Arhive pe categorii: Exegeza naraţiunilor

Exerciţii de transferare a sensului din naraţiunea biblică în contemporaneitate

Studiul Judecătorilor în haină nouă

În urmă cu câteva luni am convenit împreună cu conducerea Editurii Metanoia din Oradea publicarea unei a doua ediţii a lucrării Exegeza naraţiunilor biblice: Analiza literară a Judecătorilor. Ediţia I, publicată în 2004, a fost epuizată. Am ajuns la punctul în care corectura literară şi de specialitate a produs ediţia a II-a şi am semnat contractul de tipărire. Surprinzător de numeroasele erori strecurate în prima ediţie au fost corectate. Cu ajutorul lui Dumnezeu la începutul anului 2012 vom avea pe piaţă ediţia a doua a acestei lucrări.

Comentarii închise la Studiul Judecătorilor în haină nouă

Din categoria Exegeza naraţiunilor, Publicaţii

Articol de specialitate în literatura de referinţă

În sfârşit, după mai bine de cinci ani de la conferinţa de la Londra cu tema Framing Plots: The Grammar of Ancient Near Eastern Narratives, adică Intrigi-cadru: Chestiuni gramaticale privitoare la naraţiunile din Orientul Apropiat al Antichităţii, organizată de Facultatea de Studii Orientale din cadrul Universităţii Cambridge şi University College of London din cadrul Universităţii din Londra, a apărut şi volumul cu lucrările prezentate de participanţi şi cu cele acceptate ulterior (ca şi a mea). Reprezentarea după câte se vede pe cuprinsul volumului (aici) este internaţională şi onorantă, pentru mine cel puţin. Colectivul de editori a lucrat cu Editura Peeters din Louvain, Belgia, pentru a da tiparului, într-una dintre cele mai celebre colecţii de studii biblice din lume, această importantă colecţie de eseuri de specialitate despre îngemănarea dintre gramatică şi naratologie.

Abstract: This article aims to show the value of Halliday’s Systemic Functional Grammar for the literary analysis of Biblical narratives. Upon considering the thematic structure of a selected narrative, enough data was gleaned to support the idea that major points in the plot are charged with thematic markedness. The thematic structure of clauses varies according to the clause type, but once regular structures are revealed, irregular (or: defamiliarized) structures should be accounted for. Consequently, a thematic investigation of clauses in Biblical narratives can constitute a valuable tool for appreciating the linguistic strategies employed by authors of Biblical narratives to mark a turn in the storyline (new character, new episode, new perspective), or a change in level of the dramatic tension. Thus it is argued that there is a strong connection between topical markedness and dramatic tension.

Comentarii închise la Articol de specialitate în literatura de referinţă

Din categoria Exegeza naraţiunilor, Geneza, Limba ebraica, Publicaţii

Eroul dictează momentele subiectului

Am terminat de corectat ultimele lucrări ale studenţilor din anul II Zi şi am întâlnit destul de frecvent o eroare pe care doresc să o semnalez aici cu speranţa că va auzi şi cine are urechi de auzit. După cum cred şi am subliniat în repetate rânduri la curs, miezul unei naraţiuni constă în preocuparea eroului / eroinei de a-şi îndeplini scopul care îi consumă toate energiile, în jurul căreia se coalizează prietenii şi în raport cu care se organizează opoziţia. Am numit acest scop misiunea eroului. Ca să fie vrednică a fi amintită o misiune trebuie să presupună depăşirea a cel puţin unui obstacol, dacă nu mai multe.

Din perspectiva momentelor subiectului, eroul cu misiunea şi obstacolele sale se vor vedea astfel: anunţarea misiunii reprezintă momentul incitant, conjunctura în care eroul stă să depăşească ultimul obstacol îl reprezintă punctul culminant, iar eventuala complicaţie a ACELEIAŞI misiuni, după ce se creeaseră premisele încheierii definitive a conflictului coincide cu suspansul final.

Naraţiunea din Geneza 26:34-28:9 nu este tocmai uşoară de analizat. Întrucât sunt studenţi care lucrează la tema finală pentru acest curs mă voi abţine să dau soluţii. Vom putea discuta doar scenarii şi la nivel pur teoretic. În naraţiunea în cauză interacţionează doar patru personaje şi s-au găsit susţinători dintre studenţi ai fiecăruia dintre personaje ca erou. Este clar că personajele se coalizează două câte două: Iacov şi Esau într-o tabără, Rebeca şi Iacov în alta, prima este transparentă, a doua este conspirativă. Preocuparea tuturor poate fi definită ca o goană după binecuvântarea patriarhului Isaac, îmbătrânit şi cu vederea slăbită. Isaac şi Esau, nici nu  realizează că dorinţa lor sinceră şi deschisă este speculată de Rebeca, soţie şi mamă, pentru fiul ei Iacov, fiul mai mic. Isaac nu realizează nici că dorinţa lui contravine intenţiei lui Dumnezeu revelată prin oracol înainte de naşterea lor.

Dacă se ia ca erou Isaac, atunci misiunea sa – oferirea binecuvântării sale lui Esau – trebuie concordată cu momentele subiectului. Isaac se teme că va muri curând şi intenţionează să-şi dea binecuvântarea fiului său cel mare (momentul incitant). Isaac se împiedică de chiar primul obstacol scos în cale de Rebeca, dar nu reuşeşte să stea ferm pe poziţie nici când Esau îl imploră cu lacrimi să-i dea şi lui o binecuvântare (deşi numai una putea fi). Dacă se poate vorbi de un asemenea erou care nu reuşeşte să depăşească niciun obstacol atunci ultima încercare a lui Esau, înainte de a primi „restul” de binecuvântare este punctul culminant. Esau plăsmuieşte planuri în ascuns (suspans final). Isaac nu protestează, ci acceptă situaţia şi îl trimite pe Iacov de acasă pentru a evita o escaladare a conflictului, nu neapărat cu soţia sa, ci între cei doi fii.

Dacă se ia ca eroină Rebeca, atunci misiunea sa este însuşirea frauduloasă a binecuvântării lui Isaac pentru Iacov. Chemarea lui Iacov de a fura binecuvântarea reprezintă momentul incitant. Iacov trebuie convins mai întâi să se angreneze în acest joc periculos. Apoi Iacov continuă jocul depăşind toate obstacolele ridicate de intuiţia unui tată bătrân şi nevăzător. Când se întoarce Esau, acesta trebuie domolit, dar rolul de îmblânzire a sa îl joacă Isaac. Rebeca a păstrat contactul cu cortul lui Isaac şi al lui Esau şi, când a aflat că Esau planifică omorârea fratelui său imediat după ce tatăl său se va fi dus (suspansul final), Rebeca mai intervine o dată. Ea îl convinge pe Iacov să plece de acasă şi pe Isaac să-l trimită de acasă în Padan-Aram la familia ei pentru a-şi găsi o soţie.

Alegerea oricăruia dintre fii ca erou se loveşte de faptul că fiecare dintre ei are o misiune proprie ce acoperă doar o parte din text şi lasă restul textului neintegrat, mai ales 26:34-35, 27:41-28:9. Amândoi îşi îndeplinesc misiunea, deşi sunt particularităţi pentru fiecare dintre acestea. Este nevoie de o explicaţie coerentă care să le integreze pe cele două personaje, fără a le menţine indecis ca două misiuni concurente aşa cum propunea Fokkelman.

Comentarii închise la Eroul dictează momentele subiectului

Din categoria Exegeza naraţiunilor, Geneza