Călăuza și marcajele

În 4 august 2015 am urcat din nou pe vârful Suru, una dintre cele mai înalte culmi ale munților Făgărașului. De data aceasta am urcat în grup mic, doar patru persoane. Din Sibiu ne-am deplasat cu autoturismul nostru pe direcția Tălmaciu – Sebeșu de Sus. Autoritățile nu s-au obosit să marcheze direcția spre comuna Racovița, de care depinde Sebeșu de Sus, deși în intersecția mare din Tălmaciu unde trebuie să faci stânga, chiar la ieșirea din orășel, există indicatoare pentru trei biserici-monument, dar nu și pentru comuna Racovița. Apuci un drum pe malul nordic al râului Olt și dacă nu știi sau nu întrebi pe cineva, nu ai de unde să știi că trebuie să treci Oltul pe un pod îngust ca să ajungi pe drumul spre Sebeșu de Sus. Niște pescari amatori ne-au fost de ajutor aici. Apoi, cum adesea se întâmplă încă în România, indicatorul pentru Sebeșu de Sus apare doar la intersecție, ca pe vremea când oamenii foloseau căruța și aveau timp să facă manevra chiar dacă îl vedeau în ultima clipă.

Am urcat pe drumul forestier de pe valea Moașei, cât ne-a permis acesta (vre0 5 km), ca să scutim cât mai mult timp cu urcarea, apoi am luat-o pe jos pe valea Moașei, bucurându-ne de cascadele Sebeșului. Ascensiunea propriu-zisă prin pădurea de fag și pădurea de brad ne-a luat cam două ore până la cabana Suru. Deși renovată și dată în folosință, la cabana Suru n-am găsit pe nimeni. Doar semne că cineva se ocupă cu administrarea locului. Marcajele găsite aici erau de dată recentă și s-au dovedit corecte.

După ce ne-am tras sufletul, am continuat ascensiunea spre Șaua Surului, unde am ajuns după alte două ceasuri. Acolo ni s-au încrucișat căile cu un grup de patru cehi, care făceau drumul de creastă, venind dinspre Turnu Roșu. În Șaua Surului (2110 m alt.) nici urmă de indicator pentru vârful Suru. Ne-am răscolit amintirile și ne-am dat seama că trebuie să fie vârful din stânga (cum am urcat dinspre Căldarea Găvanului, un loc îmbelșugat de izvoare). Într-adevăr pe culmea sa am găsit un semn care îi marchează oficial vârful dar niciun indicator, așa cum nu există nicio potecă și niciun semn care să conducă aici. Pentru cei care doresc să întreprindă o călătorie de o zi pe acest vârf, nu există niciun minim ajutor. Cei care străbat creasta nu au habar că la nord de potecă (banda roșie) se înalță vârful Suru (2281 m alt.). Probabil din cauza faptului că Șaua Surului reprezintă un punct de belvedere atât spre nord cât și spre sud, efortul celor 30 minute de a urca vârful care străjuiește partea de apus a acestui lanț muntos este o pradă de prea puțin interes.

După ce am prânzit și am făcut fotografiile de rigoare ne-am întors pe același drum. Pe traseu am întâlnit un grup de vreo 7-8 turiști tineri din străinătate. Picioarele ne-au fost tot mai grele, dar în cele din urmă am ajuns la mașină. Trecuseră zece ore de când o părăsisem pe marginea drumului forestier. Ne-am verificat portierele și roțile: totul era la locul lui. Am avut parte de o vreme excelentă, fără precipitații, vânt, nori, sau alte evenimente neașteptate. Doar câinii de la o stână s-au luat de noi, dar i-am pus pe fugă cu bâte și pietre.

Ca întotdeauna într-o călătorie de acest fel în munții României, ne-am dat seama cât de importante sunt călăuza și marcajele pentru găsirea unei destinații. Mulți sunt de acord că România este o țară frumoasă. Din păcate ea este prea ascunsă, adică autoritățile, nici la 25 de ani după căderea ciumei comuniste, nu își fac datoria revelând-o pentru călătorii români și străini. Ce face primăria Racovița în această privință? Ce fac celelalte autorități județene pentru a deschide călătorilor valea Oltului și munții Făgărașului? Fiecare călător se descurcă pe cont propriu și cum poate. Totul este lăsat la mâna micilor întreprinzători care își pun semne pe drum pentru motelurile lor, sau prelaților interesați, care cer autorităților civile să pună semne către diverse situri mai mult sau mai puțin renumite.

Îndrăznesc să propun aici o paralelă cu viața creștină autentică. Ce este mai valoros este mai puțin marcat decât ce este înșelător și de valoare îndoielnică. Găsești semne și marcaje pentru tot felul de nimicuri presupus încântătoare și de nelipsit. Viața veșnică și comuniunea autentică nu numai că sunt mai greu de escaladat, dar nici nu sunt marcate corespunzător, sunt marcate doar aproximativ sau cu totul eronat. Potecile sunt mai grele într-acolo, mai puțin însemnate și mai periculoase. Este vina cuiva? Ca întotdeauna pe munte, când marcajul lipsește și memoria te lasă, doar harta și busola îți pot veni în ajutor. De aceea creștinismul nu este o religie a singuraticilor, ci a comuniunii. De aceea creștinismul este o religie a Cărții, care se studiază și se practică. De aceea creștinii care se respectă sunt gospodari care se pregătesc, cugetă și croiesc cărări drepte.

Anunțuri

Comentarii închise la Călăuza și marcajele

Din categoria Uncategorized

NOU! Comentariul la Apocalipsa este disponibil de la editura Cartea creștină.

00_CopertaComentariul la Apocalipsă a ieșit de la tipar și este disponibil începând de astăzi de la editură (vezi aici) și de la autor, pentru comenzile din Sibiu. Acesta este al doilea proiect în calitate de autor cu editura Cartea creștină, după manualul de ebraică la care l-am secondat pe Timothy Crow la începutul carierei mele publicistice (1999). Am scris comentariul având în minte cititorul interesat de lectura și studiul Bibliei, indiferent dacă are sau nu pregătire teologică, dar pe alocuri am oferit și spații de recreere pentru cititorii mai versați. Lucrarea este publicată în tandem cu editura Risoprint (recunoscută de CNCSIS) ca dovadă a preocupării pentru o înaltă prestanță. Ca autor nu pot decât să sper că efortul depus pentru realizarea comentariului va fi constatat de cititori și de critici în egală măsură. Prețul de vânzare de 40 RON se dorește a face accesibilă o lucrare voluminoasă și pretențioasă. Până în luna octombrie, când voi face o lansare la Institutul Teologic Penticostal din București, voi duce cartea cu mine pe unde voi călători. Deocamdată duminica acesta rămânem la Sibiu, Biserica Creștină după Evanghelie „Betel”, și Biserica Creștină Baptistă „Filadelfia”.

Comentarii închise la NOU! Comentariul la Apocalipsa este disponibil de la editura Cartea creștină.

Din categoria Uncategorized

Revizuirea versiunii Cornilescu 1924 a început (update)

În pregătirea centenarului versiunii Dumitru Cornilescu 1924, British and Foreign Bible Society (BFBS) și mandatara românească a acestei instituții – Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) – au demarat proiectul de revizuire a versiunii. În prima fază, colectivul de revizori vor trebui să compare traducerea în românește cu manuscrisul ebraic pentru Vechiul Testament și cu cel grecesc pentru Noul Testament, corectând ceea ce se îndepărtează de sensul original așa cum îl înțeleg astăzi în lumina resurselor existente. Deși se va caută păstrarea idiomului cornilescian, aceasta nu înseamnă că unele regionalisme și arhaisme ieșite din uz nu vor fi înlocuite. Sunt vizate și niște îmbunătățiri pe care Cornilescu nu a avut timp să le realizeze, sau BFBS nu i-a dat acceptul să le implementeze pe motiv că audiența românească era încă în faza de alfabetizare biblică la începutul sec. XX. Avem motive să credem că o sută de ani mai târziu românii au depășit acea fază și putem spera ca ediția revizuită a lui Cornilescu să facă saltul spre noul veac. Sunt convins că însuși Cornilescu nici măcar nu a visat la oportunitățile care sunt disponibile astăzi pentru o asemenea întreprindere, așa cum nici nu și-a imaginat ca un colectiv de savanți să ajungă a-i revizui lucrarea la un secol de la publicarea ei prin BFBS.

Inițial SBIR a contactat persoane competente din trei instituții de învățământ superior din România: Institutul Teologic Adventist Cernica, Universitatea Emanuel din Oradea și Institutul Teologic Penticostal din București, cu intenția ca fiecare dintre cultele Adventist, Baptist și Penticostal să aibă câte trei reprezentanți în acest proiect. Persoanele nominalizate de la Oradea au declinat invitația. Au fost invitate altele două în locul lor astfel încât lista arată în felul următor: Florin Lăiu (VT), Florin Moț (NT) și Daniel Olariu  (VT) de la adventiști, Radu Gheorghiță (NT), Gelu Păcurar (VT) și Silviu Tatu (VT) de la baptiști, Emanuel Conțac (VT și NT), Romulus Ganes (VT) și Ciprian Terinte (NT) de la penticostali. S-au format echipe mixte de câte două persoane și le-au fost alocate cărțile din VT și NT.

Asemenea lui Cornilescu, trebuie să ne achităm de datorie la deplina noastră capacitate, lăsând contemporanilor și posterității să-i discearnă valoarea și să scrie istoria. Oricum, ceea ce contează în ultimă instanță este „cartea de aducere aminte” pe care o scriu funcționarii cerului.

6 comentarii

Din categoria Biblia românească

Nou comentariu la Apocalipsa lui Ioan

00_CopertaÎn sfârșit sunt în măsură să anunț încheierea muncii de scriere, editare, tehnoredactare, indexare și corectare (multă) a comentariului la Apocalipsa la care am lucrat în ultimii cinci ani. Cu siguranță se mai poate lucra la el alți câțiva ani. De aceea există ediția a doua. Deși a pornit ca o serie de omilii, lucrarea are totuși pretenții academice: traduce textul grecesc, interpretează textul cu referire la aspectele istorico-critice, interacționează cu numeroși exegeți contemporani și oferă numeroși indici (nume, autori, termeni, referințe biblice). Editura Cartea Creștină estimează că lucrarea va putea apărea înainte de sfârșitul lunii iulie, la un preț de 40 RON. Sunt deschis ca pentru promovarea studiului la Apocalipsă să vizitez biserici locale în diverse formate. Primele adunări care au beneficiat deja de seminarii pe tema Apocalipsei sunt cele din Bruxelles și din Turnhout. Primii care s-au înscris deja pe listă sunt Biserica Baptistă din Comănești (Bacău) și tinerii sibieni de la Vox Dei.

Prin intermediul contemplației profetice, Ioan oferă cititorului Apocalipsei invitația intrării în lumea fabuloasă a lui Dumnezeu, lume populată cu o mulțime de ființe supra-umane, care conlucrează la realizarea planurilor lui Dumnezeu pentru umanitate. Cu ajutorul tablourilor supra-naturale, profetul Ioan conturează atât calitățile maiestuoase ale Dumnezeului transcendent, slujit de miriadele de îngeri de la Tronul Său ceresc, cât și valențele angajamentului Său față de umanitate, care pornesc din veșnicie, străbat istoria și sfârșesc în veșnicie.

Personajul cheie al Apocalipsei este Cristos. El apare în trei ipostaze definitorii pentru revelația primită de Ioan: Cristosul înviat preocupat de bisericile Sale din provincia Asia, Mielul vrednic să preia sulul pecetluit de la Dumnezeu și să aducă istoria la finalul hotărât și Regele-mire triumfător și jubilant care va pune capăt istoriei prin judecată. Agenții și servanții binelui și ai răului sunt surprinși atât în conflict deschis cât și în slujirea ființelor care îi mentorează: Dumnezeu și Diavolul. Niciodată însă cele două persoane nu sunt surprinse ca egale, ci Dumnezeu are întotdeauna atât inițiativa cât și ultimul cuvânt.

Zămislită în contextul tulbure al sfârșitului de secol I d.H., Apocalipsa lui Ioan mobilizează Biserica la slujirea devotată a lui Dumnezeu, dusă până la jertfa supremă, după modelul lui Cristos, Domnul și Mirele ei. Măsura în care Biserica secolului XXI reușește acest lucru încă se decide în societate, pe câmpul de luptă specific fiecărui credincios. Două lucruri sunt sigure: biruința este la îndemâna credinciosului și Cristos aduce istoria la sfârșitul meritat. Cel care așteaptă cu credincioșie întoarcerea lui Cristos este preocupat în mod practic și constant de cinstirea exclusivă a Sa.

Comentarii închise la Nou comentariu la Apocalipsa lui Ioan

Din categoria Apocalipsa

Nouă traducere a cărții Numeri

Astăzi am văzut încheiată traducerea din ebraică a cărții Numeri, un proiect la care am lucrat zilnic pe durata ultimelor două luni. Lucrarea este parte a unui proiect ce poartă marca Colegiului Noua Europă, cel care a tradus și Septuaginta în limba română, publicată în anii trecuți. Colectivul de specialiști este coagulat în jurul doamnelor Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, altminteri și senioarele de vârstă ale grupului. Pentru început s-au conturat trei grupuri care au tradus Geneza, Exodul și Deuteronomul. Am lucrat singur la Numeri, iar Leviticul este încă nealocat. Suntem în faza în care se discută elementele semnalate în traducerile realizate de colegii noștri, pentru că munca de traducere trebuie supervizată de tot grupul. Urmează a fi realizat aparatul critic și notele de subsol, deși acestea au fost realizate într-o mică măsură. Deși este o muncă voluntară, am făcut-o ca pe o obligație (deloc împovărătoare) zilnică pentru împrospătarea cunoștințelor de ebraică clasică. Deocamdată am realizat doar prima versiune a textului din Numeri, pentru că va trebui să îl reiau ținând cont de traducerea textelor paralele din Exod. Deja am primit o mulțime de sugestii pentru stilizarea traducerii și încă vor mai fi. Speranța că vom avea o traducere bine realizată ne însuflețește pe toți, mici și mari deopotrivă.

Comentarii închise la Nouă traducere a cărții Numeri

Din categoria Biblia românească

Cât a prelucrat Cornilescu ediția din 1921 pentru a fi publicată ca ediția SBB din 1924: Deuteronom

Cu Deuteronomul încheiem studiul cărților lui Moise și a primelor 215 pagini ale VT și ale întregii Biblii în ediția din 1921 a versiunii Cornilescu. Ediția din 1923 va avea nevoie de 232 p. pentru a prezenta același material, care a fost îmbogățit cu trimiteri și a fost dispus pe două coloane, fiecare verset începând cu un rând nou. Aceste peste 200 de pagini parcurse reprezintă aproximativ un sfert din VT și aproximativ 19% din toată Biblia. Așadar concluziile noastre pe întreg Pentateuhul ar putea indica direcții pe care Cornilescu le-a urmat în realizarea proiectului său.

Pentru început trebuie să observăm că în Deuteronom munca de corectare a primei ediții este mai slab reprezentată decât în celelalte cărți biblice de la începutul Bibliei. Media schimbărilor realizate de Cornilescu este de o corectură la două capitole. Multe corecturi ar fi putut fi făcute, dar au rămas necorectate. De exemple termenul „pietre” se întâlnește și ca „petre” (Deut. 8:9), termenul „roade” apare și sub forma „roduri” (Deut. 16:15; 26:2, 10, 12; 33:15), termenul „înșățișeri” (Deut. 4:25), „îndreptul” (Deut. 4:25), „vre o” (Deut. 26:14).

Afară de patru note de subsol, la care Cornilescu renunță cu totul în ediția din 1924 (2:9; 24:6; 33:8, 9) și patru erori tipografice îndreptate (7:7; 9:1; 22:9; 28:38), mai există doar 10 situații în care Cornilescu a intervenit. Dintre cele mai importante menționăm următoarele patru: „orice poruncește Domnul” (Deut. 8:3) devine în ediția din 1924: „orice lucru care iese din gura Domnului”; „tot ce aveau” (Deut. 11:6) devine „orice făptură”; „nu s-a așezat încă în ea” (Deut. 20:5) devine „a sfințit”; „murdăriile” (Deut. 23:13) devine „ceea ce a ieșit din tine”. Variantele secundare sunt mai apropiate de varianta literală.

Ca observații generale privitoare la munca depusă de Cornilescu asupra ediției din 1921 pentru a o pregăti de publicare de către Societatea Biblică Britanică (SBB) în 1924 se pot aminti următoarele:

(1) Cornilescu a făcut tranziția de la un sistem fonetic vechi la unul nou, dar procesul nu este desăvârșit.

(2) Cornilescu a încercat să producă o versiune accesibilă maselor largi, mai puțin educate. În ciuda străduințelor de a actualiza limbajul, s-au păstrat numeroase arhaisme, regionalisme și forme populare împreună cu formele lor mai curente sau mai elevate.

(3) Cerința impusă de SBB de a renunța la notele de subsol și de a oferi un text fără adăugiri nu a fost respectată coerent: unele note de subsol au dispărut cu totul, altele au apărut ca transformări ale informațiilor dintre paranteze, incluse inițial în text (mai ales în Gen. 9 – 26).

(4) Cerința impusă de SBB de renunțare la perifraze a fost urmărită în parte, multe altele fiind preluate în ediția a doua.

(5) Corectura erorilor tipografice a fost făcută de o manieră imperfectă. Multe au fost pierdute și alte erori noi au fost făcute.

(6) Erorile corectate, atât calitativ cât și cantitativ, trădează o perioadă scurtă de timp avută la dispoziție de Cornilescu pentru pregătirea de tipar a noii ediții și o muncă realizată fără sprijinul unei echipe.

(7) Ediția a doua (1924) reproduce ediția din 1921. Dacă ar fi să luăm în calcul corecturile făcute în cele aproximativ 180 de versete din Pentateuh ca tot atâtea versete noi, raportate la cele 5845 versete ale Petateuhului, după socoteala masoreților, atunci ediția din 1924 este nouă doar în raport de cel mult 3%.

 

Comentarii închise la Cât a prelucrat Cornilescu ediția din 1921 pentru a fi publicată ca ediția SBB din 1924: Deuteronom

Din categoria Biblia românească

Să fie Israel mai binecuvântat decât alte popoare pentru că nu va avea bărbați?

După o săptămână de bolire, încep ușor-ușor să reiau lucrul. Aceasta înseamnă și lectura Deuteronomului în versiunea lui Cornilescu, comparând ediția din 1924 cu cea din 1921. Voi face câteva precizări cu privire la textul din Deuteronom 7:14, acolo unde ediția din 1921 spune: „Vei fi binecuvîntat mai mult decît toate popoarele; și la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale”.

Bunul simț ne obligă să înțelegem „bărbații” din acest context ca fiind „bărbați sterili”. În adevăr, originalul evreiesc s-ar traduce mai literal astfel: „Vei fi mai binecuvântat decât toate popoarele: la tine nu va fi nici neroditor, nici neroditoare, și nici la vitele tale.” Așadar se folosește un adjectiv substantivizat (‘aqar).

Cornilescu a optat însă pentru o variantă posibilă în acele limbi moderne unde adjectivul nu se acordă în gen și număr cu substantivul, ci are o singură formă. Limba română, ca și ebraica clasică, impune acordarea adjectivului cu genul (real) al substantivului pe care îl determină: bărbat neroditor, femeie neroditoare, vite neroditoare.

Ca și în alte dăți, se poate constata apropierea versiunii Cornilescu de versiunea franceză a lui Segond: „Tu seras béni plus que tous les peuples; il n’y aura chez toi ni homme ni femme stérile, ni bête stérile parmi tes troupeaux.” Cornilescu a tradus la calc, de unde derivă și confuzia semnalată mai sus.

Este clar că Dumnezeu a promis binecuvântarea lui Israel, dar aceasta nu însemna lipsa bărbaților, ci a bărbaților neroditori. Dacă ar fi tradus din original, Cornilescu nu ne-ar fi lăsat un text problematic precum cel de față.

Comentarii închise la Să fie Israel mai binecuvântat decât alte popoare pentru că nu va avea bărbați?

Din categoria Biblia românească