceasta) în ebraică, unde avem „pășunile pustiului”. Chiar și așa cititorului român oricum îi pare un oximoron, din moment ce asociază pășunea cu verdele crud de pe dealuri. În zonele cu precipitații sărace, rumegătoarele se mulțumesc și cu mai puțină iarbă, iar oamenii tot „pășuni” le numesc și pe acestea. În ultimul cuplet, Cornilescu se îndepărtează de sursa Segond și preferă să redea sensul mai dinamic. Revizuirea se întoarce la forma preferată de original și, astfel, redă mai fidel paralelismul.

Celelalte rezultate vor fi deconspirate cu altă ocazie. Aceasta este doar o pregustare a muncii pe care revizorii o fac prin muncă individuală. Fiecare va fi verificat de un coleg și chestiunile aflate în dezacord între ei sunt aduse în atenția întregului colectiv de revizori. Revizuirea este parcursă de editori (teologic și literar) și, după îndreptările de rigoare, ajunge la comisia pastorală, care dă „bun de tipar”.