Arhive pe categorii: Evanghelizare

Mărturie, unde este tăișul tău?

Ați auzit vreodată de Metatroni? Dar de Reptilieni? Știați că „sfinții” sunt niște ființe cu har lăsate de Divinitate pe pământ printre oameni să le facă bine o vreme, după care sunt luate înapoi la cer?

Nici eu nu am știut despre aceste fabulații până zilele trecute, când am avut ocazia să mă întâlnesc cu o doamnă care îmi spunea că are nevoie să-i traduc niște manuale de spiritualitate. Nu are importanță cum a ajuns numărul meu de telefon la dânsa, dar mi-am dat seama încă din timpul discuției noastre telefonice că aveam înainte un ucenic al vindecării prin bioenergie. În ciuda dezinteresului evident manifestat telefonic față de un asemenea proiect, la insistențele dânsei am acceptat o întâlnire într-un spațiu public. Nu reușise să-mi trimită prin email materialele pe care le avea, așa că aveam datoria măcar să le văd.

Cât timp am răsfoit materialele mi-am confirmat diagnosticul din cele văzute și auzite. În adevăr doamna a vorbit într-una, povestindu-mi despre capacitățile ei intuitive naturale, despre dorința de a progresa în acest domeniu, învățând de la cei mai dotați români care se aflau la Oradea și intenționând să se specializeze într-un centru din Germania. Am fost surprins să găsesc prin materialul răsfoit, numele ebraice ale lui Dumnezeu, care erau folosite ca niște mantre și pe Isus Cristos ca nume al unui cristal folosit în terapie.

I-am pus Doamnei câteva întrebări ca să înțeleg ce rol are Isus Cristos și Biblia în înțelegerea ei asupra realității, după care i-am spus: „Cred că veți înțelege ce vă spun acum. Isus Cristos este Maestrul meu și atât cât îmi înțeleg eu în momentul de față Maestrul, nu cred că L-aș onora făcând această lucrare, folosind harul care mi l-a dat El în scopul traducerii acestor materiale.” I-am subliniat că viața mea se desfășoară sub autoritatea învățăturii Domnului Isus, așa cum o găsesc în  Sfintelor Scripturi și m-a luat în râs că îmi pun încrederea în niște texte măsluite de Vatican.

Întrucât am perseverat în refuzul meu de a o ajuta, doamna s-a enervat vizibil, și-a aprins a doua țigară, a început să tremure și să mă bălăcărească. Am auzit termeni precum: îngust, dogmatic, ignorant, împotrivitor al lucrării luminii, înșelat de Reptilieni, etc. Era clar că serveam mărgăritare cui nu știa să le aprecieze. Pentru că nu mai aveam ce să îi spun am lăsat-o să-și consume nervii singură.

Am avut o convingere lăuntrică că trecusem cu succes peste o încercare. Încă din timpul discuțiilor noastre telefonice, Domnul îmi adusese aminte de Apocalipsa și de semnul fiarei pe care oamenii vor fi gata să-l ia doar ca să-și păstreze confortul vieții lor. Și eu aveam nevoie de bani și era un mijloc cinstit de a-mi câștiga existența, dar afară de bani cu ce mă alegeam? Când am povestit soției experiența, a fost de acord că Domnul s-a îndurat de mine să mă ajute să trec de această încercare.

Sunt convins că sunt alte ocazii de încercare prin care creștinii trec în lumea de astăzi, mai subtile decât cea prin care am trecut eu. Mă bazez pe promisiunea lui Dumnezeu că El nu permite nicio ispită care să fie peste puterile noastre și a pregătit și mijlocul de a ieși din ea. Așadar s-a dus în eter motivul laudei noastre în caz de triumf! Chiar și așa, credința ne este consolidată prin experiențe de acest fel, pentru că Dumnezeu o purifică, fiind mai valoroasă decât aurul care este și el purificat prin foc.

M-am gândit totuși la faptul că în acest oraș care mustește de creștini diavolul are lucrări de anvergură și de mare putere. Noi avem de luptat împotriva duhurilor răutății, ne atrage atenția Ap. Pavel, dar în loc să ne solidarizăm împotriva împărăției întunericului, ne trezim sponsorizând diferențele și preocupându-ne de disensiunile dintre noi. Există vreun folos că evanghelicii sunt atât de numeroși în Oradea?

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Evanghelizare, Utilităţi pentru adunare

Mărturia lui Isus în secolul XXI

Nu am știut că există Alin Blaine (nume de scenă) până când un coleg mi-a atras atenția că a fost invitat la o televiziune, în cadrul unui show la care mai participase și înaintea convertirii sale, făcând ce știa el mai bine, adică numere de iluzionism. Merită să urmăriți mărturia lui transmisă în direct și să vă minunați împreună cu mine de surprinzătoarea lui capacitate de a articula Evanghelia și de a evita capcanele gazdelor sale. La un moment dat mă întrebam dacă nu cumva a fost adus intenționat în studio pentru a i se scoate nume rău de fanatic, tânărului de 28 de ani care pretinde că l-a găsit pe Isus. Numai de la Duhul Sfânt poate izvorî înțelepciunea de a răspunde prompt într-un context atât de împotrivitor și în direct.

Lipsa de cultură a moderatorilor TV este tipică pentru gazdele televiziunilor noastre, unde oricine se poate trezi cu asemenea responsabilități cu condiția să aibă suficient de mult tupeu. Mărturia lui Alin este un bun și umilitor exemplu pentru mulți predicatori, care umblă de la amvoane cu tot felul de speculații, ilustrații și fabulații în loc să predice Biblia și pe Domnul Isus. De azi înainte mai am un frate pentru care trebuie să mă rog cu mulțumiri lui Dumnezeu.

Pentru vizionarea înregistrării caută „Iluzionistul Alin Blaine sa pocait” pe youtube sau intră aici pentru prima parte. Atenție, înregistrarea are limită de vârstă de 15 ani!

Un comentariu

Din categoria Biblia şi societatea, Evanghelizare, Utilităţi pentru adunare

Martiri contemporani

Pe 23 martie s-a împlinit un an de la atentatul sinucigaș din Ierusalim care a luat viața misionarei Mary Gardner, o creștină din Scoția care se specializa la acea dată la Hebrew University pentru proiectul de traducere a Bibliei ebraice într-una din cele 40 de limbi din Togo, vorbită de poporul Ife (200,000 de oameni din Togo și Benin). Cuvintele ei le puteți auzi din înregistrarea unui discurs avut în Scoția pentru susținerea proiectului la care lucra prin Wycliffe Bible Translators (vezi aici).

La comemorarea morții sale, un grup de prieteni din Scoția și din toată lumea, s-au strâns la Ierusalim, la sediul Home for Bible Translators din dealurile Iudeei din preajma Ierusalimului. Postul de televiziune CBN a realizat un reportaj cu acest prilej (vezi aici). Chiar dacă sinucigașul nu o viza pe Mary, Dumnezeu a știut cu siguranță și numele ei s-a alăturat listei martirilor care așteaptă revenirea Domnului.

Ne rugăm mereu: „Vino, Doamne Isuse!” oarecum egoist, gândindu-ne la eliberarea noastră din suferințele mai mărunte sau mai mari ale propriilor noastre vieți. Cât de des conștientizăm faptul că întoarcerea Domnului presupune ca Evanghelia să ajungă la toate neamurile și numărul martirilor să fie împlinit?

Aceia care doriți să fiți la curent cu misiunile Wycliffe de traducere a Bibliei în alte limbi susținute de creștinii români verificați situl Wycliffe Romania (aici).

2 comentarii

Din categoria Biblia şi societatea, Evanghelizare, Utilităţi pentru adunare

Conferinţa de apologetică – Şelimbăr, 2011

În perioada 30 august – 4 septembrie 2011, Societatea Misionară Română a organizat la sediul Fundaţiei „Pacea” din Şelimbăr a doua ediţie a Conferinţei de apologetică. Au participat tineri din ultimii ani de liceu şi din primii ani de facultate din diverse locaţii din ţară. Am avut privilegiul participării la această conferinţă în calitate de prezentator a patru sesiuni având ca temă concepţiile despre lume şi viaţă.

În sfârşit au fost postate pe internet materialele audio-video ale acestei conferinţe (vezi aici). Ele pot fi vizionate, dar nu şi descărcate. Vizionare plăcută şi studiu folositor.

Comentarii închise la Conferinţa de apologetică – Şelimbăr, 2011

Din categoria Evanghelizare, Polemici biblice, Utilităţi pentru adunare

Lot, sau istoria înstrăinării de Dumnezeu, ep. 4: Fără pocăinţă totul e pierdut.

Delegaţia îngerească îl surprinde pe Lot la poarta cetăţii Sodoma, situaţie care descrie statutul elevat de care se bucura în acest moment. Sodomiţii îl acuză pe Lot că se dă judecător, când el este doar un venetic (Gen. 19:1, 9). Un alt semn că Lot a ajuns o persoană cu influenţă în Sodoma. Aşa se încheie transformarea nomadului venit de dincolo de Eufrat (acesta este sensul termenului de evreu în cazul lui Avraam) într-un cetăţean cuminte al Canaanului.

Perspectiva distrugerii Câmpiei însemna pierderea tuturor proprietăţilor imobiliare ale lui Lot. Luat pe sus de îngeri împreună cu soţia şi fetele lui, Lot reuşeşte să-şi scape doar viaţa. Ar fi putut să rămână în urmă cu soţia şi să se uite înapoi spre Sodoma, dar a ales să fugă la munte (chiar dacă a fugit în doi timpi). Câtă ironie: Lot s-a salvat tot la munte, de unde plecase iniţial.

Probabil că ruşinea eşecului l-a împiedicat pe Lot să refacă relaţia mai mult decât deficitară cu unchiul său Avraam. In muntele din partea opusă zonei unde locuia Avraam, lipsit de orice mijloace, cu două fiice din care Sodoma încă nu ieşise, Lot ajunge să genereze două popoare deloc amiabile faţă de Israel: moabiţii şi amoniţii. Lot este prototipul omului care a ales să se îndeparte de poporul binecuvântării. După ce a fost în imediata vecinătate a recipientului binecuvântării, s-a separat de acesta, a refuzat să refacă relaţia cu el în ciuda faptului că a fost eliberat din sclavie de el şi şi-a făcut un nume în civilizaţia pe care acesta o evita cu bună-ştiinţă.

Lot îl reprezintă pe omul care se împotriveşte cercetării lui Dumnezeu şi este refractar la trăirea cu Dumnezeu în termenii lui Dumnezeu. În Biblie Sodoma a ajuns să reprezinte judecata exemplară a lui Dumnezeu adusă atât împotriva popoarelor (Isaia 1:9-10; 13:19; Ţefania 2:9), cât şi împotriva lui Israel (Deut. 29:23; 32:32; Ieremia 23:14; 49:18; 50:40; Plângeri 4:6; Ezechiel 16; Amos 4:11).

Exemplul lui Lot este folosit de apostolul Petru ca să ilustreze credincioşia lui Dumnezeu faţă de aleşii Săi şi păstrarea celor răi pentru judecata finală (2 Petru 2:6-10). Domnul Isus invoca exemplul cetăţilor Câmpiei pentru a ilustra revenirea sa a doua oară (Luca 17:28-33). Cred că exemplul Avraam faţă de Lot poate fi sesizat în îndemnul lui Iuda pentru creştini: „Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire.” (v. 23).

În capitolele 7 şi 8 din Epistola către romani Pavel îi învaţă pe credincioşii din Roma că există oameni care îşi pot domestici firea până acolo încât să trăiască după standardul Legii: nu fură, nu mint, etc., şi pot ajunge să-şi considere moralitatea un merit sau o monedă de schimb (do ut des!). Faptul acesta nu poate decât să demonstreze urâciunea firii pământeşti. Soluţia este înnoirea vieţii şi slujirea lui Dumnezeu prin Duhul. Frica de moarte ne poate motiva să păzim Legea, dar trebuie să murim faţă de Lege şi să trăim în Duhul şi după îndemnurile Lui.

Există lucruri mult mai importante decât proprietăţile. Mulţi oameni cred în valoarea de adevăr a acestei afirmaţii. Cu toate acestea se lasă inexorabili atraşi de civilizaţia Sodomei. Cât de pertinentă este interogaţia Domnului Isus: „La ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?” (Matei 16:26)

Comentarii închise la Lot, sau istoria înstrăinării de Dumnezeu, ep. 4: Fără pocăinţă totul e pierdut.

Din categoria Evanghelizare, Exegeza naraţiunilor, Geneza

Lot, sau istoria înstrăinării de Dumnezeu, ep. 3: Imunitatea la încercare.

Lot este surprins de invazia mesopotamiană care a periat zona Levantului, pierzându-şi nu numai averea ci şi libertatea. Nici acum nu se menţionează nimic cu privire la familia sa (soţie sau copii), dar se specifică faptul că locuia în Sodoma (14:12).

Lot este eliberat de Avram şi aliaţii săi. Proprietăţile îi sunt restituite. Ar fi putut rămâne cu Avram, dar alege să-şi reînceapă viaţa în Sodoma. După ce a pierdut oportunitatea primei încercări, Lot o pierde şi pe a doua. Printre coloanele de sclavi Lot trebuie să fi gustat toate umilinţele rezervate unor oameni deposedaţi de toate şi fără statut. Atacul fulgerător al mesopotamienilor şi puterea militară demonstrată de aceştia trebuie să-l fi lăsat pe Lot fără nicio speranţă de a mai fi vreodată liber. Când s-au trezit în miez de noapte sub asediu, pentru ca în zori să fie eliberaţi, trebuie să fi fost cea mai dulce experienţă de care se bucurase până atunci Lot şi, asemenea lui, toţi ceilalţi canaaneni. Din păcate, în loc să capitalizeze experienţa avută şi să se întoarcă la Avraam, Lot a rămas fidel proiectului început la Sodoma.

Domnul Isus Însuşi ne-a atras atenţia că slujirea lui Dumnezeu nu se poate amesteca cu slujirea lui Mamona. Apostolul Pavel afirma că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” şi cei care s-au lăsat cuprinşi de ea au sfârşit în tot felul de necazuri şi chiar în apostazie (1 Tim. 6:10). Apostolul Ioan ne avertiza că „cine iubeşte lumea şi lucrurile din ea dragostea Tatălui nu este în el” (1 Ioan 2:15).

Predispoziţia omului spre păcat se vede nu numai din graba cu care omul săvârşeşte păcatul, ci şi din faptul că are o mai mare dorinţă de a persevera în lucrurile rele decât în cele bune. Cum te poţi păzi ca modelul de viaţă al Sodomei să nu-şi facă loc în mintea ta? Cea mai eficientă dintre soluţii este cea pentru care Lot nu a optat: să stai departe de Sodoma. Dacă ai de ales asemenea lui Lot nu te aşeza în mijlocul răutăţilor. Chiar şi când stai departe de el, păcatul te pune la mari cheltuieli numai ca să ajungi să-l săvârşeşti, darmite când eşti la uşa lui. Iuda a fost ispitit de banii din puşculiţă. Cel mai bine pentru el ar fi fost să renunţe la această slujbă cu totul. Stând în preajma păcatului ajungi să fii dependent de el. În această privinţă se aplică principiul „Fuga e ruşinoasă, dar e cea mai sănătoasă”.

Comentarii închise la Lot, sau istoria înstrăinării de Dumnezeu, ep. 3: Imunitatea la încercare.

Din categoria Evanghelizare, Exegeza naraţiunilor, Geneza

Lot, sau istoria înstrăinării de Dumnezeu, ep. 2: Fascinaţia luminilor din vale.

Avram şi Lot au ajuns în situaţia de a nu se putea întreţine din resursele precare ale zonei muntoase a Canaanului. Apar certuri între îngrijitorii vitelor cu privire la administrarea puţinelor resurse, care conduc la o confruntare între stăpânii lor.

Lot ar fi putut ajunge la un acord cu Avram să se despartă apucând pe direcţii diferite, dar rămânând fideli chemării de a sta în zona montană, dar refuză opţiunile oferite de Avram: stânga (nord) sau dreapta (sud), şi preferă să se întoarcă spre zona îmbelşugată a Iordanului (în faţă). Migrând spre răsărit, Lot se încadrează în tradiţia înstrăinaţilor din Biblie (Adam şi Eva, Cain, oamenii spre Babel), care preferă să se descurce singuri, fără Dumnezeu.

Nu numai că Lot s-a despărţit de Avram ci şi s-a aşezat în apropiere de Sodoma (Gen. 13:12), un centru de cultură şi civilizaţie canaaneană care îi va aduce căderea. Fără să fi primit o viziune diferită, Lot renunţă la idealul chemării lui Avram pentru că era prea costisitor pentru el. Sodoma era verde, dar oamenii care locuiau acolo erau găunoşi (Gen. 13:13).

Încă din zorii istoriei, oamenii înstrăinaţi de Dumnezeu au căutat să umple golul spiritualităţii cu alte preocupări aşa-zis „spirituale”: profesiile liberale, arta, muzica, ingineria, etc. Prin acestea s-au distins şi descendenţii lui Cain (Gen. 4:17-26) şi urmaşii lui Ham (Gen. 10:6-20). Este foarte greu să decizi a rămâne fidel vocaţiei de muntean auster când păstrezi în suflet fascinaţie pentru luminile Câmpiei. Muntenii sunt oameni aspri care nu au timp şi nu caută plăcerile uşoare ale cinematografului şi ale barurilor. În cel mai rău caz îşi fac băutura la cazan acasă.

Este foarte greu să rămâi lângă un vizionar puritan dacă te preocupă câştigul uşor şi comfortul. Ca să scapi de ele nu îţi cultiva preocuparea pentru luminile artificiale şi învaţă să iubeşti stelele. Dacă vrei să nu ajungi să iubeşti Câmpia, rămâi fascinat de lucrurile fundamentale ale vieţii. Singurul leac pentru a nu ajunge să iubeşti pajiştile verzi ale Sodomei sau Egiptului este deprinderea cu aerul tare de munte.

Sodoma era în adevăr verde, dar apa nu era la fel de curată ca la munte. Sodoma era în adevăr urbană dar nu şi civilizată. Deşi oraşul este considerat un centru al civilizaţiei umane, orăşenii contemporani sunt tot mai mult asociaţi cu lipsa de civilizaţie. Deşi oraşul este un centru de cultură, orăşenii contemporani sunt tot mai lipsiţi de cultură, sau în cel mai fericit caz au doar o spoială de cultură. Nu din vina primarului sau a societăţilor culturale care nu ar organiza manifestări culturale ci din cauza depravării, stricăciunii omului, care în condiţii de confort se complace cu lipsa de civilizaţie şi de cultură. În condiţii vitrege ca cele oferite de cadrul vieţii la munte, omul nu îşi poate permite luxul de a pierde fărâma de civilizaţie, sau de a renunţa la bruma de cultură moştenită. Acestea sunt cu adevărat o delectare.

Comentarii închise la Lot, sau istoria înstrăinării de Dumnezeu, ep. 2: Fascinaţia luminilor din vale.

Din categoria Evanghelizare, Exegeza naraţiunilor, Geneza