Un nou doctor în teologie pe domeniul Vechiului Testament

Lectorul universitar Romulus Ganea este cadru didactic la ITP din 2001, pe care l-a absolvit în același an, și este responsabil de cursurile de Ebraică biblică și Introducere în Vechiul Testament.

Romulus Ganea şi-a susţinut public teza de doctorat pe 21 februarie 2012 la Departamentul de Teologie Protestantă din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Pentru calitatea muncii depuse comisia i-a acordat titlul de doctor în teologie, cu calificativul „foarte bine”.

În lucrarea intitulată „Teme teologice în cartea Estera” Ganea încearcă să demonstreze că sulul Estera face trimitere implicită la Legământul lui Dumnezeu, care este singura sursa de identitate pentru evreii din diaspora persană, și din a cărui asumare se naște însăși izbăvirea evreilor. Nădăjduim să o vedem și publicată în cursul acestui an.

Un nou specialist în Vechiul Testament, de data aceasta un bulgar

Charlie (Tchavdar) S. Hadjiev este decanul United Theological Faculty al Institutului teologic evanghelic bulgar. Anterior a slujit ca Secretar general al Uniunii creştine a studenţilor bulgari. El este şi păstor al Bisericii Crossroads din Sofia şi unul dintre liderii IFES European Network on Evangelism strategy. Educaţia sa cuprinde un Master în drept (Universitatea din Sofia), o licenţă de la Universitatea din Londra, un Master în teologie biblică de la Universitatea Ţării Galilor şi Colegiul Spurgeon). Anul acesta a obţinut şi titlul de doctor de la Universitatea din Oxford. Actualmente locuieşte împreună cu soţia şi cei doi copii ai lor în Sofia. [Informaţiile provin de situl programului Bible and Culture 2009 realizat de IFES în colaborare cu Schloss Mittersill.]

Teza sa de doctorat urmează să apară anul acesta sub titlul The Composition and Redaction of the Book of Amos la editura Walter de Gruyter în seria Beihefte zur Zeitschrift fur die alttestamentliche Wissenschaft (BZAW), 393. Disertaţia oferă o analiză redacţională proaspătă asupra cărţii lui Amos. Opţiunea preferată este una de mijloc, între extrema conservativă extremă, care îl vede pe profetul Amos ca autor unic al textului pe care îl avem, şi extrema sceptică, care consideră că lucrarea Amos este rodul muncii unor redactori târzii. Astfel, se apreciază că lucrarea Amos are la bază două colecţii: Sulul polemic scris înainte de încheierea lucrării lui Amos şi Sulul Pocăinţei compus cu puţin înainte de 722 a.Chr. şi Sulul Pocăinţei care ar fi fost editat în Iuda către sfârşitul secolului al VIII-lea a.Chr. Cele două suluri s-ar fi combinat în forma finală câdva în cursul secolului al VII-lea a.Chr. Cartea ar fi trecut printr-o singură redactare în timpul perioadei exilice prin care s-a încercat actualizarea mesajului în noul context istoric. Studiul lui Hadjiev acordă o atenţie specială structurii literare, scopului şi circumstanţelor istorice probabile ale colecţiilor care au stat la temelia cărţii Amos aşa cum o avem noi şi caută să arate modul în care mesajul profetic a supravieţuit vorbind comunităţilor care l-au conservat şi transmis. [Spicuiri din abstractul cărţii lui Hadjiev ce provin de pe situl colectorul de librării Eisenbrauns care difuzează cartea în S.U.A.]

Ştirea mi-a fost indicată de profesorul John Day din Universitatea Oxford într-una din discuţiile avute cu prilejul conferinţei SOTS din această vară. Ulterior am descoperit un articol al lui Hadjiev în The Journal of Theological Studies numărul din octombrie 2008, p. 655-668: „The Context as Means of Redactional Reinterpretation in the Book of Amos”.

Încă un român cu doctorat în Vechiul Testament

Absolvent al Universităţii Emanuel şi profesor de Vechiul Testament al aceleiaşi instituţii, unde a servit şi ca secretar al decanatului (1995-1998), fratele Calin Pop, de origine din Sălaj, şi-a continuat studiile doctorale la Trinity Evangelical Divinity School în Chicago. În luna mai anul acesta şi-a susţinut teza cu titlul The Function and Appeal of the Cultic Places in 1 Kings 1-11: A Rhetorical Approach.

Lucrarea investighează aşa-numitele Naraţiuni solomonice din perspectiva criticii retorice, încercând să demonstreze că autorul acestora a mizat pe tensiunea dintre sacru şi profan pe de o parte, şi pe cea dintre domnia umană şi domnia divină pe de altă parte, pentru a comunica mesajul său teologic către audienţa antică şi cea a contemporanilor noştri deopotrivă. Aşadar, apelul la locurile cultice demonstrează importanţa aspectelor cultural şi ideologic în procesul comunicării.

Felicitări pentru un coleg de breaslă.