Comentariu la întreaga Biblie

În sfârșit s-a încheiat și procesul de editare al Comentariului Central și Est-European al Bibliei și a intrat în tipar. Probabil că autorii vor avea ocazia să-l vadă la începutul anului 2023, dar va fi disponibil spre vânzare abia în februarie 2023. Așa cum este evident din chiar numele său, la scrierea sa au contribuit autori din țările Europei de Răsărit, țări care se întind de la Marea Baltică până la Marea Neagră și Mediterană. România este bine reprezentată prin teologi evanghelici de la institutele teologice din România. Eu am scris comentarii la 1 și 2 Cronici și la o jumătate din cartea Ezechiel. Pentru început va fi publicat în limba engleză, iar ulterior este posibil să fie tradus în diverse limbi. Precomenzile garantează o reducere de 20%.

Anul de grație 2022 (partea a doua)

În toamna anului trecut am fost acceptat într-un curs intensiv de limbă germană organizat de Universitatea Lucian Blaga online. Activitatea presupunea patru ore de cursuri zilnic, de luni până vineri, cu foarte puține și scurte vacanțe, pe toată durata anului academic 2021-2022. Se urmărea pregătirea de la zero până la nivelul B2 sau chiar C1. Cei mai mulți dintre tinerii acceptați alături de mine (eram decanul de vârstă în acest grup) mai avuseseră germană în școală generală și/sau liceu. Am rezistat în curs în ciuda presiunilor de tot felul până în aprilie 2022. Nu am fost degrevat de niciuna dintre responsabilitățile de la facultate, proiectele de cercetare au stagnat, implicarea mea în biserica locală a fost redusă la minim, am anulat orice vizite în afara orașului. În urmă, a apărut un proiect care a umplut paharul și am fost constrâns să iau decizia de a mă retrage din cursul de germană. Este adevărat că incapacitatea de a găsi un sponsor pentru cercetare în Germania a cântărit enorm în luarea acestei decizii.

Casa moștenită de la Florin (vezi articolul Când umblu prin Valea Umbrei Morții) avea potențialul de a găzdui o familie și mă gândeam că la un moment dat va trebui să o dau în chirie. Apoi cu criza din Ucraina, mă gândeam că poate găzdui o familie de emigranți. Dar fiica noastră care locuiește în Oradea, căsătorită acolo, nu a avut nevoie de mult timp ca să decidă a se întoarce acasă cu noul ei soț și viitorul lor copil ca să locuiască în casa lui Florin de la Rusciori.

Încă din toamna anului trecut am demarat cu ajutorul unei echipe din sat instalarea drenajului în jurul casei. A mai rămas de rezolvat pe latura casei dinspre vecini.

Inițial credeam că trebuie doar să aranjez puțin casa, să o zugrăvesc, să mai montez niște faianță sau gresie. Pentru început am scos trei saci de moloz din casă. Am adus instalatorii pentru a înnoi autorizația la centrala pe gaz și am constatat că strict legal vorbind erau multe lucruri de rezolvat. Deci autorizația fusese acordată până atunci pe nemeritate. A trebuit să stric hornul de cărămidă al centralei și să fac unul profesionist din tablă cu izolația corespunzătoare și am dat găuri pentru aerisire. Soba de teracotă din sufragerie și hornul ei au fost curățate. Soba de gătit din bucătărie a trebuit evacuată și hornul ei demolat, dar deocamdată nu aveam timp de el. Apoi a sosit electricianul, cumnatul din Oradea al fetei noastre. Săpând traseele pentru conductori au început să apare diverse probleme ale zidului.

Imediat ce am început să consult zidarii am realizat că situația este complet diferită și mult mai gravă decât părea la prima vedere. Am demolat zidul care despărțea toaleta de baie și am descoperit că podeaua de beton era compromisă: era subțire și avea găuri. Picioarele cadei se prăbușiseră de fapt prin beton. Peretele trăgea de undeva umezeală și a trebuit să-l izolez perimetral.

Baia după demolarea zidului despărțitor.

Instalatorul a trebuit să spargă trasee noi prin placa de beton din bucătărie, coridor și baie, așa că a devenit clar că trebuie reconfigurat totul. Am spart placa din coridor ca să turnăm una continuă, sprijinită de pereții subsolului, la același nivel în toată casa. Dormitorul era mult mai jos decât restul casei, așa că am scos podeaua de scândură afară și am constatat că era pusă direct pe pământ. Se impunea și acolo turnarea unei plăci de beton. Am scos podeaua pestriță din cămară, am nivelat și am pregătit-o pentru turnarea plăcii. Înainte de a monta fierul beton a trebui să scot grinzile de stejar din coridor (tavanul fostului beci, acum plin cu umplutură) ale căror capete putreziseră și țineau umezeala în zid.

Prima grindă scoasă de sub baie. Trebuie să aibă un secol vechime.

Cantitatea de moloz evacuată a ajuns la câteva tone. Zidul din coridor, bucătărie și casa scărilor suferea cel mai mult așa că am dat jos tencuiala și am făcut subzidirea. Anumite porțiuni le-am rezidit până la fundație. Apoi am demolat scările din lemn de stejar și platforma dinaintea intrării și am făcut cofragul cu scândurile scoase din dormitor. Aici am primit ajutor de la un vecin priceput din sat care a făcut cofragul cu foarte puțină contribuție din partea mea.

A trebuit să fiu și zidar. Bine că se tencuiește pe urma mea. În poză este vecinul care a pregătit cofragul.

A urmat munca fierarului betonist. Asta am făcut-o eu singur. Am tăiat la dimensiuni plasa de fier, am dus-o în casă și am legat-o.

Să aduci singur plasele de fier-beton în casă pe trei uși succesive este o distracție specială.

Am făcut comanda la beton la pompă și am găsit o echipă de meșteri care să-l întindă. Frații au făcut totul voluntar, fără pretenții financiare. După ce betonul a fost întins, am simțit o mare ușurare. Ajunsesem la cota „zero”. Urma renovarea pereților. Pentru ca operațiunea următoare să poată avea loc trebuia să șlefuiesc pereții cu peria de sârmă. Cumplită muncă!

Hainele îmi erau albite de praf. Masca FFP2 ținea destul de bine, dar nu suficient.

Terminasem la timp cu placa de beton, pentru că tocmisem un meșter pe la sfârșitul lui mai, începutul lui iunie să repare pereții. Au sosit materialele și meșterul a venit la timp, așa cum a promis, la început de iunie. De aici încolo contribuția mea a fost semnificativ redusă. Eu m-am putut dedica altor proiecte pe afară. Două zile meșterul doar a tencuit. Am realizat că aerisitoarele din baie și din cămară nu erau adecvate, așa că le-am anulat. Singura fereastră era în cămară, am luat-o ca model și am înlocuit-o și am mai montat una asemănătoare și la baie, cu buiandrugi așa cum trebuie. Apoi pereții au fost amorsați și armați cu plasă de fibră de sticlă. După două straturi de adeziv, al treilea a fost de tinci. Trei săptămâni de muncă intensă au fost necesari pentru cei peste 170 metri pătrați de pereți și tavan. Acum totul arată ca nou. Mai rămân de recondițitionat tavanele și ferestrele din lemn.

Noile scări de acces în casă. Planul este ca din grinzile de stejar scoase din casă să facem scânduri cu care să acoperim treptele.

Grinda de stejar ne împiedică să avem o ușă normală.

Cât timp meșterul a lucrat la renovarea pereților, eu am lucrat în pod, demolând hornul fostei sobei de gătit din bucătărie și reparând acoperișul. Apoi m-am apucat de săparea manuală a traseului pentru canalizare, 18 m în total prin curte. Am avut de traversat de două ori traseele drenajului deja instalat în toamnă și conducta de gaz de la poartă. Pe când am terminat, au sosit drumarii, așteptați de trei ani, care vor face trotuare și drum nou. Am apucat să îngrop conducta la timp și a și început excavarea în fața porții.

Următoarea etapă este instalarea sistemului de încălzire în pardoseală și turnarea șapei. Pentru etapa aceasta încă nu am banii necesari. Am solicitat oferte și am vorbit cu meșteri. Întâi trebuie să construiesc peretele despărțitor dintre baie și coridor acolo unde va fi instalat distribuitorul și o ușă. Asta o pot face săptămâna viitoare când voi pune și comanda pentru ușă (are o înălțime mai mică de 2 m datorită grinzii de stejar de deasupra ei). În urmă vor trebui montate gresia și faianța pe care doream o instalez încă de toamna trecută fără să știu odiseea prin care urma să trec în răstimpul acestor luni.

Acum nouă ani gletuiam singur pereții casei noastre, sperând că nu voi mai avea de rezolvat un proiect similar în următorii ani. Anul acesta am avut parte de ceva mult mai complex și mai intens. Renovarea unei case vechi, chiar dacă aceasta a mai avut parte de o renovare în 1999-2001, nu se compară cu construirea unei case noi. Pe lângă cheltuielile mari pe care le-am avut, mai ales acum când au crescut prețurile la materialele de construcție, efortul fizic susținut, considerabil pentru un intelectual obișnuit doar cu munca din grădină, a fost greu de integrat în programul zilnic. Nu aveam cum să avansez atât de mult, dat fiind că nu pot plăti meșteri să facă totul în locul meu, dacă nu renunțam la cursul de germană în aprilie. Am fost absorbit cu totul de acest proiect pentru care am cheltuit multe ore în fiecare zi. Acum, când începe să capete formă, satisfacția crește de la o zi la alta.

Din păcate nu am avut puterea să repar singur și sufrageria (27 metri pătrați). Pentru asta am nevoie de mai mult ajutor. Și resurse desigur. Acolo podeaua de scândură este prăbușită, deși are placă de beton. Presupun că avem aceeași problemă: grinzile de stejar au căzut de la locul lor din cauza putrezirii capetelor. Va trebui scoasă scândura, spartă placa, scoase grinzile, protejați pereții, făcută subzidirea și apoi refăcute toate la loc. Poate anul viitor.

Deocamdată pregătesc acest apartament de 50 metri pătrați pentru tânăra familie care urmează să primească un bebe în decembrie. Nădăjduiesc să îl pot finaliza la timp.

La vremea bilanțului

În anul 2012 Dumnezeu mi-a oferit o experiență mixtă. În primul trimestru al anului am trecut prin trista experiență a despărțirii de Biserica Providența din Oradea, pe care am slujit-o în calitate de păstor-învățător timp de zece ani (dintre care doi ani și opt luni in absentia). Pentru mine au urmat multe luni de bocet. Încă port în piept rănile făcute de frații mei care au lucrat în ascuns și a celor care nu au avut curajul să stea în picioare pentru convingerile lor. Oricum în spatele tuturor acestor evenimente este un Dumnezeu suveran care mi-a comunicat clar, fără putință de tăgadă, că nu mă mai vrea la Oradea.

 

Anul a continuat cu finalizarea pregătirilor începute cu ceva timp în urmă de a ne întoarce la Sibiu. În ciuda obstacolelor, nu puține, am reușit să ne vedem visul împlinit. Am lucrat cu acte, planuri și unelte ca să ne încropim o locuință la țară, așa cum ne doream de mult timp. Chiar dacă lucrul nu s-a încheiat, privind retrospectiv acum putem spune că Dumnezeu ne-a dat orice loc pe care a călcat piciorul nostru.

Situația noastră complicată din cauza evenimentelor numite mai sus a determinat și o prezență mult restrânsă pe blog. În 2012 am reușit doar 26 de postări noi, din totalul de 416 la care a ajuns acest blog. Cele mai populare postări au fost: „Captul și (ne)acoperirea lui”, „Versiunea Dumitru Cornilescu și avatarurile sale”, „Ajutorul care nu lipsește la nevoie”, „Psalmul 23: Domnul este odihna mea”, „Presbiteri și diaconi”. Cât de providențial surprind acestea frământările și preocupările din cursul anului!

În ciuda timpului scurt pe care l-am avut pentru activități de cercetare am reușit să merg mai departe cu proiectul pe Geneza și mi-am făcut timp să traduc capitolele pentru Geneza, Exod și Levitic din The IVP Bible Background Commentary – Old Testament pentru editura Casa Cărții din Oradea. Urmează Numeri și Deuteronom în următoarele luni. De Sărbătoarea Întrupării Domnului m-am bucurat de lansarea sitului www.ebiblia.ro. La realizarea acestuia am participat și eu prin traducerea și conceperea unor materiale. Printre comentariile folosite la resurse se poate găsi chiar și volumul cu predici la Amos, Țefania și Hagai. Folosul sitului poate fi gândit din diferite puncte de vedere. Abilitatea de a studia în mod comparativ diverse versiuni ale Bibliei în limba română este una dintre facilități de preț pe care o recomand studenților Bibliei.  Nimic nu se compară cu exercițiul personal pentru descoperirea resurselor acestui sit.

Dumnezeu a fost îndurător cu mine anul acesta. Am continuat ca și până acum să predau studenților mei. În sfârșit, după 11 ani de navetă cu trenul de noapte, călătoresc în condiții mai puțin obositoare pentru trup. Dumnezeu nu m-a lipsit nici de oportunitățile de slujire în Biserică, chiar dacă am făcut-o cu inimă grea. Trag speranță ca slujirea mea să capete alte dimensiuni pe care presiunile slujirii de la Biserica Providența nu mi le-a permis. Dumnezeu este bun și drept!