Arhive pe categorii: Uncategorized

Ce îl împiedică pe creștin să se împărtășească din Masa Domnului acasă?

Dat fiind că situația de autoizolare persistă și ne va prinde Paștile în incapacitatea de a ne strânge în comunitate, îndrăznesc să comentez pe marginea acestui subiect. Întrebarea pusă în titlu nu este prea specific formulată, dar am intenționat-o în acest fel. Spun aceasta deoarece „creștinii” sunt de multe soiuri, iar nouă ne este de folos să integrăm această discuție. Nu voi rezuma dezbaterea curentă, pentru că deja a făcut-o Beni Cruceru (vezi aici).

Sacramentalismul îi împiedică pe unii creștini să se împărtășească din Masa Domnului acasă. Câtă vreme crezi că Masa Domnului este un sacrament prin care primești harul lui Dumnezeu, cu condiția că este îndeplinit în condițiile corespunzătoare (în Sfânta Biserică) și de personalul eclezial ordinat (preot), atunci mirenii nu au cum să ia Euharistul cu mijlocirea virtualului. Din moment ce crezi că elementele se transformă în altceva prin binecuvântarea și atingerea preoților, nu ai cum replica așa ceva acasă. Vom vedea că bisericile sacramentaliste vor găsi soluții de a administra pâinea și vinul sau azima (după caz) credincioșilor lor mergând din ușă în ușă. Așa ceva este posibil pentru că harul nu se pierde o dată împărtășit. Ritualismul este frate cu sacramentalismul. Orice sacramentalist este ritualist, dar nu orice ritualist este și sacramentalist. Cu alte cuvinte, avem și noi ritualiștii noștri. Aceștia strigă cel mai tare când se taie din programele de sărbători și nu se organizează serviciu public și în ajun de sărbătoare și în următoarele două zile, dimineața și seara. Ritualiștii nu știu ce să facă de unii singuri. Acasă. Fără ajutorul cuiva. Să fie preoți în casa lor. Instituționalizarea bisericilor conduce (aproape) inevitabil înspre sacramentalism.

Abordarea ultraliteralistă a Sfintelor Scripturi îi împiedică pe unii creștini să se împărtășească din Masa Domnului acasă. Câtă vreme crezi că poți face numai ce scrie explicit Biblia, nu îți poți imagina cum ai putea să iei Masa Domnului într-un grup mai mare de 12 oameni, fără să bei vin din același pocal și luînd din aceeași azimă (lipia din aluat nedospit). Ei bine, nu îți poți imagina cum este să șezi pe scaune la închinare, în localuri cu sute de persoane, cântând, împreună cu coruri mari și acompaniat de instrumente, imnuri Cristosului înviat. Toate acestea nu sunt scrise în Biblie. Biblia nu vorbește despre cum să ne trăim viața în democrație, pentru că această orânduire nu a existat în timpurile biblice. Biblia nu vorbește despre educația publică în masă și rolul părinților în raport cu copiii lor. Biblia nu vorbește despre creștini care au slujit Domnului în profesii precum actoria, jurnalismul, serviciile secrete (printre multe altele).

Lipsa precedentelor cu tradiție îi împiedică pe unii creștini să se împărtășească din Masa Domnului acasă. Câtă vreme crezi că numai ce este făcut de multă vreme în tradiția bisericii din care faci parte aceea este autorizat să facem, nu ai cum să-ți imaginezi că a fost o vreme când cei care nu participau la serviciul public al Bisericii nu primeau Masa Domnului. Aici sunt incluse multe categorii: bolnavi și muribunzi, lăuze și mame cu copii mici,  întemnițați și izolați de tot felul. Nu mai știm cum era când Biserica se împărtășea din Masa Domnului de fiecare dată când se întâlnea. Nu mai știm care era bucuria primilor creștini de a frânge pâinea acasă și, în același timp, de a fi nelipsit de la Templu în fiecare zi.

Lipsa comuniunii cu semeni de același crez îi împiedică pe unii creștini să se împărtășească din Masa Domnului acasă. Câtă vreme crezi că numai prezența în trup alături de frați și de surori reprezintă comuniune autentică, nu poți accepta medierea tehnologiei în părtășie. În aceste modele de comuniune, părtășia se manifestă la nivelul tuturor celor cinci simțuri pentru a rotunji experiența comunitară. Probabil de aceea în unele biserici nu se folosește tehnologia sub nicio formă: nici amplificare, nici mijloace pentru persoanele cu hipoacuzie, nici înregistrare audio, nici transmisie audio-vizuală în direct. În acele biserici predicatorii vorbesc tare fără microfoane (îi ajută ecoul construcției) și cântă numai fanfara să se audă în tot satul. Toți ceilalți care nu și le permit trăiesc o stare lipsită de har și sunt tolerați de frații lor mai mari. Pentru aceștia este greu de imaginat cum se poate mișca Duhul Sfânt de la inimă la inimă, în lipsa mijloacelor de manipulare tradiționale care presupun mari adunări de oameni. Probabil că și educatorii copiilor au părtășie cu plenul adunării deși sunt prin anexe cu copiii noștri, din moment ce primesc Masa Domnului, fără să fi fost în contact nemijlocit cu restul adunării.

Hotărârea vreunui Sinod, Mărturisire de credință sau Statut de funcționare a cultului îi împiedică pe unii creștini să se împărtășească din Masa Domnului acasă. Câtă vreme respecți hotărârea conducătorilor tăi, nimic nu te poate clinti cu convingeri personale sau păreri minoritare. De fapt în această privință nu s-a pronunțat nimeni așa încât în vreunul dintre documentele cu care operăm să avem o decizie hotărâtă de forurile statutare. Păreri avem.  Nu contează unde se afișează acestea, greutatea argumentului primează. De fapt nimeni nu a putut invoca vreo hotărâre luată în urma unei dezbateri pe acest subiect, pentru că nu există. Articolelor despre Biserică din Mărturisirile de credință le lipsește precizarea unui număr limită inferioară prin care o întâlnire de credincioși reprezintă „Biserică” și dacă simbolurile Noului Testament se pot administra oriunde altundeva decât între pereții clădirii unei Biserici. Între timp am aflat de Comunicatul Cultului Creștin Penticostal din România care anunță „că este bine să nu se oficieze Cina Domnului până ce vor fi condiții să ne întâlnim în biserică”, vezi aici), dar și faptul că bisericile penticostale din Chicago au sărbătorit Masa Domnului în spațiul virtual (vezi aici).

Încotro Biserică în vremuri de autoizolare?

Evreii nu au o problemă în a sărbători în familie Paștile, pentru că sunt pregătiți. Familiile erau în autoizolare când au sărbătorit Paștile pentru prima oară și așa a rămas obiceiul: tot în autoizolare îl sărbătoresc și astăzi. Creștinii secolului XXI au dat de autoizolare pentru prima oară în mulți ani și „bătrânii noștri” (dintre care unii au trecut prin persecuție și închisoare) nu au mai multă înțelepciune decât să ne spună că nu avem voie să sărbătorim Paștile acestea decât în clădirea Bisericii, cu binecuvântarea clerului? Cum se împărtășeau din Masa Domnului creștinii întemnițați în anii comunismului? Se poate citi mărturia lor scrisă. Nu am auzit pe niciunul dintre conducătorii noștri îndrăznind să înfiereze ce au făcut ei acolo. Ghinion, mulți creștini (mireni) au citit și cunosc mărturia lor. Oare ar putea oamenii pe care i-am ales în fruntea noastră, cântăreții plăcuți Domnului, păstorii și învățătorii, să imagineze un desfășurător de „program” pe care credincioșii îl pot îndeplini acasă cu bucurie cu prilejul acestor Paști? Eu cred că ar trebui să-și încurajeze enoriașii, chiar și pe cei din familii mixte (poate cu atât mai mult ei) să aibă Paști cum nu au mai fost altele! 

P.S. O argumentație similară poate fi găsită în articolul fr. Otniel Bunaciu (vezi aici), de care am aflat după publicarea celor de față.

 

 

3 comentarii

Din categoria Biblia şi societatea, Evanghelizare, Uncategorized

Alergarea continuă

Anul 2018 a însemnat mai multă muncă decât alți ani atât în familie și în gospodărie, cât și în biserică și în facultate. Măsura deplină a strădaniei o știu puțini oameni și e mai bine așa, ca să rămână răsplătită de Dumnezeu.

Profesional, în 2018 am reușit să mă pregătesc și să obțin abilitarea, adică dreptul de a coordona cercetare la nivel de doctorat. Documentul din partea Ministerului Educației care recunoștea acest drept a sosit  după mai bine de patru luni de la susținerea examenului. Beneficiul imediat nu este al meu, ci al facultății, deoarece este nevoie ca instituția de învățământ superior cu program de masterat să aibă cel puțin doi titulari profesori universitari cu abilitare. Beneficiul meu ar decurge din găsirea unei școli doctorale în care să fiu integrat. Primul demers în această privință a eșuat.

Munca de publicare cunoaște patru direcții principale. Întâi, voi intra în linie dreaptă cu al doilea volum al Introducerii la studiul Vechiului Testament: cărțile poetice și profetice. După ce am fost întârziat nepermis de mult de doi autori și a trebuit să aloc munca lor altora, după ce editura a fost indisponibilă preț de șase luni, în sfârșit se conturează oportunitatea pregătirii pentru tipar a noului volum. Apoi, pregătesc pentru tipar două manuale studențești. Deși mi-am dorit ca O patrie nouă și un neam mare să fie deja disponibil pe piață, după epuizarea primului tiraj, cartea a intrat în pregătire abia înainte de Crăciun. Va fi o ediție nouă, revizuită publicată în parteneriat între Scriptum și Pleroma. Manualul de exegeză la cartea Amos, va intra în pregătire înspre primăvară pentru că mai lucrez la revizuirea lui. În plus, mai am de finalizat comentariul la 1Cronici și va trebui să-l continui pe cel la 2Cronici pentru comentariul est-european pregătit de Langham. În final, există proiecte de interes larg la care lucrez de ceva timp. Primul dintre acestea a văzut deja lumina tiparului: Să știi ce crezi: reflecții asupra crezului creștin (Scriptum, Oradea). Dat fiind că am finalizat un studiu pe Decalog, este posibil să îl pregătesc și pe acesta ca o continuare naturală a lucrării anterioare. Urmează un volum despre Parabolele Bibliei, pentru care am obținut deja o bursă, și un altul despre Odiseea lui Iacov, fiul Isaac, fiul lui Avraam, la care am scris deja câteva capitole.

Deși munca de traducere va ceda locul altor proiecte mai importante, posibil să nu lipsească cu totul. Așteptăm publicarea curând în ianuarie a volumului Old Testament Ethics for the People of God de Christopher Wright (Casa Cărții, Oradea). Aceeași editură are în intenție publicarea a două volume, despre care nu am mai auzit nimic, deși aveau în vedere colaborarea noastră: Nelson’s New Illustrated Bible Manners and Customs: How the People of the Bible Really Lived și Dictionary of the Old Testament.

În ce privește revizuire și traducerea Vechiului Testament, am noutăți încurajatoare. Exod și Levitic au fost predate editurii Humanitas și urmează a fi publicate curând în 2019. În pregătire se află și Noul Testament în varianta Cornilescu revizuită prin Societatea Biblică Interconfesională. Revizuirea va continua cu munca în echipă lărgită în vederea pregătirii pentru tipar a Vechiului Testament. Grupul de la Colegiul Noua Europă trebuie să finalizeze în 2019 cărțile Numeri și Deuteronom. Traducerea celor două cărți este încheiată. Actualmente se lucrează la corectura traducerii și introducerea notelor explicative. Mă bucur că am putut contribui cu traducerea integrală a cărții Numeri.

Alte proiecte de cercetare ar putea să mai apară în decursul anului. Aștept apariția unui articol în revista Sacra scripta de la Cluj-Napoca. Posibil să continui pe linia reflecțiilor asupra implicării celui credincios în viața politică, un subiect atât de relevant în vremea aceasta.

Deocamdată așa se vede viitorul de aici și de acum. Numai Dumnezeu știe dacă harul va fi suficient să le văd pe acestea împlinite, sau voi primi har pentru altele. Soli Deo gloria!

 

 

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

Examen final

Joi, 5 iulie 2018, orele 15, voi susține examenul de abilitare la Facultatea de Teologie Reformată, din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, str. Horea nr. 7, sala 219. Vă invit cu drag pe toți care puteți să vă puneți deoparte două ore. Pentru detalii se poate consulta pagina școlii doctorale https://doctorat.ubbcluj.ro/ro/sustinerea-publica-a-tezelor-de-abilitare/.

Acesta ar fi ultimul examen al carierei personale deoarece dreptul de a coordona teze de doctorat este ultimul nivel academic dincolo de gradul de profesor universitar. De fapt examenul constă într-o prelegere publică și are ca subiect activitatea academică de până acum și planurile de cercetare viitoare.

Ii sunt recunoscător lui Dumnezeu care mi-a încredințat această onoare, a investit atâtea valori în viața mea și m-a învrednicit de sprijinul și dragostea atâtor oameni minunați: membrii ai familiei, prieteni, colegi de breaslă.

Comentarii închise la Examen final

Din categoria Uncategorized

Cele cinci „solae”

Acest material a fost folosit în adunarea noastră din Sibiu cu prilejul săptămânii de rugăciune organizate în primele zile ale anului.

Cele cinci “solae” sunt sloganurile care rezumă cele mai importante principii ale Reformei protestante privitoare la mântuirea sufletului omenesc. Totul a pornit cu revoluționarea gândirii unui călugăr augustinian, Martin Luther, copleșit de problema păcatului personal care atrăgea mânia lui Dumnezeu asupra sa. Lectura cărții Romani i-a confirmat înțelegerea și temerile, dar i-a și deschis ochii spre soluția acordată de Dumnezeu. Deși Luther a dorit reformarea Bisericii Catolice, coruptă și înstrăinată de învățăturile biblice, Luther și ucenicii săi au sfârșit excomunicați din catolicism.

Aceste principii sunt fundamentale pentru creștinism și, la 500 de ani de la prima lor formulare, nu ne putem imagina creștinismul fără ele. Bisericile majoritare nu le acceptă în forma propusă de reformatori, de unde marile diferențe dintre bisericile noastre.

Cele cinci solae sunt:

Sola Scriptura = numai Scriptura

Solus Christus = numai Cristos

Sola gratia = numai harul

Sola fidae = numai credința

Soli Deo gloria = numai lui Dumnezeu slavă

 

 

 

Sola Scriptura (numai Scriptura)

Cuvântul lui Dumnezeu este suficient (2Tim. 3:14-16), nu există altă Evanghelie decât cea predicată de apostoli (Gal 1:6-9).

 

Sfintele Scripturi sunt Cuvântul lui Dumnezeu și, de aceea, sunt suficiente prin ele însele pentru mântuire. Profeții și apostolii reprezintă temelia Bisericii (Ef. 4:11), nu episcopii, cărturarii,sinoadele și nicio altă autoritate omenească. În probleme controversate, acolo unde înțelegerea noastră asupra Scripturilor intră în conflict cu înțelegerea bisericii majoritare, a Papei sau a Conciliilor, mergem pe mâna Scripturilor. În chestiuni în care Biserica s-a pronunțat, deși Scripturile nu s-au pronunțat, mergem pe mâna Scripturilor. Aceasta nu înseamnă că negăm importanța conciliilor, a mărturisirilor de credință sau a exegeților, însă întotdeauna standardul cu care le măsurăm pe toate acestea este Biblia. Doar Scripturile dau mângâiere (Rom 15:4).

 

Mulțumire pentru

  • Călăuzirea pe care o avem prin Scripturi în privința mântuirii, a moralității și a slujirii lui Dumnezeu printre oameni.
  • Biblia tradusă și tipărită în limba română, literatură creștină, școli teologice.
  • Misionari, slujitori ai Cuvântului, traducători și editori ai Bibliei și de literatură creștină.

Mijlocire pentru

  • Ascultătorii Cuvântului vestit pe toate căile (radio, televiziune, internet, literatură) ca să înțeleagă ce li se vestește și să primească Evanghelia.
  • Împlinirea numărului celor chemați ca Domnul să se întoarcă la ai Săi.
  • Răspândirea Scripturii în teritoriile dificile aflate sub autoritatea islamului sau a umanismului materialist.

Cerere pentru

  • Scriptura să fie acceptată ca unica sursă reală de autoritate de creștinii practicanți de orice confesiune.
  • Progres în traducerea și proclamarea Bibliei.

 

 

Solus Christus (numai Cristos)

Fapte 4:12, Gal. 2:21, 5:2-4.

 

Așa cum prin neascultarea lui Adam oamenii au ajuns condamnați, prin ascultarea lui Cristos au ajuns îndreptățiți (Rom. 5:17-19). Numai Cristos este obiectul credinței noastre, El este singura cale de mântuire (Ioan 14:6).Numai moartea Sa ispășitoare ne garantează împăcarea cu Dumnezeu.Nu există altcineva care să ofere prețul cerut de dreptatea lui Dumnezeu. Sângele jertfelor oricât de multe sau fără prihană ar fi fost, nu au putut oferi ispășirea necesară pentru răscumpărarea noastră veșnică. Cristos este singurul Mijlocitor dintre Dumnezeu și om (1Tim. 2:5-7).Slujirea marilor preoți nu putea realiza această ispășire așa cum o realizează Cristos (Evrei 9:11-15). Nici sfinții (patriarhi, profeți, martiri, etc.), nici îngerii nu sunt mijlocitori între om și Dumnezeu. Cristos a fost anunțat în VT, iar Noul Testament vorbește desprelucrarea și învățătura Sa. El este piatra unghiulară a Sfintelor Scripturi. Pentru toate aceste motive, închinarea noastră trebuie adusă Domnului în exclusivitate.

 

Mulțumire pentru

  • Calea sigură, gratuită, deși costisitoare, deschisă de Fiul lui Dumnezeu spre Tatăl.
  • Slujirea de Mijlocitor realizată de Fiul în folosul nostru.
  • Accesul deschis tuturor oamenilor indiferent de statut social, vârstă, neam sau gen.

Mijlocire pentru

  • Aceia care rătăcesc pe “calea largă” și pe alte căi care li se par bune.
  • Aceia care folosesc numele lui Cristos fără să-l cunoască personal.
  • Credincioși să-l iubească tot mai mult pe Cristos, deși nu-L văd (1Pt. 2:8).

Cerere pentru

  • Biruința lui Cristos în multe alte minți.
  • Cunoașterea lui Cristos în bisericile tradiționale.
  • Vremuri de înviorare în poporul Israel ca să-l cunoască pe Mesia.

 

 

Sola gratia (numai harul)

Texte cheie: Romani 3:23-25; Ef. 1:3-8, 2:4-10

 

Păcatul este o situație gravă din care păcătosul nu se poate salva singur. Păcătosul este mort spiritual, deci este incapabil să facă ceva pentru mântuirea sa. Păcătosul nu a putut face nimic să merite, să justifice, să se facă vrednic de mântuirea lui Dumnezeu. Faptele bune sunt datoria credinciosului care a fost îndreptățit prin har, nu și mijlocul prin care el este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu. Prin har a fost împărțită Evanghelia și mântuirea neamurilor, prin har o rămășiță din neamul evreilor a primit Evanghelia Domnului Isus (Rom. 11:5-6), așa cum prin har Dumnezeu l-a ales pe Iacov și nu pe Esau (Rom. 9:11-12). Prin har credincioșii cresc și slujesc Împărăției lui Dumnezeu (1Cor. 15:10).

 

Mulțumire pentru

  • Harul arătat neamurilor să fie primite în poporul lui Dumnezeu.
  • Harul cel mare arătat nouă personal în Cristos să fim aleși, rânduiți spre înfiere, sfințiți și răscumpărați.
  • Binecuvântările împărțite de Cristos privesc desăvârșirea mântuirii noastre.

Mijlocire pentru

  • Aceia care predică și trăiesc un “har ieftin”, adică iertare fără pocăință, împărtășire fără mărturisire, botez fără ucenicie.
  • Aceia care nu sunt dispuși să primească harul lui Dumnezeu.
  • Cei credincioși ca să trăiască în smerenie harul lui Dumnezeu.

Cerere pentru

  • Cuvinte pline de har să iasă din gura noastră (Luca 4:22) așa încât să fie un mare har peste Biserica Domnului (Fapte 4:33).
  • Harul lui Dumnezeu să stăpânească peste noi și să ne viața veșnică (Rom. 5:21).
  • A lucra așa încât să dovedim că harul primit nu a fost zadarnic pentru noi (2Cor. 6:1).

 

 

Sola fidae (numai credința)

Texte cheie: Rom. 4:4-5, Ef. 2:8-10, Gal. 3:6-11

 

Dumnezeu este sfânt și drept, iar omul nu este nici una nici cealaltă. De aceea la judecata lui Dumnezeu omul nu are nici cea mai mică șansă de a fi exonerat de vină prin eforturile sale. Catolicii credeau că îndreptățirea și sfințenia erau infuzate oamenilor prin sacramentul botezului. Reformatorii credeau că îndreptățirea și sfințenia erau imputate oamenilor; ei erau considerați drepți și sfinți în virtutea lucrării lui Cristos, dreptatea și sfințenia lui Cristos le erau imputate celor care credeau în moartea ispășitoare și în învierea lui Cristos. Credința reprezintă brațele prin care cel fără vrednicie primește dreptatea lui Cristos, adică este îndreptățit. Nu se poate obține îndreptățirea lui Dumnezeu prin ascultarea de Legea lui Moise, pentru că este imposibil (Gal. 2:16). Totuși credința care nu rodește fapte este moartă, adică manifestarea naturală a credinței este prin fapte (Gal. 5:6, Iacov 2:17-26).

 

Mulțumire pentru

  • Vrednicia lui Cristos pe care Dumnezeu ne-o socotește și nouă (ne-o impută) ca și cum ar fi a noastră.
  • Credința dată sfinților pentru totdeauna.
  • Eroii credinței, a căror credință le-o urmăm.

Mijlocire pentru

  • Credincioșii a căror credință este puternic încercată.
  • Oamenii religioși care nu au experimentat credința ci doar frica superstițioasă și disciplina rutinelor religioase.
  • Oamenii care găsesc credința inutilă și retrogradă.

Cerere pentru

  • Umblare în faptele hotărâte mai dinainte, așa încât credința să se dovedească vie.
  • Perseverarea în legământul credinței în ciuda dificultăților întâmpinate.
  • Trăirea prin credință, nu prin vedere, ca să ajungem și moștenitori (Rom. 5:1, 2Cor. 5:1-7).

 

Soli Deo gloria (numai lui Dumnezeu slavă)

Texte cheie: Rom. 11:33-36, 1Cor 1:26-31, Ef 1:4-6, 11-12

 

Toate au fost create și sunt susținute prin Cuvânt spre slava Tatălui. Nicio ființă nu a avut vreo contribuție la înțelepciunea lui Dumnezeu. Fiul S-a Întrupat în ascultare de Tatăl și pentru slava Sa. Duhul Sfânt a inspirat Scripturile pentru slava Tatălui. Păcătoșii sunt iertați și îndreptățiți spre slava Tatălui. Mulțumirea adusă Tatălui trebuie să sporească pe măsură ce mulți sunt mântuiți (2Cor 4:14-15). Din moment ce orice lucrare se face cu resursele lui Dumnezeu, acestea trebuie să îi aducă laudă lui Dumnezeu (1Cor. 10:31; 1Pt. 4:10-11). În ultimă instanță, ziua judecății va face dreptate și în privința onorurilor pe care oamenii le-au căutat pentru ei înșiși în defavoarea slavei lui Dumnezeu (Is 2:12-17).

 

Mulțumire pentru

  • Înțelepciunea lui Dumnezeu care stă la temelia lumii și a mântuirii noastre.
  • Bunătatea lui Dumnezeu care susține lumea în ființă și pe credincioși pe calea credinței.
  • Toate lucrurile care lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și spre slava lui Dumnezeu.

Mijlocire pentru

  • Aceia care se consideră mai înțelepți decât Dumnezeu, să înțeleagă pericolul în care se află.
  • Aceia care fură slava lui Dumnezeu, să se pocăiască.
  • Cei credincioși, ca să nu iubească slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu (Ioan 12:43).

Cerere pentru

  • A ne deprinde să-i dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.
  • Înțelepciunea necesară pentru a propovădui înțelepciunea lui Dumnezeu.
  • Înțelepciunea lui Dumnezeu să facă de râs pe toți vorbăreții, înțelepții și aroganții acestui veac.

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cine pierde vremea în pustiu?

Versiunea Cornilescu redă textul din Ieremia 48:6 astfel: „Fugiți, scăpați-vă viața, și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie!” Expresia din a doua parte a versetului tradusă aici „nevoiaș desțărat în pustie” apare și în Ieremia 17:6, dar acolo Cornilescu a tradus-o prin „nenorocit în pustie”. Mi-a sărit în ochi faptul că niciuna dintre versiunile moderne pe care le consult la nevoie nu găsește acest sens, ci preferă „ienupăr”, „tamarisc” (precum Septuaginta în 17:6), „tufiș” sau „măgar sălbatic” (asemenea Septuagintei pentru textul din 48:6, găsit în 31:6). Cum era de așteptat, Cornilescu a mers (din nou) pe mâna lui Segond: „un misérable dans le désert” (Ier. 17:6; 48:6). Evident, adjectivul „desțărat” este contribuția intuitivă a lui Cornilescu, care nu are nimic a face cu textul ebraic.

Aici avem o nouă situație datorată polisemiei, deoarece termenul ‘ar’or are două sensuri: „despuiat” și „tamarisc” (HALOT). Cel dintâi sens îl găsim doar în Psalmul 102:18 (TM). Totuși, termenul tradus identic din cele două texte arată diferit în textul ebraic: ‘ar’or (17:6) și ‘aro’er (48:6), adică în a doua sa apariție are un grafem în plus, cel pentru holem-waw (vocala o lung). Nu găsesc suficientă explicația că ar fi o greșeală strecurată în text, deoarece variantele propuse în loc se îndepărtează prea mult de catena de consoane din manuscris și nu avem alte manuscrise ebraice care să indice o lecțiune diferită. În plus, există câteva detalii de context care ne ajută să ajungem la o soluție.

Contextul primei apariții a termenului vorbește despre două tipare umane: omul care se încrede în om (Ier. 17:5-6) și omul care se încrede în Domnul (Ier. 17:7-8). Primul este comparat cu un ‘ar’or în pustiu, al doilea cu un pom sădit lângă râu. Este natural ca antagonismul să fie creat între lucruri din aceeași clasă, motiv pentru care e mai natural să traducem termenul ‘ar’or prin „ienupăr” sau „tamarisc”. În plus, despre el se spune că locuiește într-un pământ sărat și lipsit de locuitori. Autorul s-ar contrazice singur dacă ar fi spus că omul ce se încrede în om se aseamănă unui sărac ce trăiește într-un ținut unde nu locuiește nici țipenie de om. Mai mult, chiar dacă există oameni (nomazi, semi-nomazi) care locuiesc în pustiu, ei nu trebuie să fie neapărat săraci.

Al doilea context din Ieremia, unde apare termenul ‘aro’er, deci puțin modificat față de ‘ar’or, este diferit de cel din cap. 17, deoarece în cap. 48 suntem în miezul unui oracol privitor la Moab. Pe parcursul profeției sunt evocate numele mai multor așezări ale lui Moab: Nebo, Chiriataim, Heșbon, Madmen, Horonaim, Luhot, Dibon și multe altele. Printre ele este menționat și AROER (v. 19), care se scrie întocmai ca termenul aflat în discuție. Nu este posibil ca profetul să le fi spus moabiților să fugă pentru a fi ca AROER în pustiu, din moment ce același destin o așteaptă și pe această cetate. În plus, Aroer era o așezare înfloritoare situată pe marginea uedului Arnon, cu mai multe așezări în zona suburbană, disputată între moabiți și israeliți. Ori de câte ori apare, cetatea Aroer nu este asociată cu pustiul și cu depopularea ci cu uedul Arnon și cu comunitățile umane (Num. 32:34; Deut. 2:36, 3:12, 4:48; Iosua 12:2; 13:9, 16, 25; Jud. 11:26, 33; 2Sam. 24:5; 2Regi 10:33; 1Cron. 5:8). Ar fi fost cu totul neobișnuit să se aibă în vedere cetatea Aroer în 48:6. Mai degrabă sensul termenului de aici este același cu al termenului din 17:6, doar că în cap. 48 apropierea fonetică de cetatea moabită a permis un joc de cuvinte binevenit.

Comentarii închise la Cine pierde vremea în pustiu?

Din categoria Uncategorized

Atelier de revizuire a Bibliei, ediția Cornilescu

Revizuirea capitolului 23 din profeția lui Ieremia

Am început munca la Ieremia verificând împărțirea pe paragrafe și subtitlurile. Cornilescu nu este foarte coerent în tehnica folosită. Lucrez la împărțirea textului în pericope și paragrafe, iar la poezie și pe strofe.

Pe măsură ce progresez, de la un capitol la altul, execut diverse operații de tehnoredactare: unele simple altele complexe. De exemplu, marchez cu <…> toate cuvintele care nu apar în original, dar au fost introduse de traducător pentru a da sens traducerii. Ele trebuie vizualizate pentru a fi văzute de toți colegii care vor citi varianta revizuită, dar vor dispărea în varianta publicabilă. (În NTR, aceste cuvinte apar scrise cu italice.) Apoi, numele Domnului care redă tetragrama divină este scris cu majuscule și este marcat ca să poată fi tipărit cu capitale în varianta finală. De exemplu, se înlocuiește expresia „zice Domnul” cu „<zice> prevestirea \nd DOMNULUI\nd*” care redă expresia ebraică „ne’um YHWH”, unde avem o construcție genitivală, fără verb. În plus, se verifică maniera în care se folosesc semnele citării și se reglementează după schema: „…«…ʿ…ʾ…»…”. Mai complicat este împărțirea textului pe versuri, acolo unde avem poezie.  În Ieremia 23 avem text poetic în v. 5-6, 10-24.

La fiecare verset mă opresc pentru a verifica fidelitatea traducerii față de original la nivel de topic, morfologie, sintaxă, semantică.

v. 2 „Pentru că Mi-ați risipit oile…, iată că vă voi pedepsi…” (VDC) devine „Voi Mi-ați risipit oile… Iată, vă voi pedepsi…” (VDCR). Textul ebraic include, fapt deosebit, un pronume înaintea predicatului, fapt care face incriminarea mai aspră. Legătura sintactică dintre propoziții nu apare în ebraică, deși s-ar fi putut realiza, așa că o lăsăm la îndemâna cititorului cum este și în ebraică.

v. 4 „nu le va mai fi teamă, nici groază, și nu va mai lipsi niciuna din ele” (VDC), preluat din franceză „Elles n’auront plus de crainte, plus de terreur, Et il n’en manquera aucune” (LSG) devine „nu se vor mai teme, nu se vor înfricoșa și nu va mai lipsi <niciuna din ele> (VDCR) pentru că putem folosi verbele la diateza reflexivă.

v. 5 „voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune, și va face dreptate și judecată în țară” (VDC), devine „voi ridica lui David un lăstar neprihănit. El va domni ca rege, va prospera și va face judecatăși dreptate în țară.” (VDCR). Aici Cornilescu s-a îndepărtat de versiunea franceză folosită care spunea „Où je susciterai à David un germe juste; Il régnera en roi et prospérera, Il pratiquera la justice et l’équité dans le pays (LSG)”. „Odrasla” cu referire la puietul unui copac (cum este termenul țemah în ebraică) este învechit. Astăzi „odrasla” este folosit doar cu privire la oameni și animale. Ca să păstrăm metafora va trebui să folosim un alt termen: „lăstar”. Totuși acesta este un termen mesianic și decizia, indiferent la care va ajunge comitetul, va trebui să ia în considerare toate textele unde apare (mai ales în Isaia). Mai mult, termenul țadiq înseamnă „drept” și are legătură cu acțiunea pe care o va desfășura în postura de rege: va domni, va prospera, va face judecată și dreptate”. Am înlocui verbul „va împărăți” cu expresia „va domni ca rege”, oarecum tautologic, pentru că și în ebraică exista opțiunea evitării tautologiei. Ordinea termenilor în ebraică este mișpat uțedaqa de aceea i-am pus în ordinea preferată de autor: „judecată și dreptate”, deși este o hendiadă care înseamnă „judecată dreaptă”.

v. 6a „Israel va avea liniște în locuința lui” (VDC), preluat din franceză „Israël aura la sécurité dans sa demeure” (LSG), devine „Israel va locui în siguranță” (VDCR) pentru că verbul „a locui” din original este trecut cu vederea.

v. 6b „iată Numelepe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră!” (VDC) devine „acesta este Numelepe care i-L vor da: «DOMNUL, Dreptatea noastră»!”, întrucât avem pronumele demonstrativ zeh pe care nu îl traducem prin „iată”, cum face și Segond (voici), iar țedaqa este un termen juridic pe care îl redăm prin „dreptate”.

v. 8 Pe lângă schimbările curente, descrise mai sus, mai există o schimbare notabilă: înlocuim „Și vor locui în țara lor” cu „Și vor locui în glia lor” pentru a reda termenul ‘adama preferat aici în loc de ‘ereț (țară).

v. 10 „Căci țara este plină de preacurvii și țara se jălește din pricina jurămintelor; câmpiile pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău, și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” (VDC).

„Car le pays est rempli d’adultères; Le pays est en deuil à cause de la malédiction; Les plaines du désert sont desséchées. Ils courent au mal, Ils n’ont de la force que pour l’iniquité.” (LSG)

Țara este plină de desfrânați

și, din pricina blestemului, țara bocește,

iar pășunile pustiului s-au uscat.

Toată alergătura lor este spre rău

și puterea lor nu este spre bine! (VDCR)

Termenul mena’afim înseamnă „desfrânați” nu „desfrânări”. În versiunea revizuită se renunță la formulările „curvie, preacurvie” și derivatele, pe motiv că sunt învechite, sună vulgar și promovează o falsă ierarhie, de parcă „preacurvia” este ceva mai grav decât „curvia”. Termenul ‘ala înseamnă „blestem” nu „jurământ”, după cum observa corect și Segond (malédiction). „Câmpiile pustiei” este un oximoron care nu apare (de data aceasta) în ebraică, unde avem „pășunile pustiului”. Chiar și așa cititorului român oricum îi pare un oximoron, din moment ce asociază pășunea cu verdele crud de pe dealuri. În zonele cu precipitații sărace, rumegătoarele se mulțumesc și cu mai puțină iarbă, iar oamenii tot „pășuni” le numesc și pe acestea. În ultimul cuplet, Cornilescu se îndepărtează de sursa Segond și preferă să redea sensul mai dinamic. Revizuirea se întoarce la forma preferată de original și, astfel, redă mai fidel paralelismul.

Celelalte rezultate vor fi deconspirate cu altă ocazie. Aceasta este doar o pregustare a muncii pe care revizorii o fac prin muncă individuală. Fiecare va fi verificat de un coleg și chestiunile aflate în dezacord între ei sunt aduse în atenția întregului colectiv de revizori. Revizuirea este parcursă de editori (teologic și literar) și, după îndreptările de rigoare, ajunge la comisia pastorală, care dă „bun de tipar”.

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

Lansare de carte

Afis_Domnul_Imparateste_A3 (1)

Comentarii închise la Lansare de carte

Din categoria Uncategorized