Arhive pe etichete: Fodor Astrid Cora

False probleme de campanie electorală

Ca să ne înțelegem de la început, ar trebui să spun că sunt tată a trei copii și că am avut și eu o fiică internată la Pediatrie. O lăsasem la bunici și a fost internată de urgență cu suspiciunea de meningită. Când am vizitat-o am găsit-o sedată și cu mânuța în care avea branula legată de pătuț. Soția a rămas cu ea în spital cu fetița până la externare.

Revenim în zilele noastre la Spitalul de Pediatrie din Sbiu, 2016. Managerul spitalului și-a dat demisia în contextul controalelor ordonate de la Minister cu privire la soluțiile biocide folosite în în spitale. Medicul șef al secției de boli infecțioase din Spitalul de pediatrie și-a dat demisia împreună cu câteva asistente medicale. Noul șef interimar anunță schimbări și îndreptarea unor situații reclamate de părinți, mai ales mame, supărați că nu pot rămâne cu copiii lor pe durata spitalizării și care au semnat și o petiție online. D-na Fodor, viceprimar cu funcție de primar și candidata UGR la funcția de primar al orașului Sibiu preia criza și promite că va face posibilă internarea unuia dintre părinți cu copilul bolnav. Ce înseamnă aceasta nu contează deocamdată, pentru că promisiunile electorale pot fi inspirate din realitate dar soluțiile pot fi din ireal. Nu cumva ne vom trezi și cu Spitalul de pediatrie la fel cum suntem cu Gara CFR din Sibiu, unde Primăria Sibiu nu poate face nimic pentru că administrarea Gării ține de Ministerul Transporturilor?

Părinții doresc să fie cu micuții lor în timpul spitalizării evocând tratamente nepotrivite pentru copiii lor, mai ales la nivel emoțional, abuzul unor cadre medicale (verbal sau fizic), etc. Candidatul la Primăria Sibiu se grăbește să promită “marea cu sarea”, dar cum sunt consecințele generalizării prezenței părinților în Spitalul de pediatrie? Totul trebuie să pornească de la studierea situației de față, când există “saloane de rezervă”, unde părintele poate sta împreună cu copilul plătind din buzunarul propriu acest tip de confort. Problemele care ar putea să iasă la iveală la o dezbatere publică serioasă pe acest subiect ar putea fi foarte multe. Precizez doar câteva:

  • Dacă se generalizează această facilitate, nu se vor putea organiza mai multe saloane de rezervă fără pierderea numărului actual de paturi, dovedit oricum insuficient. Mai degrabă vor trebui construi facilități noi, moderne, adecvate pentru aceste cerințe. Pe cheltuiala cui vor sta părinții cu copiii lor în spital? Nu ar fi mai bine atunci să se recurge la soluții private de sănătate?
  • Saloanele de rezervă nu vor putea acomoda mai mult de un pacient și părintele său. Fără să facem discriminare, familiile românilor sunt extrem de diferite când vine vorba de cultură și educație sanitară, ca să numesc doar două chestiuni mai importante. În privința igienei personale, unele persoane se tem de apă precum pisica, au prejudecăți cu regimul de viață din spital și tot felul de tabieturi care le fac nu numai incompatibile pentru viața comunitară, dar cu atât mai mult, cu viața din regim de spital. Să înțeleg că primărița dorește să construiască spitale în regim hotelier? Mă-ndoiesc sincer.
  • Autoritățile par îngrijorate dintr-odată de situația din Spitalul de Pediatrie, despre care s-a tot scris în ultimii ani, ba una, ba alta, mai mult de rău decât de bine. Deh, este campanie electorală. Poate că electoratul ar trebui să știe că la Spitalul de Pediatrie părinții aflați în dificultăți financiare nu trebuie să ducă scutece de schimb de acasă, dar aceasta nu din grija Primăriei sau altor autorități locale, ci a unei fundații. Până la construirea unui nou spital de pediatrie, cum ar fi ideal, ar fi de dorit să vedem măcar implicarea autorităților locale în dotarea spitalelor cu materialele de uz curent.
  • Părinții nu cunosc procedurile medicale la care țin morțiș să participe și nu rezistă, nici emoțional și uneori nici fizic, să participe când acestea se aplică odraslelor lor. Adesea se întâmplă că părinții ajung în situația de a avea nevoie de asistență medicală.
  • Părinții doresc să participe, dar în ce calitate? Există prevederi în vreo lege, reglementare sau regulament al spitalului care să precizeze un cadru legal pentru prezența lor acolo? Dacă interferează cu actul medical sunt ținuți responsabili? Pot întrerupe un act medical pentru care și-au dat consimțământul dacă acesta se prelugește fără succes, cum este cazul multiplelor puncții venoase până la abordarea corectă a unei vene pentru instalarea branulei?
  • Părinții sunt adesea stresați de condițiile vieții din spital cu mai puține opțiuni și facilități decât în viața de acasă și solicită părăsirea temporară a spitalului pe diverse motive (reale sau inventate): cumpărături, fumat, relaxare, etc. Cine răspunde de copilul cu care și-au exprimat dorința să fie spitalizați în lipsa lor? Cine răspunde de nerespectarea circuitului persoanelor în spital? Toți ne plângem în ultima vreme de infecțiile intraspitalicești, dar ne preocupă respectarea circuitelor în spitale? Sunt dispuși acești părinți să-și schimbe hainele, să se îmbăieze și să se dezinfecteze când ies din spital și când intră înapoi în el? Situația este mai complicată dacă vorbim despre copii internați în secția de boli infecțioase.
  • Părinții au dreptul să urmărească binele copilului lor, să-i protejeze integritatea și imaginea. Dar la integritatea și imaginea personalului medical se gândește cineva? Tot felul de părinți se plimbă agitați pe coridoarele spitalelor fluturând telefoane inteligente și înregistrând filmulețe pe care le postează scoase din context pe youtube. Ce vor să rezolve în felul acesta? Cui fac bine? Situațiile trebuie investigate corespunzător înainte ca să fie postate. Altminteri au exact valoarea subiectivă a părinților ofticați care le-au făcut. Cine răspunde de erorile și nedreptățile săvârșite în felul acesta? Să ajungem în tribunal cu părinții care aduc ofense cadrelor medicale?
  • Părinții doresc să fie spitalizați cu copiii lor, dar în ce calitate? Aceea de părinte e clar, dar cu ce funcție în raport cu personalul medical? Controlor de calitate? Cei mai mulți nu se califică. Opinia lor nu face cât o ceapă degerată. Regizor? Cei mai mulți de proastă calitate. Sprijin emoțional pentru copilul lor? După modul în care se poartă cu copilul lor, mulți părinți dovedesc că au nevoie de sprijinul emoțional pe care pretind că îl pot acorda copilului lor.

Din nefericire, sistemul de sănătate românesc este putred până în măduva oaselor. Dacă medicii ar face mai mult decât să dea porunci, adică și-ar sufleca mânecile și ar munci cot la cot cu asistentele medicale ar fi altceva. Dacă asistentele medicale nu ar avea în grijă peste 25 de copii, s-ar putea ocupa mai atent, ca o mamă poate, de cei 3-4 copii pe care i-ar avea în grijă. Dacă infirmierele nu ar fi atât de rare poate că s-ar putea ocupa mai atent de dezinfectarea suprafețelor și curățirea saloanelor. Dacă munca ar fi distribuită mai atent între membrii personalului medical pe calificări și specializări reale, probabil că părinții nu ar mai fi necesari defel. Să fim serioși, experiența spitalului nu ne este naturală la nicio vârstă și reprezintă un șoc pentru noi toți, cu atât mai mult pentru copii.

Să sperăm că vom ajunge cândva să discutăm cu adevărat aceste probleme și că vom apuca să vedem cum arată o reformă autentică a sistemului de sănătate românesc. Între timp medicii își încasează nestingheriți șpăgile lor, lucrează în continuare la universitate, în clinici de stat și private și cumulează sume frumușele fără să le pese petrecând un timp minim de interacțiune cu pacienții lor. Când au timpul real să le exercite toate aceste funcții? Nu cumva o fac în defavoarea pacienților? Îi pasă cuiva că mastodonți cocoțați pe scară ierarhică prin P-C-R sunt imposibil de scos în pensie? Cine îi verifică pe medicii care-și internează clientela în spitale publice pentru a le face analizele pe banii contribuabililor și pentru a încasa onorarii în regim privat sau de piață neagră? Spitalele românești sunt o mare întreprindere privată care lucrează zi și noapte pentru interesele câtorva oameni. Primăria Sibiu ar trebui să ne spună când plănuiește să ne scape de acești corupți și să readucă încrederea populației în sistemul sanitar al orașului.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria societatea romaneasca