Arhive pe etichete: Cornilescu

Biblia românească în traducerea lui Dumitru Cornilescu: după 90 de ani

O dată cu publicarea corespondenței dintre Dumitru Cornilescu și reprezentanții și persoanele de contact ale Societății Biblice Britanice (de aici încolo, SBB) au fost dezvăluite numeroase detalii ale procesului de traducere, editare, publicare ale acestui proiect publicistic. Colegul ITP-ist, lect. univ. dr. Emanuel Conțac a publicat la finele anului trecut o colecție de 553 de documente (scrisori și note informative) traduse din arhiva SBB, însoțite de câteva materiale prepublicate sau avansate spre tipar. Volumul întitulat Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Logos, Cluj-Napoca / Risoprint, Cluj-Napoca, 2014) are toate ingredientele unei lucrări de succes: legătură trainică, documente cu valoare documentară, scrisori în facsimil cu scriitura lui Dumitru Cornilescu, fotografii, indexuri și comentarii pertinente. De departe, cel mai mare interes îl suscită persoana lui Cornilescu, o persoană cu aură de sfânt într-un imaginar sinaxar protestant. Așa cum promiteam cu ceva timp în urmă voi începe publicarea unei serii de comentarii și note critice la traducerea lui Cornilescu, cu dorința de a ne cunoaște mai bine istoria și, de ce nu, de a învăța din ea. Pentru a permite referința și verificarea informației celor care au acces la volumul menționat anterior, voi indica pe alocuri numărul documentelor vizate.

În acest prim articol doresc să adresez chestiunea succesului acestei traduceri a Bibliei. Deși nu cunoaștem numărul total al tirajelor și al exemplarelor tipărite, mai ales din pricina secretului în care a fost realizat proiectul acesta în anii de clandestinitate impusă de dictatura regală și apoi cea comunistă, este clar din informațiile făcute public până acum că această traducere a avut un succes neașteptat pe piața de carte românească încă din primii ani ai apariției sale. Care au fost condițiile care i-au garantat succesul? Emanuel Conțac însuși răspunde la această întrebare, identificând patru factori: „stilul ei plăcut și accesibil”, adoptarea ei de către SBB ca textul biblic românesc, lipsa concurenței și calitatea tipăriturii (p. 400).

Îndrăznesc să completez această listă cu alți factori, sau să îi nuanțez pe unii dintre cei identificați de colegul meu.

(1) Depozitul SBB din România era mai tot timpul gol, iar colportorii SBB nu aveau Biblii pentru popor, cererea fiind constant mai mare decât oferta (#63, 69, 78, 85, 132, 144, 145). Sub presiunea cererii, reprezentanții SBB au trebuit să găsească relativ repede o soluție. SBB avusese o colaborare cu Scriban și Munteanu pentru realizarea unei traduceri acceptate de Biserica Ortodoxă Română, dar proiectul a întârziat nepermis de mult (Primul Război Mondial, pierderea și regăsirea manuscrisului, aglomerarea traducătorilor și chiar decredibilizarea lor), până acolo încât SBB a renunțat la această colaborare. Încercarea de a iniția un nou proiect la care să participe mai mulți bibliști români pentru realizarea unei traduceri noi, acceptată de biserica majoritară, a eșuat și ea din pricina lipsei de colaborare constatate între bibliștii români (#148).

(2) Câtă vreme SBB a căutat să-și clarifice obligațiile contractuale și să găsească soluții alternativă, Cornilescu a publicat pe cont propriu prima ediție a Bibliei (1921) și a distribuit-o. Astfel, s-a putut constata gratis efectul avut de noua traducere. Recepția a fost împărțită: intelectualitatea a primit-o cu brațele deschise (#54, 57, 110), dar plebea a fost reținută, preferând versiunea mai veche (Biblia de la Iași).

(3) Cornilescu pare să fi fost un progresist, pentru că a reușit să producă o traducere cursivă, ce respectă normele ortografice folosite și în jurnale (#139, 162, 197, 199, 430, 533). Reforma țării în contextul Marii Uniri din 1918 (#139) a adus și adoptarea unor principii pentru o nouă ortografie de care și Cornilescu a ținut cont (#53, 61, 93, 137). Iată câteva citate: „oamenii au acum, pentru prima dată, o versiune în limba curentă a poporului, o limbă pe care o înțeleg fără dificultate și care face ca Scriptura să fie vie și de folos” (E.H: Broadbent în #61), „ortografia dlui Cornilescu este în acord cu cea a principalelor ziare din București” (J.W. Wiles în #139), „dl Cornilescu a realizat prima versiune cu adevărat lizibilă și fluentă pe care a avut-o vreodată România” (același Wiles în #430), „stilul este foarte clar și limbajul ales este ușor de înțeles de către toți oamenii, … atât oamenii de la țară, cât și cei de la oraș” (Prințesa R. Callimachi în #533).

(4) Cererea mare de Biblii mai ales la sate poate fi explicată și de contextul de „efervescență spirituală” manifestată prin apariția bisericilor baptiste (1856), bisericilor adventiste (1872), adunărilor creștine după Evanghelie (1899), bisericil0r penticostale (1923), mișcării „Oastea Domnului” (1923) și care a coincis cu un interes crescând pentru citirea și studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Tocmai asocierea lui Cornilescu cu mișcările creștine din afara Bisericii Ortodoxe Române au determinat caterisirea lui, punerea traducerii sale la index și inițierea unei noi traduceri a Bibliei încredințată preotului Pișculescu (a.k.a. Gala Galaction) (cf. p. 77). Eforturile de susținere publică din partea prințesei Calimachi nu au reușit să șteargă nimbul de ereziarh atribuit lui Cornilescu (#548). Totuși aceasta situație nu a avut impact asupra vânzărilor Bibliei Cornilescu la început din pricina spiritului conservator care domina în zona rurală.

(5) Omul Cornilescu a atras atenția reprezentanților SBB prin câteva calități remarcabile: a experimentat o convertire autentică, capacitatea de a folosi limba română populară, cu spiritualitate profundă (#2), un caracter puternic (#62), un evanghelist înflăcărat în ciuda tinereții sale (#89), onest din punct de vedere intelectual și cu simplitate a inimii, patriot și iubitor de Dumnezeu (#175), „un Luther al românilor” (#176). În plus, Cornilescu s-a dovedit un om blând, maleabil și receptiv la recomandările SBB.

(6) Costurile minime plătite de SBB pentru munca de traducere. În corespondența dintre conducerea SBB și J.H. Adeney, un preot anglican și misionar printre evrei în România, preocupat de realizarea unei traduceri a Bibliei în limba română, apare în repetate rânduri ideea costurilor mici pentru remunerarea traducătorului, folosită ca argument pentru acceptarea traducerii lui Cornilescu ca Biblia românească publicată de SBB: „singura voastră cheltuială va fi tipărirea” (#2), „mi se pare că, dacă puteți obține Biblia prințesei fără costuri, ar fi cea mai bună alegere … nu vă va costa nimic” (#4). Unul dintre argumentele pentru care SBB a acceptat propunerea lui Cornilescu de a revizui Biblia de la Iași (un proiect inițiat în 1929)  a fost acela al muncii voluntare (#473, 475, 480, 481, 482, 483), dar ulterior a fost încălcată înțelegerea pentru că traducătorul a ajuns într-o situație financiară precară și a solicitat sprijin financiar (#502, 506, 510).

(7) SBB a încălcat numeroase principii pe care le avea formulate cu privire la traducerea Bibliei și adoptarea unei traduceri ca versiune proprie. Despre acestea, însă, vom discuta cu altă ocazie.

9 comentarii

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea, Utilităţi pentru adunare