Arhive lunare: ianuarie 2018

Cele cinci „solae”

Acest material a fost folosit în adunarea noastră din Sibiu cu prilejul săptămânii de rugăciune organizate în primele zile ale anului.

Cele cinci “solae” sunt sloganurile care rezumă cele mai importante principii ale Reformei protestante privitoare la mântuirea sufletului omenesc. Totul a pornit cu revoluționarea gândirii unui călugăr augustinian, Martin Luther, copleșit de problema păcatului personal care atrăgea mânia lui Dumnezeu asupra sa. Lectura cărții Romani i-a confirmat înțelegerea și temerile, dar i-a și deschis ochii spre soluția acordată de Dumnezeu. Deși Luther a dorit reformarea Bisericii Catolice, coruptă și înstrăinată de învățăturile biblice, Luther și ucenicii săi au sfârșit excomunicați din catolicism.

Aceste principii sunt fundamentale pentru creștinism și, la 500 de ani de la prima lor formulare, nu ne putem imagina creștinismul fără ele. Bisericile majoritare nu le acceptă în forma propusă de reformatori, de unde marile diferențe dintre bisericile noastre.

Cele cinci solae sunt:

Sola Scriptura = numai Scriptura

Solus Christus = numai Cristos

Sola gratia = numai harul

Sola fidae = numai credința

Soli Deo gloria = numai lui Dumnezeu slavă

 

 

 

Sola Scriptura (numai Scriptura)

Cuvântul lui Dumnezeu este suficient (2Tim. 3:14-16), nu există altă Evanghelie decât cea predicată de apostoli (Gal 1:6-9).

 

Sfintele Scripturi sunt Cuvântul lui Dumnezeu și, de aceea, sunt suficiente prin ele însele pentru mântuire. Profeții și apostolii reprezintă temelia Bisericii (Ef. 4:11), nu episcopii, cărturarii,sinoadele și nicio altă autoritate omenească. În probleme controversate, acolo unde înțelegerea noastră asupra Scripturilor intră în conflict cu înțelegerea bisericii majoritare, a Papei sau a Conciliilor, mergem pe mâna Scripturilor. În chestiuni în care Biserica s-a pronunțat, deși Scripturile nu s-au pronunțat, mergem pe mâna Scripturilor. Aceasta nu înseamnă că negăm importanța conciliilor, a mărturisirilor de credință sau a exegeților, însă întotdeauna standardul cu care le măsurăm pe toate acestea este Biblia. Doar Scripturile dau mângâiere (Rom 15:4).

 

Mulțumire pentru

  • Călăuzirea pe care o avem prin Scripturi în privința mântuirii, a moralității și a slujirii lui Dumnezeu printre oameni.
  • Biblia tradusă și tipărită în limba română, literatură creștină, școli teologice.
  • Misionari, slujitori ai Cuvântului, traducători și editori ai Bibliei și de literatură creștină.

Mijlocire pentru

  • Ascultătorii Cuvântului vestit pe toate căile (radio, televiziune, internet, literatură) ca să înțeleagă ce li se vestește și să primească Evanghelia.
  • Împlinirea numărului celor chemați ca Domnul să se întoarcă la ai Săi.
  • Răspândirea Scripturii în teritoriile dificile aflate sub autoritatea islamului sau a umanismului materialist.

Cerere pentru

  • Scriptura să fie acceptată ca unica sursă reală de autoritate de creștinii practicanți de orice confesiune.
  • Progres în traducerea și proclamarea Bibliei.

 

 

Solus Christus (numai Cristos)

Fapte 4:12, Gal. 2:21, 5:2-4.

 

Așa cum prin neascultarea lui Adam oamenii au ajuns condamnați, prin ascultarea lui Cristos au ajuns îndreptățiți (Rom. 5:17-19). Numai Cristos este obiectul credinței noastre, El este singura cale de mântuire (Ioan 14:6).Numai moartea Sa ispășitoare ne garantează împăcarea cu Dumnezeu.Nu există altcineva care să ofere prețul cerut de dreptatea lui Dumnezeu. Sângele jertfelor oricât de multe sau fără prihană ar fi fost, nu au putut oferi ispășirea necesară pentru răscumpărarea noastră veșnică. Cristos este singurul Mijlocitor dintre Dumnezeu și om (1Tim. 2:5-7).Slujirea marilor preoți nu putea realiza această ispășire așa cum o realizează Cristos (Evrei 9:11-15). Nici sfinții (patriarhi, profeți, martiri, etc.), nici îngerii nu sunt mijlocitori între om și Dumnezeu. Cristos a fost anunțat în VT, iar Noul Testament vorbește desprelucrarea și învățătura Sa. El este piatra unghiulară a Sfintelor Scripturi. Pentru toate aceste motive, închinarea noastră trebuie adusă Domnului în exclusivitate.

 

Mulțumire pentru

  • Calea sigură, gratuită, deși costisitoare, deschisă de Fiul lui Dumnezeu spre Tatăl.
  • Slujirea de Mijlocitor realizată de Fiul în folosul nostru.
  • Accesul deschis tuturor oamenilor indiferent de statut social, vârstă, neam sau gen.

Mijlocire pentru

  • Aceia care rătăcesc pe “calea largă” și pe alte căi care li se par bune.
  • Aceia care folosesc numele lui Cristos fără să-l cunoască personal.
  • Credincioși să-l iubească tot mai mult pe Cristos, deși nu-L văd (1Pt. 2:8).

Cerere pentru

  • Biruința lui Cristos în multe alte minți.
  • Cunoașterea lui Cristos în bisericile tradiționale.
  • Vremuri de înviorare în poporul Israel ca să-l cunoască pe Mesia.

 

 

Sola gratia (numai harul)

Texte cheie: Romani 3:23-25; Ef. 1:3-8, 2:4-10

 

Păcatul este o situație gravă din care păcătosul nu se poate salva singur. Păcătosul este mort spiritual, deci este incapabil să facă ceva pentru mântuirea sa. Păcătosul nu a putut face nimic să merite, să justifice, să se facă vrednic de mântuirea lui Dumnezeu. Faptele bune sunt datoria credinciosului care a fost îndreptățit prin har, nu și mijlocul prin care el este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. Prin har a fost împărțită Evanghelia și mântuirea neamurilor, prin har o rămășiță din neamul evreilor a primit Evanghelia Domnului Isus (Rom. 11:5-6), așa cum prin har Dumnezeu l-a ales pe Iacov și nu pe Esau (Rom. 9:11-12). Prin har credincioșii cresc și slujesc Împărăției lui Dumnezeu (1Cor. 15:10).

 

Mulțumire pentru

  • Harul arătat neamurilor să fie primite în poporul lui Dumnezeu.
  • Harul cel mare arătat nouă personal în Cristos să fim aleși, rânduiți spre înfiere, sfințiți și răscumpărați.
  • Binecuvântările împărțite de Cristos privesc desăvârșirea mântuirii noastre.

Mijlocire pentru

  • Aceia care predică și trăiesc un “har ieftin”, adică iertare fără pocăință, împărtășire fără mărturisire, botez fără ucenicie.
  • Aceia care nu sunt dispuși să primească harul lui Dumnezeu.
  • Cei credincioși ca să trăiască în smerenie harul lui Dumnezeu.

Cerere pentru

  • Cuvinte pline de har să iasă din gura noastră (Luca 4:22) așa încât să fie un mare har peste Biserica Domnului (Fapte 4:33).
  • Harul lui Dumnezeu să stăpânească peste noi și să ne viața veșnică (Rom. 5:21).
  • A lucra așa încât să dovedim că harul primit nu a fost zadarnic pentru noi (2Cor. 6:1).

 

 

Sola fidae (numai credința)

Texte cheie: Rom. 4:4-5, Ef. 2:8-10, Gal. 3:6-11

 

Dumnezeu este sfânt și drept, iar omul nu este nici una nici cealaltă. De aceea la judecata lui Dumnezeu omul nu are nici cea mai mică șansă de a fi exonerat de vină prin eforturile sale. Catolicii credeau că îndreptățirea și sfințenia erau infuzate oamenilor prin sacramentul botezului. Reformatorii credeau că îndreptățirea și sfințenia erau imputate oamenilor; ei erau considerați drepți și sfinți în virtutea lucrării lui Cristos, dreptatea și sfințenia lui Cristos le erau imputate celor care credeau în moartea ispășitoare și în învierea lui Cristos. Credința reprezintă brațele prin care cel fără vrednicie primește dreptatea lui Cristos, adică este îndreptățit. Nu se poate obține îndreptățirea lui Dumnezeu prin ascultarea de Legea lui Moise, pentru că este imposibil (Gal. 2:16). Totuși credința care nu rodește fapte este moartă, adică manifestarea naturală a credinței este prin fapte (Gal. 5:6, Iacov 2:17-26).

 

Mulțumire pentru

  • Vrednicia lui Cristos pe care Dumnezeu ne-o socotește și nouă (ne-o impută) ca și cum ar fi a noastră.
  • Credința dată sfinților pentru totdeauna.
  • Eroii credinței, a căror credință le-o urmăm.

Mijlocire pentru

  • Credincioșii a căror credință este puternic încercată.
  • Oamenii religioși care nu au experimentat credința ci doar frica superstițioasă și disciplina rutinelor religioase.
  • Oamenii care găsesc credința inutilă și retrogradă.

Cerere pentru

  • Umblare în faptele hotărâte mai dinainte, așa încât credința să se dovedească vie.
  • Perseverarea în legământul credinței în ciuda dificultăților întâmpinate.
  • Trăirea prin credință, nu prin vedere, ca să ajungem și moștenitori (Rom. 5:1, 2Cor. 5:1-7).

 

Soli Deo gloria (numai lui Dumnezeu slavă)

Texte cheie: Rom. 11:33-36, 1Cor 1:26-31, Ef 1:4-6, 11-12

 

Toate au fost create și sunt susținute prin Cuvânt spre slava Tatălui. Nicio ființă nu a avut vreo contribuție la înțelepciunea lui Dumnezeu. Fiul S-a Întrupat în ascultare de Tatăl și pentru slava Sa. Duhul Sfânt a inspirat Scripturile pentru slava Tatălui. Păcătoșii sunt iertați și îndreptățiți spre slava Tatălui. Mulțumirea adusă Tatălui trebuie să sporească pe măsură ce mulți sunt mântuiți (2Cor 4:14-15). Din moment ce orice lucrare se face cu resursele lui Dumnezeu, acestea trebuie să îi aducă laudă lui Dumnezeu (1Cor. 10:31; 1Pt. 4:10-11). În ultimă instanță, ziua judecății va face dreptate și în privința onorurilor pe care oamenii le-au căutat pentru ei înșiși în defavoarea slavei lui Dumnezeu (Is 2:12-17).

 

Mulțumire pentru

  • Înțelepciunea lui Dumnezeu care stă la temelia lumii și a mântuirii noastre.
  • Bunătatea lui Dumnezeu care susține lumea în ființă și pe credincioși pe calea credinței.
  • Toate lucrurile care lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și spre slava lui Dumnezeu.

Mijlocire pentru

  • Aceia care se consideră mai înțelepți decât Dumnezeu, să înțeleagă pericolul în care se află.
  • Aceia care fură slava lui Dumnezeu, să se pocăiască.
  • Cei credincioși, ca să nu iubească slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu (Ioan 12:43).

Cerere pentru

  • A ne deprinde să-i dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.
  • Înțelepciunea necesară pentru a propovădui înțelepciunea lui Dumnezeu.
  • Înțelepciunea lui Dumnezeu să facă de râs pe toți vorbăreții, înțelepții și aroganții acestui veac.
Reclame

Comentarii închise la Cele cinci „solae”

Din categoria Uncategorized