Arhive pe etichete: Principii de traducere a Bibliei

Atelier de revizuire a Bibliei, ediția Cornilescu

Revizuirea capitolului 23 din profeția lui Ieremia

Am început munca la Ieremia verificând împărțirea pe paragrafe și subtitlurile. Cornilescu nu este foarte coerent în tehnica folosită. Lucrez la împărțirea textului în pericope și paragrafe, iar la poezie și pe strofe.

Pe măsură ce progresez, de la un capitol la altul, execut diverse operații de tehnoredactare: unele simple altele complexe. De exemplu, marchez cu <…> toate cuvintele care nu apar în original, dar au fost introduse de traducător pentru a da sens traducerii. Ele trebuie vizualizate pentru a fi văzute de toți colegii care vor citi varianta revizuită, dar vor dispărea în varianta publicabilă. (În NTR, aceste cuvinte apar scrise cu italice.) Apoi, numele Domnului care redă tetragrama divină este scris cu majuscule și este marcat ca să poată fi tipărit cu capitale în varianta finală. De exemplu, se înlocuiește expresia „zice Domnul” cu „<zice> prevestirea \nd DOMNULUI\nd*” care redă expresia ebraică „ne’um YHWH”, unde avem o construcție genitivală, fără verb. În plus, se verifică maniera în care se folosesc semnele citării și se reglementează după schema: „…«…ʿ…ʾ…»…”. Mai complicat este împărțirea textului pe versuri, acolo unde avem poezie.  În Ieremia 23 avem text poetic în v. 5-6, 10-24.

La fiecare verset mă opresc pentru a verifica fidelitatea traducerii față de original la nivel de topic, morfologie, sintaxă, semantică.

v. 2 „Pentru că Mi-ați risipit oile…, iată că vă voi pedepsi…” (VDC) devine „Voi Mi-ați risipit oile… Iată, vă voi pedepsi…” (VDCR). Textul ebraic include, fapt deosebit, un pronume înaintea predicatului, fapt care face incriminarea mai aspră. Legătura sintactică dintre propoziții nu apare în ebraică, deși s-ar fi putut realiza, așa că o lăsăm la îndemâna cititorului cum este și în ebraică.

v. 4 „nu le va mai fi teamă, nici groază, și nu va mai lipsi niciuna din ele” (VDC), preluat din franceză „Elles n’auront plus de crainte, plus de terreur, Et il n’en manquera aucune” (LSG) devine „nu se vor mai teme, nu se vor înfricoșa și nu va mai lipsi <niciuna din ele> (VDCR) pentru că putem folosi verbele la diateza reflexivă.

v. 5 „voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune, și va face dreptate și judecată în țară” (VDC), devine „voi ridica lui David un lăstar neprihănit. El va domni ca rege, va prospera și va face judecatăși dreptate în țară.” (VDCR). Aici Cornilescu s-a îndepărtat de versiunea franceză folosită care spunea „Où je susciterai à David un germe juste; Il régnera en roi et prospérera, Il pratiquera la justice et l’équité dans le pays (LSG)”. „Odrasla” cu referire la puietul unui copac (cum este termenul țemah în ebraică) este învechit. Astăzi „odrasla” este folosit doar cu privire la oameni și animale. Ca să păstrăm metafora va trebui să folosim un alt termen: „lăstar”. Totuși acesta este un termen mesianic și decizia, indiferent la care va ajunge comitetul, va trebui să ia în considerare toate textele unde apare (mai ales în Isaia). Mai mult, termenul țadiq înseamnă „drept” și are legătură cu acțiunea pe care o va desfășura în postura de rege: va domni, va prospera, va face judecată și dreptate”. Am înlocui verbul „va împărăți” cu expresia „va domni ca rege”, oarecum tautologic, pentru că și în ebraică exista opțiunea evitării tautologiei. Ordinea termenilor în ebraică este mișpat uțedaqa de aceea i-am pus în ordinea preferată de autor: „judecată și dreptate”, deși este o hendiadă care înseamnă „judecată dreaptă”.

v. 6a „Israel va avea liniște în locuința lui” (VDC), preluat din franceză „Israël aura la sécurité dans sa demeure” (LSG), devine „Israel va locui în siguranță” (VDCR) pentru că verbul „a locui” din original este trecut cu vederea.

v. 6b „iată Numelepe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră!” (VDC) devine „acesta este Numelepe care i-L vor da: «DOMNUL, Dreptatea noastră»!”, întrucât avem pronumele demonstrativ zeh pe care nu îl traducem prin „iată”, cum face și Segond (voici), iar țedaqa este un termen juridic pe care îl redăm prin „dreptate”.

v. 8 Pe lângă schimbările curente, descrise mai sus, mai există o schimbare notabilă: înlocuim „Și vor locui în țara lor” cu „Și vor locui în glia lor” pentru a reda termenul ‘adama preferat aici în loc de ‘ereț (țară).

v. 10 „Căci țara este plină de preacurvii și țara se jălește din pricina jurămintelor; câmpiile pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău, și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” (VDC).

„Car le pays est rempli d’adultères; Le pays est en deuil à cause de la malédiction; Les plaines du désert sont desséchées. Ils courent au mal, Ils n’ont de la force que pour l’iniquité.” (LSG)

Țara este plină de desfrânați

și, din pricina blestemului, țara bocește,

iar pășunile pustiului s-au uscat.

Toată alergătura lor este spre rău

și puterea lor nu este spre bine! (VDCR)

Termenul mena’afim înseamnă „desfrânați” nu „desfrânări”. În versiunea revizuită se renunță la formulările „curvie, preacurvie” și derivatele, pe motiv că sunt învechite, sună vulgar și promovează o falsă ierarhie, de parcă „preacurvia” este ceva mai grav decât „curvia”. Termenul ‘ala înseamnă „blestem” nu „jurământ”, după cum observa corect și Segond (malédiction). „Câmpiile pustiei” este un oximoron care nu apare (de data aceasta) în ebraică, unde avem „pășunile pustiului”. Chiar și așa cititorului român oricum îi pare un oximoron, din moment ce asociază pășunea cu verdele crud de pe dealuri. În zonele cu precipitații sărace, rumegătoarele se mulțumesc și cu mai puțină iarbă, iar oamenii tot „pășuni” le numesc și pe acestea. În ultimul cuplet, Cornilescu se îndepărtează de sursa Segond și preferă să redea sensul mai dinamic. Revizuirea se întoarce la forma preferată de original și, astfel, redă mai fidel paralelismul.

Celelalte rezultate vor fi deconspirate cu altă ocazie. Aceasta este doar o pregustare a muncii pe care revizorii o fac prin muncă individuală. Fiecare va fi verificat de un coleg și chestiunile aflate în dezacord între ei sunt aduse în atenția întregului colectiv de revizori. Revizuirea este parcursă de editori (teologic și literar) și, după îndreptările de rigoare, ajunge la comisia pastorală, care dă „bun de tipar”.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

Reguli pentru călăuzirea traducătorilor, corectorilor și editorilor parteneri ai Societății Biblice pentru Britania și străinătate

În corespondența SBB cu Cornilescu tradusă și publicată sub îngrijirea colegului meu Emanuel Conțac în volumul Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Cluj-Napoca, Risoprint / Logos, 2014) se face referire foarte frecvent la Regulile pentru traducători. În studiul în șase părți publicat pe acest blog am încercat să le identific și să urmăresc modul în care s-a negociat aplicarea lor în versiunea Cornilescu 1924, versiunea promovată de SBB care a devenit cea mai populară versiune a Bibliei în limba română din sec. XX. Dl Conțac m-a surprins oferindu-mi ediția din 1917 a documentului al cărui titlul concis este Reguli pentru traducători, scanat într-una din vizitele sale la arhivele SBB din Cambridge. În acest articol ofer cititorilor interesați un rezumat al acestor 33 de principii. În numele tuturor celor interesați care urmăresc acest material și al meu personal îi mulțumesc dlui Conțac pentru favorul făcut. Vremurile când informațiile despre traducerea versiunii Cornilescu erau accesibile unui grup foarte restrâns de oameni au trecut. A venit în sfârșit timpul să ne cunoaștem istoria.

Încă de la începutul broșurii de 27 pagini (cu index cu tot), R. Kilgour (D.D.), directorul editorial al SBB și autorul lucrării precizează că se așteaptă ca Regulile să fie respectate întocmai, orice îndepărtare de la ele trebuind a fi autorizate de Comitetul de la sediul central din Londra. Textul rezumativ al principiilor este redat în italice, iar comentariile mele în caractere obișnuite.

Regula 1

Traducerea se realizează în spirit creștin cu fidelitate și acuratețe față de text, cu reverență față de Dumnezeu și dragoste față de Biserică, în dependență de Duhul Sfânt prin rugăciune și în Numele Domnului Isus.

Se constată abordarea trinitariană și cu virtute a proiectului.

Regula 2

Nu se admite spre publicare traducerea sau revizuirea întreprinsă de un singur om, acolo unde ar fi fost posibilă formarea unui Comitet de persoane competente. Traducerea și revizuirea se întreprinde după consultări cu bisericile majoritare. Traducătorii au nevoie de calificări spirituale, academice și lingvistice. 

Cornilescu a făcut o bună impresie atât reprezentanților SBB de pe teren cât și conducătorilor SBB care au avut ocazia să îl întâlnească în Anglia, inclusiv lui Kilgour. Figurează la loc de cinste evenimentul trezirii sale spirituale și perseverența cu care a muncit pentru traducerea, corectarea și revizuirea Bibliei. Cunoașterea unor limbi de circulație internațională, precum engleza, este dovedită de traducerea unor lucrări și de corespondența dusă de Cornilescu. Ca absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă, Cornilescu se califică a primi titlul de intelectual al perioadei interbelice. Studierea limbilor clasice și exegezei textului biblic în școala superioară de teologie a acelor zile nu era avansată în România. Revizuirea traducerii lui Cornilescu nu a fost însă realizată de un comitet, dar s-au evidențat Adeney, misionarul englez printre evrei și prințesa R. Callimachi. Conlucrarea lor cu Cornilescu nu s-a desfășurat de maniera unui comitet cu ședințe de lucru în plen și cu dezbaterea chestiunilor în litigiu. Mai degrabă demersurile erau făcute în scris direct cu Kilgour și cu totul excepțional ca dezbatere în prezența lui Kilgour. Din scrisori reiese și contacte informale pe care Adeney le-a avut în persoană cu Cornilescu.

Regula 3

Se evită proliferarea versiunilor în dialecte apropiate. Se demarează o nouă traducere numai după executarea unui studiu atent al traducerilor existente deja în limba țintă. Orice revizuire este întreprinsă doar când nevoia o impune și cu condiția stabilirii termenilor de execuție.

În cazul versiunii Cornilescu 1924 s-a ajuns la recordul că fiecare ediție (retipărire) diferea de cea anterioară pentru că modificările erau realizate prin dialogul întreținut de Cornilescu cu tipografii, evitând autorizarea Comitetului londonez. Nu exista un text unitar al versiunii, așa încât retipărirea să se facă fără cheltuieli suplimentare, sau să se poată tipări același text în diverse formate (ca mărimi). E. Smith, noul director editorial al SBB, va interzice orice modificări ale versiunii în faza de culegere a textului.

Regula 4

Revizuirea trebuie să se limiteze în cele mai multe cazuri la corectarea și îmbunătățirea unei versiuni existente.

Regula 5

Revizuirile propuse trebuie circulate printre cei vizați (misionari și erudiți).

Adeney și Wiles deplâng lipsa de colaborare între cărturarii români. Se culeg doar reacții din partea unor intelectuali cu privire la versiunea lui Cornilescu și acestea vizează doar haina limbii române îmbrăcate de versiune, dar nu munca cu manuscrisele în limbile originale și prea puțin aspectele teologice.

Regula 6

Se preferă interpretările tradiționale, iar îndepărtarea de acestea trebuie documentate.

Regula 7

Comitetul SBB dorește ca, ori de câte ori este posibil, traducerea să se facă din originalul ebraic, aramaic și grecesc.

Nu avem cunoștință cum anume se desfășura procesul de traducere întreprins de Cornilescu, dar Kilgour ia cunoștință de principiile de traducere folosite de Cornilescu în realizarea versiunii din 1921. Se creează impresia că D. Cornilescu se putea folosi de Biblia ebraică, dar timpul foarte scurt în care s-a realizat traducerea exclude posibilitatea unei munci exclusiv din original cu consultarea lucrărilor de specialitate. Mai degrabă Cornilescu a tradus dintr-o versiune într-o limbă modernă și a consultat punctual, pe ici-colo, Biblia ebraică, fapt permis de SBB (Regulile 8, 10, 11).

Regula 8

Pentru traducerea VT se folosește Biblia ebraică pusă la dispoziție de SBB și/sau versiunile autorizate în limba engleză, adică versiunea autorizată publicată de Univ. Cambridge și cea a Univ. Oxford.

Regula 9

Pentru traducerea NT se folosește ediția NT grecesc pregătită de Dr. Aland și versiunile autorizate în limba engleză.

Regula 10

Traducătorii nefamiliarizați cu textul ebraic pot urmări versiunile autorizate în limba engleză.

Regula 11 

Autoritățile antice citate în notele versiunile autorizate în limba engleză pot fi incluse în text sau în note, dar omiterea lor este dezaprobată de SBB.

Regula 12

Se poate consulta și versiunea autorizată americană (1901).

Regula 13

Se recomandă evitarea stilului colocvial, a limbajului vulgar și a limbajul artistic prea elevat. Parafraza trebuie evitată cât de mult posibil. Fiecare versiune ar trebui să fie atât de literală pe cât permite limba.

Preocuparea editorilor SBB este pentru realizarea unei versiuni literale, dar accesibile cât mai multor categorii sociale, țintind la acceptarea acesteia ca Biblie națională, acceptată și de toate grupurile creștine.

Regula 14

Notele marginale sunt permise doar dacă aduc clarificări unor dificultăți, precum: lecțiuni alternative, redări alternative, dificultăți din limba sursă sau limba țintă, nume proprii (clarificarea funcției pe care o poartă entitatea numită), referințe, cuvinte adăugate ce nu apar în original.

Cornilescu se va folosi de această posibilitate însă numai pentru Geneza, parțial pentru Exod și cu totul excepțional pentru restul Bibliei, ca și cum a renunțat la acest proiect din lipsă de timp.

Regula 15

Se uniformizează modul de folosire a unor termeni cu referire la numele și atributele divine, concepte teologice, practici cultice, realități morale, spirituale și psihologice.

Regula 16

Pentru adoptarea prin transliterare a unor termeni inexistenți în limba țintă se vor folosi regulile fonetice specifice limbii țintă.

Regula 17

Pentru entități necunoscute în limba țintă, se preferă păstrarea termenului din limba originală și adoptarea lui prin transliterare și explicarea sa.

Regula 18

Elohim se traduce prin „Dumnezeu”, Adonay se traduce prin „Domnul”, YHWH se traduce tot prin „Domnul” scris integral cu majuscule, în NT se folosesc numele Isus (sau Isa pentru țările arabe) și Cristos.

Regula 19

Termenul „a boteza” este redat întocmai și se transliterează dacă nu apare ca atare în limba țintă.

Regula 20

Citarea autorilor canonici în Biblie se marchează cu ghilimele și se notează referința în note marginale.

Regula 21

Titlurile de capitole, intertitlurile și alte materiale auxiliare din versiunile autorizate în limba engleză consultate nu se vor reproduce în traduceri. Se permite includerea unor titluri de pagină, capitol sau secțiune, însă fără niciun fel de bias doctrinar.

Folosirea acestei unelte este contestată în versiunea Cornilescu 1924 și, deși păstrată pentru cea mai mare parte a Bibliei (Geneza-Galateni), ea nu este standardizată. Este posibil ca intertilurile păstrate să fi fost munca lui Cornilescu.

Regula 22

Nu se acceptă includerea unor mărturisiri de credință, note, lecționare, liste de sărbători sau alte materiale cu caracter sectar.

După 1989 tocmai acest tip de lucrări au proliferat. S-a abuzat de neclaritatea situației cu dreptul de autor al acestei versiuni așa că versiunea Cornilescu 1924, mai mult sau mai puțin cosmetizată, a fost publicată împreună cu tot felul de materiale, pretins folositoare, care au sporit caracterul sectar al publicațiilor. Cu siguranță popularitatea versiunii Cornilescu a permis obținerea de profituri sigure și rapide și a înlesnit popularizarea unor informații de calitate îndoielnică sau depășite.

Regula 23

Nu se acceptă includerea de indice descriptive, glosare, colecții de note istorice sau geografice.

SBB caută să păstreze diferența dintre textul autoritativ și materialele necanonice, oricât de folositoare ar putea fi acestea.

Regula 24

Este permisă împărțirea textului canonic pe paragrafe. Împărțirea pe capitole și versete urmărește tiparul promovat de versiunile autorizate în limba engleză.

Cornilescu s-ar fi putut folosi de acest mijloc, dar preferă să păstreze tehnica de a începe fiecare verset cu rând nou.

Regula 25

Este necesară adoptarea unui sistem unitar de transliterare.

Regula 26

Nu se dă numele traducătorului în versiunile noi, dar la decizia Comitetului editorial se poate plasa în alt loc în lucrare. Se poate afișa data și locul tipăririi.

Multă cerneală a curs pe acest subiect, Cornilescu cedând greu la ștergerea numelui său.

Regula 27

Cu excepția limbilor europene de circulație internațională, pe pagina titlu se menționează și în limba engleză numele lucrării și limba de publicare, pentru a facilita catalogarea.

Regula 28

Manuscrisul cu traducerea se scrie pe o singură față a paginii, numerotată și, de preferință, dactilografiată.

Regula 29

Copia pentru multiplicarea trebuie să întrunească anumite calități tehnice și să se încadreze în parametri specificați în detaliu.

Regula 30

Manuscrisul corectat odată marcat „bun de tipar” nu mai poate fi modificat.

Cornilescu a interferat frecvent cu textul chiar și după autorizarea sa.

Regula 31

Manuscrisul se păstrează la Casa Bibliei.

Regula 32

Informările se realizează prin intermediul agentului SBB.

Regula 33

SBB primește șase exemplare ale fiecărei lucrări publicate, dintre care un exemplar merge la Biblioteca SBB.

 

2 comentarii

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea