Arhive pe categorii: Biblia şi societatea

Anul de grație 2022 (partea a doua)

În toamna anului trecut am fost acceptat într-un curs intensiv de limbă germană organizat de Universitatea Lucian Blaga online. Activitatea presupunea patru ore de cursuri zilnic, de luni până vineri, cu foarte puține și scurte vacanțe, pe toată durata anului academic 2021-2022. Se urmărea pregătirea de la zero până la nivelul B2 sau chiar C1. Cei mai mulți dintre tinerii acceptați alături de mine (eram decanul de vârstă în acest grup) mai avuseseră germană în școală generală și/sau liceu. Am rezistat în curs în ciuda presiunilor de tot felul până în aprilie 2022. Nu am fost degrevat de niciuna dintre responsabilitățile de la facultate, proiectele de cercetare au stagnat, implicarea mea în biserica locală a fost redusă la minim, am anulat orice vizite în afara orașului. În urmă, a apărut un proiect care a umplut paharul și am fost constrâns să iau decizia de a mă retrage din cursul de germană. Este adevărat că incapacitatea de a găsi un sponsor pentru cercetare în Germania a cântărit enorm în luarea acestei decizii.

Casa moștenită de la Florin (vezi articolul Când umblu prin Valea Umbrei Morții) avea potențialul de a găzdui o familie și mă gândeam că la un moment dat va trebui să o dau în chirie. Apoi cu criza din Ucraina, mă gândeam că poate găzdui o familie de emigranți. Dar fiica noastră care locuiește în Oradea, căsătorită acolo, nu a avut nevoie de mult timp ca să decidă a se întoarce acasă cu noul ei soț și viitorul lor copil ca să locuiască în casa lui Florin de la Rusciori.

Încă din toamna anului trecut am demarat cu ajutorul unei echipe din sat instalarea drenajului în jurul casei. A mai rămas de rezolvat pe latura casei dinspre vecini.

Inițial credeam că trebuie doar să aranjez puțin casa, să o zugrăvesc, să mai montez niște faianță sau gresie. Pentru început am scos trei saci de moloz din casă. Am adus instalatorii pentru a înnoi autorizația la centrala pe gaz și am constatat că strict legal vorbind erau multe lucruri de rezolvat. Deci autorizația fusese acordată până atunci pe nemeritate. A trebuit să stric hornul de cărămidă al centralei și să fac unul profesionist din tablă cu izolația corespunzătoare și am dat găuri pentru aerisire. Soba de teracotă din sufragerie și hornul ei au fost curățate. Soba de gătit din bucătărie a trebuit evacuată și hornul ei demolat, dar deocamdată nu aveam timp de el. Apoi a sosit electricianul, cumnatul din Oradea al fetei noastre. Săpând traseele pentru conductori au început să apare diverse probleme ale zidului.

Imediat ce am început să consult zidarii am realizat că situația este complet diferită și mult mai gravă decât părea la prima vedere. Am demolat zidul care despărțea toaleta de baie și am descoperit că podeaua de beton era compromisă: era subțire și avea găuri. Picioarele cadei se prăbușiseră de fapt prin beton. Peretele trăgea de undeva umezeală și a trebuit să-l izolez perimetral.

Baia după demolarea zidului despărțitor.

Instalatorul a trebuit să spargă trasee noi prin placa de beton din bucătărie, coridor și baie, așa că a devenit clar că trebuie reconfigurat totul. Am spart placa din coridor ca să turnăm una continuă, sprijinită de pereții subsolului, la același nivel în toată casa. Dormitorul era mult mai jos decât restul casei, așa că am scos podeaua de scândură afară și am constatat că era pusă direct pe pământ. Se impunea și acolo turnarea unei plăci de beton. Am scos podeaua pestriță din cămară, am nivelat și am pregătit-o pentru turnarea plăcii. Înainte de a monta fierul beton a trebui să scot grinzile de stejar din coridor (tavanul fostului beci, acum plin cu umplutură) ale căror capete putreziseră și țineau umezeala în zid.

Prima grindă scoasă de sub baie. Trebuie să aibă un secol vechime.

Cantitatea de moloz evacuată a ajuns la câteva tone. Zidul din coridor, bucătărie și casa scărilor suferea cel mai mult așa că am dat jos tencuiala și am făcut subzidirea. Anumite porțiuni le-am rezidit până la fundație. Apoi am demolat scările din lemn de stejar și platforma dinaintea intrării și am făcut cofragul cu scândurile scoase din dormitor. Aici am primit ajutor de la un vecin priceput din sat care a făcut cofragul cu foarte puțină contribuție din partea mea.

A trebuit să fiu și zidar. Bine că se tencuiește pe urma mea. În poză este vecinul care a pregătit cofragul.

A urmat munca fierarului betonist. Asta am făcut-o eu singur. Am tăiat la dimensiuni plasa de fier, am dus-o în casă și am legat-o.

Să aduci singur plasele de fier-beton în casă pe trei uși succesive este o distracție specială.

Am făcut comanda la beton la pompă și am găsit o echipă de meșteri care să-l întindă. Frații au făcut totul voluntar, fără pretenții financiare. După ce betonul a fost întins, am simțit o mare ușurare. Ajunsesem la cota „zero”. Urma renovarea pereților. Pentru ca operațiunea următoare să poată avea loc trebuia să șlefuiesc pereții cu peria de sârmă. Cumplită muncă!

Hainele îmi erau albite de praf. Masca FFP2 ținea destul de bine, dar nu suficient.

Terminasem la timp cu placa de beton, pentru că tocmisem un meșter pe la sfârșitul lui mai, începutul lui iunie să repare pereții. Au sosit materialele și meșterul a venit la timp, așa cum a promis, la început de iunie. De aici încolo contribuția mea a fost semnificativ redusă. Eu m-am putut dedica altor proiecte pe afară. Două zile meșterul doar a tencuit. Am realizat că aerisitoarele din baie și din cămară nu erau adecvate, așa că le-am anulat. Singura fereastră era în cămară, am luat-o ca model și am înlocuit-o și am mai montat una asemănătoare și la baie, cu buiandrugi așa cum trebuie. Apoi pereții au fost amorsați și armați cu plasă de fibră de sticlă. După două straturi de adeziv, al treilea a fost de tinci. Trei săptămâni de muncă intensă au fost necesari pentru cei peste 170 metri pătrați de pereți și tavan. Acum totul arată ca nou. Mai rămân de recondițitionat tavanele și ferestrele din lemn.

Noile scări de acces în casă. Planul este ca din grinzile de stejar scoase din casă să facem scânduri cu care să acoperim treptele.
Grinda de stejar ne împiedică să avem o ușă normală.

Cât timp meșterul a lucrat la renovarea pereților, eu am lucrat în pod, demolând hornul fostei sobei de gătit din bucătărie și reparând acoperișul. Apoi m-am apucat de săparea manuală a traseului pentru canalizare, 18 m în total prin curte. Am avut de traversat de două ori traseele drenajului deja instalat în toamnă și conducta de gaz de la poartă. Pe când am terminat, au sosit drumarii, așteptați de trei ani, care vor face trotuare și drum nou. Am apucat să îngrop conducta la timp și a și început excavarea în fața porții.

Următoarea etapă este instalarea sistemului de încălzire în pardoseală și turnarea șapei. Pentru etapa aceasta încă nu am banii necesari. Am solicitat oferte și am vorbit cu meșteri. Întâi trebuie să construiesc peretele despărțitor dintre baie și coridor acolo unde va fi instalat distribuitorul și o ușă. Asta o pot face săptămâna viitoare când voi pune și comanda pentru ușă (are o înălțime mai mică de 2 m datorită grinzii de stejar de deasupra ei). În urmă vor trebui montate gresia și faianța pe care doream o instalez încă de toamna trecută fără să știu odiseea prin care urma să trec în răstimpul acestor luni.

Acum nouă ani gletuiam singur pereții casei noastre, sperând că nu voi mai avea de rezolvat un proiect similar în următorii ani. Anul acesta am avut parte de ceva mult mai complex și mai intens. Renovarea unei case vechi, chiar dacă aceasta a mai avut parte de o renovare în 1999-2001, nu se compară cu construirea unei case noi. Pe lângă cheltuielile mari pe care le-am avut, mai ales acum când au crescut prețurile la materialele de construcție, efortul fizic susținut, considerabil pentru un intelectual obișnuit doar cu munca din grădină, a fost greu de integrat în programul zilnic. Nu aveam cum să avansez atât de mult, dat fiind că nu pot plăti meșteri să facă totul în locul meu, dacă nu renunțam la cursul de germană în aprilie. Am fost absorbit cu totul de acest proiect pentru care am cheltuit multe ore în fiecare zi. Acum, când începe să capete formă, satisfacția crește de la o zi la alta.

Din păcate nu am avut puterea să repar singur și sufrageria (27 metri pătrați). Pentru asta am nevoie de mai mult ajutor. Și resurse desigur. Acolo podeaua de scândură este prăbușită, deși are placă de beton. Presupun că avem aceeași problemă: grinzile de stejar au căzut de la locul lor din cauza putrezirii capetelor. Va trebui scoasă scândura, spartă placa, scoase grinzile, protejați pereții, făcută subzidirea și apoi refăcute toate la loc. Poate anul viitor.

Deocamdată pregătesc acest apartament de 50 metri pătrați pentru tânăra familie care urmează să primească un bebe în decembrie. Nădăjduiesc să îl pot finaliza la timp.

Comentarii închise la Anul de grație 2022 (partea a doua)

Din categoria Biblia şi societatea

La vremea bilanțului

În anul 2012 Dumnezeu mi-a oferit o experiență mixtă. În primul trimestru al anului am trecut prin trista experiență a despărțirii de Biserica Providența din Oradea, pe care am slujit-o în calitate de păstor-învățător timp de zece ani (dintre care doi ani și opt luni in absentia). Pentru mine au urmat multe luni de bocet. Încă port în piept rănile făcute de frații mei care au lucrat în ascuns și a celor care nu au avut curajul să stea în picioare pentru convingerile lor. Oricum în spatele tuturor acestor evenimente este un Dumnezeu suveran care mi-a comunicat clar, fără putință de tăgadă, că nu mă mai vrea la Oradea.

 

Anul a continuat cu finalizarea pregătirilor începute cu ceva timp în urmă de a ne întoarce la Sibiu. În ciuda obstacolelor, nu puține, am reușit să ne vedem visul împlinit. Am lucrat cu acte, planuri și unelte ca să ne încropim o locuință la țară, așa cum ne doream de mult timp. Chiar dacă lucrul nu s-a încheiat, privind retrospectiv acum putem spune că Dumnezeu ne-a dat orice loc pe care a călcat piciorul nostru.

Situația noastră complicată din cauza evenimentelor numite mai sus a determinat și o prezență mult restrânsă pe blog. În 2012 am reușit doar 26 de postări noi, din totalul de 416 la care a ajuns acest blog. Cele mai populare postări au fost: „Captul și (ne)acoperirea lui”, „Versiunea Dumitru Cornilescu și avatarurile sale”, „Ajutorul care nu lipsește la nevoie”, „Psalmul 23: Domnul este odihna mea”, „Presbiteri și diaconi”. Cât de providențial surprind acestea frământările și preocupările din cursul anului!

În ciuda timpului scurt pe care l-am avut pentru activități de cercetare am reușit să merg mai departe cu proiectul pe Geneza și mi-am făcut timp să traduc capitolele pentru Geneza, Exod și Levitic din The IVP Bible Background Commentary – Old Testament pentru editura Casa Cărții din Oradea. Urmează Numeri și Deuteronom în următoarele luni. De Sărbătoarea Întrupării Domnului m-am bucurat de lansarea sitului www.ebiblia.ro. La realizarea acestuia am participat și eu prin traducerea și conceperea unor materiale. Printre comentariile folosite la resurse se poate găsi chiar și volumul cu predici la Amos, Țefania și Hagai. Folosul sitului poate fi gândit din diferite puncte de vedere. Abilitatea de a studia în mod comparativ diverse versiuni ale Bibliei în limba română este una dintre facilități de preț pe care o recomand studenților Bibliei.  Nimic nu se compară cu exercițiul personal pentru descoperirea resurselor acestui sit.

Dumnezeu a fost îndurător cu mine anul acesta. Am continuat ca și până acum să predau studenților mei. În sfârșit, după 11 ani de navetă cu trenul de noapte, călătoresc în condiții mai puțin obositoare pentru trup. Dumnezeu nu m-a lipsit nici de oportunitățile de slujire în Biserică, chiar dacă am făcut-o cu inimă grea. Trag speranță ca slujirea mea să capete alte dimensiuni pe care presiunile slujirii de la Biserica Providența nu mi le-a permis. Dumnezeu este bun și drept!

Comentarii închise la La vremea bilanțului

Din categoria Biblia şi societatea, Biserica, Memorabilia

Practicarea creștinismului în carantină sau auto-izolare

În mesajul de față voi vorbi despre practicarea creștinismului în situația curentă de stare de urgență instalată aproape în toată lumea. Pentru început voi cataloga exemplele pe care le-am găsit în Biblie în două categorii majore: izolare forțată/ carantină și auto-izolare. Într-o oarecare măsură, amândouă sunt constrânse. Omul, ființă socială, nu se duce în auto-izolare de bună voie. Totuși, în timp ce izolarea forțată sau carantina se face în condițiile hotărâte de alții pentru noi, auto-izolarea se face în spațiile proprii.

Exemple biblice de izolare forțată/ carantină

  1. Persoanele suspectate de dermatoze transmisibile erau izolate întâi într-un loc închis (nu în locuința proprie) și, după confirmare, erau scoase afară din tabără (Levitic 13; dar și Doeg Edomitul, 1Sam. 21:7).
  2. Persoanele care au călcat codul curăției erau izolate afară din tabără cu ceilalți de același fel (Levitic 15; Num 12:14 – cel scuipat și Miriam).
  3. Până la pronunțarea sentinței, unii erau izolați și închiși, cum a fost Țelofhad (Num 15:32-36).
  4. Domiciliu forțat pentru cei care au fost condamnați pentru crimă fără intenție. Cetățile de refugiu (Num 35:9-34).
  5. Cetățenii care aduceau vreo ofensă regelui sau înalților dregători. Iosif (cel puțin doi ani), vel-pitarul și vel-paharnicul, frații lui Iosif, judecătorul Samson, profetul Mica-ben-Imla, profetul Ieremia, profetul Daniel, ap. Petru, ap. Pavel (Filipi, Ierusalim, Cezareea, Roma), ap. Ioan în colonie penitenciar pe insula Patmos
  6. Cetățile asediate: Samaria (2Regi 6-7), Ierusalimul (2Regi 25, 18 luni).

Exemple biblice de autoizolare

  1. Într-un alt teritoriu, ca măsură de protecție pentru restul societății umane: Cain, însemnat și lăsat să trăiască, dar a părăsit comunitatea familiei sale și a întemeiat alta(Gen. 4:16); Iefta izgonit dintre frații săi; Samson la Stânca de la Lehi (Jud. 15: 8-19). Fugarii își căutau refugiul la munte (supraviețuitorii lui Beniamin, Jud. 20:47; David pe stâncile țapilor sălbatici; Absalom la Gheșur).
  2. Într-un spațiu limitat, ca măsură de protecție de Potop (Gen. 6-7): Noe și familia lui izolați în arcă (300x50x30 coți: trei etaje) (Gen. 6:14-16), iar „Domnul a închis în urma lor” (Gen. 7:16) Timp de izolare: un an și zece zile.
  3. În propria locuință, ca măsură de protecție de Îngerul Nimicitor: evreii de Paștile petrecute în Egipt (Exod 12:21-26). Timp de izolare: o singură noapte în urletele animalelor și oamenilor îndurerați de moartea întâilor născuți.
  4. În propria locuință, ca măsură de protejare a comunității: lăuzele rămâneau acasă, fără să iasă în public (Lev. 12). Timp de izolare: 33 zile (pentru un băiat) și 66 zile (pentru o fată).
  5. În propria locuință, ca măsură punitivă: Absalom este sancționat de regele David (2Sam. 14:23-24). Timp de izolare: doi ani (1Sam. 14:28). Solomon l-a sancționat pe Șimei cu domiciliu forțat la Ierusalim și a reușit să stea în izolare trei ani (1Regi 2:39).
  6. În locuința altcuiva, ca măsură de protecție față de oamenii care căutau să îi ia viața: marele preot Iehoiada l-a ascuns pe Ioșia de regina Atalia (2Regi 11:3). Timp de izolare: șase ani. Familia lui Moise l-au ascuns pe noul-născut timp de trei luni (Exod. 2:2). Ucenicii după răstignirea lui Isus. Timp de izolare: patruzeci de zile.

Din toate aceste exemple înțelegem cel puțin două lucruri: (1) situațiile de izolare, indiferent de motivul pentru care interveneau ele, erau considerate parte a vieții omului și erau integrate ca atare; (2) situațiile de izolare nu erau străine lui Dumnezeu ci, din contră, erau mijloace prin care își conducea poporul în împlinirea planului Său.

 Ce nu poți să faci în izolare?

Lucruri descoperite de fiecare pe cont propriu.

În regim de detenție/ carantină

  • Nu te poți vedea cu cei dragi.
  • Nu poți să-ți alegi condițiile și colegii de celulă.
  • Nu poți avea rutina pe care ți-o dorești.

În regim de autoizolare

  • Nu te poți vedea cu toți oamenii dragi. Totuși avem tehnologie la îndemână și o putem folosi pentru a suplini lipsa vederii față în față.
  • Nu poți schimba peste noapte condițiile pe care le ai la îndemână. Ai doar oamenii și condițiile în care ai investit. Vecinii nu ți-i poți alege. Fiecare avem ceva și acum știm ce ne lipsește ca următoarea izolare să nu ne prindă la fel de descoperiți. Știm ce trebuie să facem pentru a ne îmbunătăți condițiile data viitoare, pentru că este posibil ca de acum înainte să mai avem astfel de situații.
  • Nu poți avea o rutină la fel de diversă ca înainte.

Ce poți face în auto-izolare?

  1. Acceptă hotărârea lui Dumnezeu. În regim de detenție și muncă forțată, exilații cântau de dor după Ierusalim (Psalmul 137). Pentru că țara lui Israel nu s-a odihnit de Sabatele ei, Dumnezeu a lăsat-o pustie (Lev. 26:34; 2Cron. 36:21-22). Pentru că evreii nu s-au închinat de bunăvoie Domnului, Dumnezeu i-a dus într-o țară străină să se închine la dumnezei făcuți de mâini omenești (Deut 28:36). Dacă nu au știut să facă parte din ale lor, Dumnezeu le-a luat rodul muncii lor ca să muncească în van (blestemul dat lui Adam, lui Cain).
  2. Cultivă-ți încrederea în Dumnezeu. Urmărit pe toți munții, David se ruga și scria psalmi. Cel puțin zece dintre psalmi au precizat în titlu contextul de prigoană în care au fost scriși. Așteaptă în tăcere ajutorul Domnului (Plâng. 3:22-33). Teologul N.T. Wright recomandă lamentarea. Lamentarea este o manifestare prin care credinciosul își recunoaște neputința în fața marilor încercări ale vieții, generate de propriile greșeli sau, pur și simplu, de existența într-o lume cu atâtea surse de suferință. În fapt, suferința este strâns legată de condiția umană. Probabil că mintea apuseană avea nevoie să audă mesajul neputinței pe care îl spun la unison „specialiștii”, deoarece în mentalitatea apuseană, (1) orice suferință are o cauză (eroare umană pentru care cineva trebuie să plătească) (2) și orice suferință are un remediu (o pilulă, un vaccin). După ce conducătorii săi au luat în râs SARS-COV2, Occidentul se trezește vulnerabil în fața pandemiei, din moment ce purtător al bolii poate fi cineva aparent sănătos, cei vindecați recidivează și cură nu este. Lamentația ar putea face parte din tratament, cu condiția că NU îți plângi de milă, ci recunoști incapacitatea pe care o ai când te confrunți cu o problemă atât de gravă, dar ea trebuie imediat secondată de cultivarea încrederii în Dumnezeu, stăpân peste toate lucrurile și peste toate ființele (virușii sunt mai mult lucruri decât ființe).
  3. Te păstrezi activ. Faci mișcare. Nu toți avem privilegiul lui Noe de a lucra la o menajerie. În adevăr la bloc sunt mai puține activități de făcut, dar nicio ordonanță de urgență nu împiedică voluntariatul. Nu este permis să exagerăm cu nicio activitate. Suntem oameni, nu roboți. Avem nevoie de diversitate. Fă-ți un program zilnic în care să poți face ceva diferit la anumite intervale de timp. Poți lua cursuri online să-ți poți încropi o educație în domeniul în care ești deficitar.
  4. Te bucuri de oamenii pe care încă îi mai ai alături. Mama lăuză se bucură de noua ființă căreia i-a dat naștere și se întremează, dar se și face de folos nou-născutului. Sara s-a bucurat de nașterea mult-așteptată a fiului promis. Ne putem bucura de copiii pe care încă îi mai avem.
  5. Te pregătești pentru vremurile fără restricții de circulație. E mai ușor să intri în izolare cu deprinderi deja conturate. Daniel și-a păstrat obiceiul de a se ruga de trei ori pe zi chiar și în perioada restricției. Totuși, te poți mobiliza și îți poți insera în programul zilnic, activități de care nu prea aveai timp înainte. Altădată îți lipsea timpul de citire și meditare la Sfintele Scripturi, rugăciunea și postul. Poți folosi această oportunitate pentru a progresa spiritual, pentru că spiritul nu poate fi întemnițat de nimic, cu atât mai puțin în propria locuință, printre oameni dragi.

Singurătatea este într-adevăr o povară grea, numai Domnul știa exact povara ei pentru fiecare, iar eu nu vreau să o întinez sau să o trivializez vorbind despre ea.

Desigur nu am acoperit o mulțime de ilustre exemple din istoria Bisericii și a umanității în general de persoane care au înflorit în condiții de auto-izolare. Vă las pe fiecare să experimentați pe cont propriu ce poate însemna creștinismul în timp de carantină sau auto-izolare, până când ne vom strânge din nou în comunități creștine. Poate că atunci le vom aprecia cu alți ochi și cu altă minte. Până atunci Cristos ne poate fi păstor prin Duhul Său cel Sfânt.

PSALMUL 42

Poetul este frământat de faptul că nu are un răspuns la întrebarea: „Unde este Dumnezeul tău?” în vremurile de necaz prin care el trece în mod curent. Dincolo de mâhnirea pe care și-o varsă înaintea Domnului, poetul își învață inima să se încreadă în Dumnezeu, aducându-i aminte cine este Dumnezeu. Acesta este refrenul din v. 5 și 11.

 

Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă,

Așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule!

Sufletul însetează de dor după Dumnezeu,

După Dumnezeul cel Viu!

 

Când voi putea să mă înfățișez înaintea lui Dumnezeu?

Lacrimile-mi sunt hrană zi și noapte,

Când mi se spune fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”

 

Mă întristez când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime,

Conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu,

În mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire

Ale mulțimii aflată în sărbătoare.

 

Suflete al meu, de ce te mâhnești

Și de ce gemi înăuntrul meu?

Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,

Pe El, mântuitorul și Dumnezeul Meu!

 

Sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu;

De aceea îmi amintesc de Tine din țara Iordanului,

Înălțimile Hermonului, din Muntele Mițar.

 

La vuietul cascadelor Tale,

Un adânc cheamă un alt adânc.

Toate valurile și talazurile Tale

Au trecut peste mine.

 

Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,

Iar noaptea, am cu mine cântarea Lui.

Îi zic lui Dumnezeu, Stânca Mea:

„De ce m-ai uitat?

De ce trebuie să umblu întristat,

Asuprit de dușman?”

 

Ca zdrobirea oaselor

Este batjocura prigonitorilor mei,

Când îmi zic mereu:

„Unde este Dumnezeul tău?”

 

Suflete al meu, de ce te mâhnești

Și de ce gemi înăuntrul meu?

Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,

Pe El, mântuitorul și Dumnezeul Meu!

 

 

Comentarii închise la Practicarea creștinismului în carantină sau auto-izolare

Din categoria Biblia şi societatea