Versiunea lui Matei are în atenție misiunea Domnului Isus de a se întâlni cu ucenicii în Galileea. Matei nu are interes pentru întâlnirile Domnului cu Petru, cu ucenicii pe drumul Emausului, cu ucenicii în camera de sus, cu sau fără Toma. Întâlnirea din Galileea este prima și ultima întâlnire a Domnului cu ucenicii despre care ne relatează Matei. Cu acest prilej Domnul își ia și rămas bun de la ucenici și îi însărcinează cu o nouă misiune: evanghelizarea lumii.
Ca să fie o misiune, trebuie să existe și niște obstacole. Care sunt acestea? În primul rând, femeile trebuiau convinse să ducă mesajul învierii la ucenici. Cum puteau fi ele convinse? Cu ce argumente? Cu siguranță un mormânt sigilat și niște străji încă postate la intrare, chiar dacă mormântul era gol pe dinăuntru, nu puteau fi niște argumente credibile. De aceea în momentul în care îngerul le adresează chemarea de a le vesti ucenicilor învierea Domnului și invitația de a se vedea în Galileea, piatra fusese dată la parte, iar santinelele zăceau pe jos. Tocmai plecaseră de la mormânt, când Isus cel înviat li se arată, ele îl recunosc și aud din gura Lui același mesaj: „Ne revedem în Galileea”. Așadar ca să se poată întâlni cu Isus cel înviat, ucenicii au avut nevoie de niște martori credibili.
În al doilea rând, pentru a se putea întâlni cu Isus în Galileea, ucenicii aveau de respins teoriile mincinoase inventate de opozanții lui Isus. Soldații numiți și străjeri și păzitori în această narațiune nu s-au achitat de niciuna dintre datoriile sacre ale soldatului de gardă. Marii-preoți au inventat rapid o teorie care îi punea în cea mai proastă lumină pe soldați, deși ar fi trebuit să fie trecuți în rezervă sau executați, cum a făcut Irod când a evadat Petru (F. ap. 12). Teoria spunea că trupul mort al lui Isus ar fi fost luat în timpul nopții de ucenicii Săi, pe când soldații dormeau în post. Pusă în balanță cu mărturia femeilor, oricât de puțin credibile erau ele, nu puteau bate dovezile oferite de acestea.
Drept urmare, ucenicii se pun la drum și se duc în Galileea să Îl întâlnească pe Isus cel înviat. Chiar și așa unii s-au îndoit, până când Isus S-a apropiat de ei și le-a vorbit. Conflictul se relansează printr-o chemare neobișnuită: mărturia învierii înaintea tuturor popoarelor. Înțelegem de aici că reflectarea la moartea lui Isus este insuficientă pentru ucenicul Domnului. Învierea Sa pune moartea în perspectivă și întâlnirea Cristosului înviat îl scoate pe ucenic din încurcătura în care L-a dus moartea Sa. Învierea nu a fost ușor de acceptat nici chiar de ucenicii Domnului, cu atât mai puțin de ucenicii de astăzi. Și noi avem nevoie de martori ai învierii ca să putem înfrunta teoriile mincinoase ale dușmanilor.
Versiunea lui Marcu este cea mai scurtă. Manuscrisele cele mai vechi cuprind doar versetele 1-8 din capitolul 16, celelalte fiind adăugate mai târziu. De data aceasta avem niște eroine. Cele trei femei pornesc în misiunea de a unge trupul Domnului Isus cu uleiuri aromate. Obstacolul la care ele se gândeau că le va sta în cale era ușa de piatră pusă pe intrarea în camera mortuară (o peșteră). Când au ajuns la mormânt au constatat că piatra nu mai era la locul ei și că aveau o nouă problemă: trupul lui Isus nu mai era la locul lui, ci în locul acestuia era un „tinerel, șezând la dreapta, îmbrăcat într-un veșmânt alb”. Cum vor rezolva problema aceasta? „Tinerelul” le spune că Isus a înviat și că urma să se întâlnească cu toți ucenicii în Galileea. Până aici toate sunt cum trebuie, în acord cu versiunea lui Matei. Ele au plecat de la mormânt în fugă, cuprinse de cutremur și spaimă (bucuria din Matei nu mai este) și nu au spus nimănui nimic pentru că se temeau (mărturisirea din Matei nu mai este). Practic femeile nu și-au îndeplinit misiunea de a unge trupul Domnului pentru că nu mai era și nici nu au dat de el. Nu este de mirare că cineva după ceva timp a considerat necesar să adnoteze această relatare și să pună în ea speranța și bucuria care lipseau. Versiunea lui Marcu, probabil și cea mai veche, încheie relatarea Evangheliei în mod brusc, cam cum se încheie și Iona, lăsând cititorului să-și clarifice gândurile în lumina celor citite în restul Evangheliei când Isus anunța acest deznodământ. Dacă nu avem un trup în mormânt, oare ce s-a întâmplat cu el? Să fii înviat?
Versiunea lui Luca (cap. 24) este mai detaliată decât precedentele și aduce câteva elemente noi: sunt mai mult de trei femei care au mers la mormânt, au fost văzuți doi bărbați în haine albe, Petru vizitează mormântul gol, Domnul Se arată celor doi ucenici pe drumul către Emaus, și Domnul Se arată ucenicilor în camera de sus în lipsa lui Toma. Cine este eroul? De data aceasta Domnul Isus este Cel care caută să realizeze ceva: convingerea ucenicilor că a înviat, sau cu alte cuvinte încearcă să facă din ucenici niște martori ai învierii. Toți ucenicii au probleme să înțeleagă cuvintele spuse de Domnul Isus înainte de moartea și învierea Sa. Care erau așadar obstacolele din calea misiunii Domnului de a face din ucenicii Săi martori ai învierii?
(1) Ucenicii au uitat că evenimentele petrecute sub ochii lor împlineau profeția lui Isus (Luca 24:1-12).
(2) Ucenicii au uitat că evenimentele petrecute sub ochii lor împlineau profețiile Vechiului Testament (Luca 24:13-34).
(3) Ucenicii au verificat veridicitatea evenimentelor petrecute sub ochii lor (Luca 24:35-43).
În concluzie, Domnul le repetă argumentele din Scripturile ebraice și îi însărcinează ca martori ai învierii Sale, doar că mai trebuie să aștepte puțin pentru îmbrăcarea „cu putere de sus” (24:49), un fapt care anunță un incident viitor.
Ce învățăm de la Luca? Pentru ca un ucenic al Domnului să devină martor al învierii este nevoie de însușirea unor elemente naturale și de însușirea altuia supranatural. Despre cel supranatural nu știm detalii, dar citind a doua carte a lui Luca aflăm că este vorba despre Duhul Sfânt. În capitolul 24 al Evangheliei sale Luca ne spune care sunt acele elemente „naturale” care ne califică pentru statutul de ucenici: cuvintele lui Isus, cuvintele Vechiului Testament și evidențele constatate de martorii oculari. Vi se pare ceva cunoscut? Apocalipsa lui Ioan vorbea despre aceleași lucruri în termenii Cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus. Apostolul Pavel vorbea despre Cuvântul lui Dumnezeu și tradiția apostolică.
Versiunea lui Ioan asupra învierii este cea mai elaborată (cap. 20-21). El este singurul evanghelist care detaliază întâlnirea ucenicilor cu Domnul Isus în Galileea (cap. 21). Chiar dacă nu include relatarea întâlnirii ucenicilor pe drumul spre Emaus, Ioan are de adăugat detalii la arătările Domnului către Maria Magdalena și către ucenicii din camera de sus, atât când lipsea Toma cât și cu Toma de față. În plus vizitarea mormântului de către Petru primește mai multă greutate și aflăm că Ioan îl însoțește. Ioan în schimb trece cu vederea primele incidente ale învierii despre escapada femeilor la mormânt și episodul cu îngerii. Care este perspectiva narativă a lui Ioan? Ce a vrut Ioan să ne transmită? Este semnificativ faptul că la mijlocul celor două capitole se află afirmațiile de intenție ale apostolului pentru scrierea Evangheliei: „pentru ca voi să credeți și astfel să aveți viața veșnică”. Din moment ce credința este cheia pentru viața veșnică, relatările incluse în narațiunea învierii au fost selectate pentru același motiv pentru care și celelalte relatări din carte au fost incluse: ca să credem. Adică să ajungem să credem ca și ucenicii. Se poate înțelege că cel puțin pentru capitolul 20 intenția lui Ioan era ca să îl arate pe Isus preocupat de încredințarea ucenicilor că a înviat. Care sunt obstacolele pentru realizarea acestui deziderat?
(1) Scepticismul ucenicilor trebuia adresat. De aceea mormântul trebuia să fie golit. Petru și Ioan au fost martorii mormântului gol. Detaliile prezentate de Ioan sunt extrem de semnificative pentru a combate teoria trupului furat.
(2) Durerea despărțirii trebuia alinată, angoasa determinată de moartea prematură a lui Isus trebuia adresată. Maria Magdalena are parte de o experiență personală cu Isus cel înviat. Detaliile experienței sale sunt foarte importante pentru a combate teoria iluziei optice sau a unei vedenii.
(3) Frica ucenicilor trebuia adresată, motiv pentru care, înainte să se coboare Duhul Sfânt, Domnul Își împuternicește ucenicii pentru perioada următoarelor 40 de zile. Aceasta contrazice teoria unei conspirații din partea ucenicilor.
(4) Scepticismul ucenicilor trebuie adresat, motiv pentru care Domnul Isus li se arată din nou cu Toma de față ca să aibă șansa de a vedea cu ochii lui.
Cu toate acestea, „ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”, adică ferice de toți ucenicii Domnului care nu au avut și nu vor avea parte de experiența de prima mână a Domnului înviat și vor trebui să creadă pe baza celor scrise de evangheliști. Observați cum prima și ultima experiență adresează aceeași problemă a experimentării nemediate a învierii Domnului. Tocmai de aceea apostolii au ales în locul vacantat de Iuda pe unul dintre ucenicii care l-au văzut pe Isus în trup până la înălțare, adică l-au văzut și pe Isus cel înviat (F. ap. 1:21-22). De notat că Domnul se ocupă și de sentimentele ucenicilor și își face timp de vindecarea emoțiilor lor. Ioan ne oferă rețeta completă (mai completă decât a lui Matei) pentru ca un ucenic să devină martorul învierii lui Isus: martorul învierii lui Isus este acel ucenic care și-a rezolvat îndoielile cu privire la învierea Domnului, a fost vindecat de durerea neîmplinirii propriei înțelegeri cu privire la Isus și de frica de persecuție, care poate fi adusă prin Duhul Sfânt.
Perspectivele celor patru evangheliști sunt complementare. Ei nu s-au străduit să ne ofere versiuni identice ale învierii, ci și-au permis să prelucreze informațiile pe care le aveau despre învierea lui Cristos din propria experiență sau din surse, urmărind îndeplinirea unui scop precis. Mai puțin în cazul lui Marcu, cititorul este invitat să urmărească transformarea ucenicilor din niște oameni debusolați de moartea prematură a lui Cristos, bulversați de turnura tragică a evenimentelor și încă șocați de eșecul lucrării lui Isus (în mintea lor desigur). Deși profețită, învierea i-a prins nepregătiți pe toți și reacția tuturor – mucenițe, ucenici, soldați, mari-preoți – este naturală. Fiecare personaj este surpris reacționând în mod original, în conformitate cu propriul caracter și prejudecăți. Numitorul comun este că toți, chiar și dușmanii, ajung să creadă în înviere. Însă numai unii s-au înfiorat cu privire la această revoluționară realitate.
Ce zici, a înviat Isus?
Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.