Arhive pe etichete: creștinismul în situații de criză

Practicarea creștinismului în carantină sau auto-izolare

În mesajul de față voi vorbi despre practicarea creștinismului în situația curentă de stare de urgență instalată aproape în toată lumea. Pentru început voi cataloga exemplele pe care le-am găsit în Biblie în două categorii majore: izolare forțată/ carantină și auto-izolare. Într-o oarecare măsură, amândouă sunt constrânse. Omul, ființă socială, nu se duce în auto-izolare de bună voie. Totuși, în timp ce izolarea forțată sau carantina se face în condițiile hotărâte de alții pentru noi, auto-izolarea se face în spațiile proprii.

Exemple biblice de izolare forțată/ carantină

  1. Persoanele suspectate de dermatoze transmisibile erau izolate întâi într-un loc închis (nu în locuința proprie) și, după confirmare, erau scoase afară din tabără (Levitic 13; dar și Doeg Edomitul, 1Sam. 21:7).
  2. Persoanele care au călcat codul curăției erau izolate afară din tabără cu ceilalți de același fel (Levitic 15; Num 12:14 – cel scuipat și Miriam).
  3. Până la pronunțarea sentinței, unii erau izolați și închiși, cum a fost Țelofhad (Num 15:32-36).
  4. Domiciliu forțat pentru cei care au fost condamnați pentru crimă fără intenție. Cetățile de refugiu (Num 35:9-34).
  5. Cetățenii care aduceau vreo ofensă regelui sau înalților dregători. Iosif (cel puțin doi ani), vel-pitarul și vel-paharnicul, frații lui Iosif, judecătorul Samson, profetul Mica-ben-Imla, profetul Ieremia, profetul Daniel, ap. Petru, ap. Pavel (Filipi, Ierusalim, Cezareea, Roma), ap. Ioan în colonie penitenciar pe insula Patmos
  6. Cetățile asediate: Samaria (2Regi 6-7), Ierusalimul (2Regi 25, 18 luni).

Exemple biblice de autoizolare

  1. Într-un alt teritoriu, ca măsură de protecție pentru restul societății umane: Cain, însemnat și lăsat să trăiască, dar a părăsit comunitatea familiei sale și a întemeiat alta(Gen. 4:16); Iefta izgonit dintre frații săi; Samson la Stânca de la Lehi (Jud. 15: 8-19). Fugarii își căutau refugiul la munte (supraviețuitorii lui Beniamin, Jud. 20:47; David pe stâncile țapilor sălbatici; Absalom la Gheșur).
  2. Într-un spațiu limitat, ca măsură de protecție de Potop (Gen. 6-7): Noe și familia lui izolați în arcă (300x50x30 coți: trei etaje) (Gen. 6:14-16), iar „Domnul a închis în urma lor” (Gen. 7:16) Timp de izolare: un an și zece zile.
  3. În propria locuință, ca măsură de protecție de Îngerul Nimicitor: evreii de Paștile petrecute în Egipt (Exod 12:21-26). Timp de izolare: o singură noapte în urletele animalelor și oamenilor îndurerați de moartea întâilor născuți.
  4. În propria locuință, ca măsură de protejare a comunității: lăuzele rămâneau acasă, fără să iasă în public (Lev. 12). Timp de izolare: 33 zile (pentru un băiat) și 66 zile (pentru o fată).
  5. În propria locuință, ca măsură punitivă: Absalom este sancționat de regele David (2Sam. 14:23-24). Timp de izolare: doi ani (1Sam. 14:28). Solomon l-a sancționat pe Șimei cu domiciliu forțat la Ierusalim și a reușit să stea în izolare trei ani (1Regi 2:39).
  6. În locuința altcuiva, ca măsură de protecție față de oamenii care căutau să îi ia viața: marele preot Iehoiada l-a ascuns pe Ioșia de regina Atalia (2Regi 11:3). Timp de izolare: șase ani. Familia lui Moise l-au ascuns pe noul-născut timp de trei luni (Exod. 2:2). Ucenicii după răstignirea lui Isus. Timp de izolare: patruzeci de zile.

Din toate aceste exemple înțelegem cel puțin două lucruri: (1) situațiile de izolare, indiferent de motivul pentru care interveneau ele, erau considerate parte a vieții omului și erau integrate ca atare; (2) situațiile de izolare nu erau străine lui Dumnezeu ci, din contră, erau mijloace prin care își conducea poporul în împlinirea planului Său.

 Ce nu poți să faci în izolare?

Lucruri descoperite de fiecare pe cont propriu.

În regim de detenție/ carantină

  • Nu te poți vedea cu cei dragi.
  • Nu poți să-ți alegi condițiile și colegii de celulă.
  • Nu poți avea rutina pe care ți-o dorești.

În regim de autoizolare

  • Nu te poți vedea cu toți oamenii dragi. Totuși avem tehnologie la îndemână și o putem folosi pentru a suplini lipsa vederii față în față.
  • Nu poți schimba peste noapte condițiile pe care le ai la îndemână. Ai doar oamenii și condițiile în care ai investit. Vecinii nu ți-i poți alege. Fiecare avem ceva și acum știm ce ne lipsește ca următoarea izolare să nu ne prindă la fel de descoperiți. Știm ce trebuie să facem pentru a ne îmbunătăți condițiile data viitoare, pentru că este posibil ca de acum înainte să mai avem astfel de situații.
  • Nu poți avea o rutină la fel de diversă ca înainte.

Ce poți face în auto-izolare?

  1. Acceptă hotărârea lui Dumnezeu. În regim de detenție și muncă forțată, exilații cântau de dor după Ierusalim (Psalmul 137). Pentru că țara lui Israel nu s-a odihnit de Sabatele ei, Dumnezeu a lăsat-o pustie (Lev. 26:34; 2Cron. 36:21-22). Pentru că evreii nu s-au închinat de bunăvoie Domnului, Dumnezeu i-a dus într-o țară străină să se închine la dumnezei făcuți de mâini omenești (Deut 28:36). Dacă nu au știut să facă parte din ale lor, Dumnezeu le-a luat rodul muncii lor ca să muncească în van (blestemul dat lui Adam, lui Cain).
  2. Cultivă-ți încrederea în Dumnezeu. Urmărit pe toți munții, David se ruga și scria psalmi. Cel puțin zece dintre psalmi au precizat în titlu contextul de prigoană în care au fost scriși. Așteaptă în tăcere ajutorul Domnului (Plâng. 3:22-33). Teologul N.T. Wright recomandă lamentarea. Lamentarea este o manifestare prin care credinciosul își recunoaște neputința în fața marilor încercări ale vieții, generate de propriile greșeli sau, pur și simplu, de existența într-o lume cu atâtea surse de suferință. În fapt, suferința este strâns legată de condiția umană. Probabil că mintea apuseană avea nevoie să audă mesajul neputinței pe care îl spun la unison „specialiștii”, deoarece în mentalitatea apuseană, (1) orice suferință are o cauză (eroare umană pentru care cineva trebuie să plătească) (2) și orice suferință are un remediu (o pilulă, un vaccin). După ce conducătorii săi au luat în râs SARS-COV2, Occidentul se trezește vulnerabil în fața pandemiei, din moment ce purtător al bolii poate fi cineva aparent sănătos, cei vindecați recidivează și cură nu este. Lamentația ar putea face parte din tratament, cu condiția că NU îți plângi de milă, ci recunoști incapacitatea pe care o ai când te confrunți cu o problemă atât de gravă, dar ea trebuie imediat secondată de cultivarea încrederii în Dumnezeu, stăpân peste toate lucrurile și peste toate ființele (virușii sunt mai mult lucruri decât ființe).
  3. Te păstrezi activ. Faci mișcare. Nu toți avem privilegiul lui Noe de a lucra la o menajerie. În adevăr la bloc sunt mai puține activități de făcut, dar nicio ordonanță de urgență nu împiedică voluntariatul. Nu este permis să exagerăm cu nicio activitate. Suntem oameni, nu roboți. Avem nevoie de diversitate. Fă-ți un program zilnic în care să poți face ceva diferit la anumite intervale de timp. Poți lua cursuri online să-ți poți încropi o educație în domeniul în care ești deficitar.
  4. Te bucuri de oamenii pe care încă îi mai ai alături. Mama lăuză se bucură de noua ființă căreia i-a dat naștere și se întremează, dar se și face de folos nou-născutului. Sara s-a bucurat de nașterea mult-așteptată a fiului promis. Ne putem bucura de copiii pe care încă îi mai avem.
  5. Te pregătești pentru vremurile fără restricții de circulație. E mai ușor să intri în izolare cu deprinderi deja conturate. Daniel și-a păstrat obiceiul de a se ruga de trei ori pe zi chiar și în perioada restricției. Totuși, te poți mobiliza și îți poți insera în programul zilnic, activități de care nu prea aveai timp înainte. Altădată îți lipsea timpul de citire și meditare la Sfintele Scripturi, rugăciunea și postul. Poți folosi această oportunitate pentru a progresa spiritual, pentru că spiritul nu poate fi întemnițat de nimic, cu atât mai puțin în propria locuință, printre oameni dragi.

Singurătatea este într-adevăr o povară grea, numai Domnul știa exact povara ei pentru fiecare, iar eu nu vreau să o întinez sau să o trivializez vorbind despre ea.

Desigur nu am acoperit o mulțime de ilustre exemple din istoria Bisericii și a umanității în general de persoane care au înflorit în condiții de auto-izolare. Vă las pe fiecare să experimentați pe cont propriu ce poate însemna creștinismul în timp de carantină sau auto-izolare, până când ne vom strânge din nou în comunități creștine. Poate că atunci le vom aprecia cu alți ochi și cu altă minte. Până atunci Cristos ne poate fi păstor prin Duhul Său cel Sfânt.

PSALMUL 42

Poetul este frământat de faptul că nu are un răspuns la întrebarea: „Unde este Dumnezeul tău?” în vremurile de necaz prin care el trece în mod curent. Dincolo de mâhnirea pe care și-o varsă înaintea Domnului, poetul își învață inima să se încreadă în Dumnezeu, aducându-i aminte cine este Dumnezeu. Acesta este refrenul din v. 5 și 11.

 

Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă,

Așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule!

Sufletul însetează de dor după Dumnezeu,

După Dumnezeul cel Viu!

 

Când voi putea să mă înfățișez înaintea lui Dumnezeu?

Lacrimile-mi sunt hrană zi și noapte,

Când mi se spune fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”

 

Mă întristez când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime,

Conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu,

În mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire

Ale mulțimii aflată în sărbătoare.

 

Suflete al meu, de ce te mâhnești

Și de ce gemi înăuntrul meu?

Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,

Pe El, mântuitorul și Dumnezeul Meu!

 

Sufletul meu se mâhnește înăuntrul meu;

De aceea îmi amintesc de Tine din țara Iordanului,

Înălțimile Hermonului, din Muntele Mițar.

 

La vuietul cascadelor Tale,

Un adânc cheamă un alt adânc.

Toate valurile și talazurile Tale

Au trecut peste mine.

 

Ziua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa,

Iar noaptea, am cu mine cântarea Lui.

Îi zic lui Dumnezeu, Stânca Mea:

„De ce m-ai uitat?

De ce trebuie să umblu întristat,

Asuprit de dușman?”

 

Ca zdrobirea oaselor

Este batjocura prigonitorilor mei,

Când îmi zic mereu:

„Unde este Dumnezeul tău?”

 

Suflete al meu, de ce te mâhnești

Și de ce gemi înăuntrul meu?

Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda,

Pe El, mântuitorul și Dumnezeul Meu!

 

 

Comentarii închise la Practicarea creștinismului în carantină sau auto-izolare

Din categoria Biblia şi societatea