Cerul nu primeşte ca cetăţeni persoane cu „dosar penal”!

Dacă este să ajungem în viaţa veşnică la locul mai bun trebuie să ne asigurăm că avem paşaportul şi viza corespunzătoare. Totuşi nu se poate să primeşti paşaport dacă ai dosar penal. Chiar dacă îţi ispăşeşti pedeapsa, oamenii nu uită că ai fost condamnat. Chiar dacă ai stat închis, e greu să-ţi găseşti de lucru, pentru că angajatorii au nevoie de oameni de încredere, iar un om cu dosar penal nu le inspiră încredere. Dacă ai greşit şi ai mai şi lăsat probe în urmă este imposibil să scapi de urmări. Oricât de nedrept este, faptele tale te urmăresc chiar şi după ce ţi-ai ispăşit pedeapsa. Singura şansă pe care o avem este ca dosarul penal să despară cu totul. Şi tocmai lucrul acesta nu se întâmplă în lumea noastră. Cu mici excepţii. În România unii foşti comunişti şi-au făcut dosarele pierdute doar ca să poată conduce fără restricţii şi după căderea comunismului.

Tot la fel păcatele noastre sunt consemnate şi ne stau împotrivă. Fiecare om este judecat pe baza dosarului de fapte mârşave făcute împotriva lui Dumnezeu. Biblia spune că „fiecare păcat este o nelegiuire” (adică o mârşăvie). Fiecare păcat aduce atingere maiestăţii Sale Domnul.

Dacă ar fi ca fiecare om să moară pentru păcatul lui, la ce folos pentru viaţa aceasta? Dacă Dumnezeu ar accepta ca plata pentru păcat să fie adusă de un criminal, omul acela ar fi scăpat pentru viaţa veşnică. Totuşi Dumnezeu nu primeşte jertfe imperfecte. El i-a învăţat pe evrei că preferă să primească un animal fără metehne trupeşte mai mult decât un om imperfect. Suntem într-o situaţie deloc de invidiat. Ce este de făcut atunci? Dumnezeu a spus foarte clar că pentru toate păcatele oamenilor nicio jertfă nu era suficientă, motiv pentru care a adus-o El Însuşi. Totuşi, ca să fie drept, a trebuit ca jertfa să vină din partea omului. Jertfa trebuia să fie atât om cât şi Dumnezeu. Cum se poate realiza aşa ceva?

Despre acest paradox vorbeşte minunea Întrupării: Dumnezeu Însuşi s-a făcut om. Dumnezeu căruia îi slujesc îngerii a venit pe Pământ să ne slujească nouă. Dumnezeu, Căruia I se închină heruvimii şi pe Care nu îndrăznesc să Îl privească, a luat trup ca şi noi. El, Care este cunoscut ca Dumnezeul Cel Preaînalt, S-a coborât printre noi. Stăpânul tuturor şi Regele universului S-a făcut mic şi nebăgat în seamă. Domnul Dumnezeu a luat chip de om şi S-a născut din fecioara Maria pentru a aduce acea jertfă perfectă pe care un Dumnezeu drept şi bun o cere.

„Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea Sa să locuiască în El. Prin El, Dumnezeu a împăcat toate lucrurile cu Sine, fie cele de pe pământ, fie cele din cer, făcând pace prin sângele crucii Lui.” (Coloseni 1:19-20)

„[Cristos] măcar că avea natura lui Dumnezeu, n-a considerat că a fi una cu Dumnezeu este un lucru de apucat, ci S-a dezbrăcat de Sine, luând natura unui rob şi devenind asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om om; S-a smerit şi a devenit ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce.” (Filipeni 2:6-8)

Ceea ce se aşteaptă din partea noastră este să acceptăm că nu avem abilitatea de a plăti pentru păcatele noastre şi că merităm moartea la fel de mult ca oricare alt criminal. Păcatul poate însemna la fel de bine şi faptul că nu eşti ceea ce trebuie să fii. Dumnezeu este lumină şi în El nu este pic de întuneric. Deci cine Îl iubeşte pe Dumnezeu, stă în lumină şi în El nu este întuneric (1 Ioan 1:5-7). Dacă nu eşti lumină ca şi Dumnezeu nu se justifică darurile lui Dumnezeu faţă de tine, începând chiar cu suflarea de viaţă.

Biblia numeşte această convingere „credinţă”.

„Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. … Şi fără credinţă este imposibil să-i fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:1, 6)

Pentru cine are credinţă Dumnezeu se obligă să şteargă acuzele care stau împotriva noastră şi să desfiinţeze dosarul penal pe care procurorul-diavol îl tot vântură înaintea noastră şi, mai ales, a lui Dumnezeu.

„El a şters însemnarea cu tot cu regulile ei [adică, documentul care înregistra datoriile], care era împotriva noastră şi ni se opunea, a luat-o şi a pironit-o pe cruce. A dezbrăcat de putere stăpânirile şi autorităţile şi le-a făcut de ruşine în văzul tuturor, triumfând asupra lor prin cruce.” (Coloseni 2:14-15)

Pentru un om cu „dosarul penal” şters de Dumnezeu, există posibilitatea reală a unui nou început. Acest om poate aplica pentru paşaport şi viză pentru cer, după cum vom vedea în episodul următor.