Arhive pe etichete: traducerea Bibliei

Cine pierde vremea în pustiu?

Versiunea Cornilescu redă textul din Ieremia 48:6 astfel: „Fugiți, scăpați-vă viața, și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie!” Expresia din a doua parte a versetului tradusă aici „nevoiaș desțărat în pustie” apare și în Ieremia 17:6, dar acolo Cornilescu a tradus-o prin „nenorocit în pustie”. Mi-a sărit în ochi faptul că niciuna dintre versiunile moderne pe care le consult la nevoie nu găsește acest sens, ci preferă „ienupăr”, „tamarisc” (precum Septuaginta în 17:6), „tufiș” sau „măgar sălbatic” (asemenea Septuagintei pentru textul din 48:6, găsit în 31:6). Cum era de așteptat, Cornilescu a mers (din nou) pe mâna lui Segond: „un misérable dans le désert” (Ier. 17:6; 48:6). Evident, adjectivul „desțărat” este contribuția intuitivă a lui Cornilescu, care nu are nimic a face cu textul ebraic.

Aici avem o nouă situație datorată polisemiei, deoarece termenul ‘ar’or are două sensuri: „despuiat” și „tamarisc” (HALOT). Cel dintâi sens îl găsim doar în Psalmul 102:18 (TM). Totuși, termenul tradus identic din cele două texte arată diferit în textul ebraic: ‘ar’or (17:6) și ‘aro’er (48:6), adică în a doua sa apariție are un grafem în plus, cel pentru holem-waw (vocala o lung). Nu găsesc suficientă explicația că ar fi o greșeală strecurată în text, deoarece variantele propuse în loc se îndepărtează prea mult de catena de consoane din manuscris și nu avem alte manuscrise ebraice care să indice o lecțiune diferită. În plus, există câteva detalii de context care ne ajută să ajungem la o soluție.

Contextul primei apariții a termenului vorbește despre două tipare umane: omul care se încrede în om (Ier. 17:5-6) și omul care se încrede în Domnul (Ier. 17:7-8). Primul este comparat cu un ‘ar’or în pustiu, al doilea cu un pom sădit lângă râu. Este natural ca antagonismul să fie creat între lucruri din aceeași clasă, motiv pentru care e mai natural să traducem termenul ‘ar’or prin „ienupăr” sau „tamarisc”. În plus, despre el se spune că locuiește într-un pământ sărat și lipsit de locuitori. Autorul s-ar contrazice singur dacă ar fi spus că omul ce se încrede în om se aseamănă unui sărac ce trăiește într-un ținut unde nu locuiește nici țipenie de om. Mai mult, chiar dacă există oameni (nomazi, semi-nomazi) care locuiesc în pustiu, ei nu trebuie să fie neapărat săraci.

Al doilea context din Ieremia, unde apare termenul ‘aro’er, deci puțin modificat față de ‘ar’or, este diferit de cel din cap. 17, deoarece în cap. 48 suntem în miezul unui oracol privitor la Moab. Pe parcursul profeției sunt evocate numele mai multor așezări ale lui Moab: Nebo, Chiriataim, Heșbon, Madmen, Horonaim, Luhot, Dibon și multe altele. Printre ele este menționat și AROER (v. 19), care se scrie întocmai ca termenul aflat în discuție. Nu este posibil ca profetul să le fi spus moabiților să fugă pentru a fi ca AROER în pustiu, din moment ce același destin o așteaptă și pe această cetate. În plus, Aroer era o așezare înfloritoare situată pe marginea uedului Arnon, cu mai multe așezări în zona suburbană, disputată între moabiți și israeliți. Ori de câte ori apare, cetatea Aroer nu este asociată cu pustiul și cu depopularea ci cu uedul Arnon și cu comunitățile umane (Num. 32:34; Deut. 2:36, 3:12, 4:48; Iosua 12:2; 13:9, 16, 25; Jud. 11:26, 33; 2Sam. 24:5; 2Regi 10:33; 1Cron. 5:8). Ar fi fost cu totul neobișnuit să se aibă în vedere cetatea Aroer în 48:6. Mai degrabă sensul termenului de aici este același cu al termenului din 17:6, doar că în cap. 48 apropierea fonetică de cetatea moabită a permis un joc de cuvinte binevenit.

Anunțuri

Comentarii închise la Cine pierde vremea în pustiu?

Din categoria Uncategorized

Atelier de revizuire a Bibliei, ediția Cornilescu

Revizuirea capitolului 23 din profeția lui Ieremia

Am început munca la Ieremia verificând împărțirea pe paragrafe și subtitlurile. Cornilescu nu este foarte coerent în tehnica folosită. Lucrez la împărțirea textului în pericope și paragrafe, iar la poezie și pe strofe.

Pe măsură ce progresez, de la un capitol la altul, execut diverse operații de tehnoredactare: unele simple altele complexe. De exemplu, marchez cu <…> toate cuvintele care nu apar în original, dar au fost introduse de traducător pentru a da sens traducerii. Ele trebuie vizualizate pentru a fi văzute de toți colegii care vor citi varianta revizuită, dar vor dispărea în varianta publicabilă. (În NTR, aceste cuvinte apar scrise cu italice.) Apoi, numele Domnului care redă tetragrama divină este scris cu majuscule și este marcat ca să poată fi tipărit cu capitale în varianta finală. De exemplu, se înlocuiește expresia „zice Domnul” cu „<zice> prevestirea \nd DOMNULUI\nd*” care redă expresia ebraică „ne’um YHWH”, unde avem o construcție genitivală, fără verb. În plus, se verifică maniera în care se folosesc semnele citării și se reglementează după schema: „…«…ʿ…ʾ…»…”. Mai complicat este împărțirea textului pe versuri, acolo unde avem poezie.  În Ieremia 23 avem text poetic în v. 5-6, 10-24.

La fiecare verset mă opresc pentru a verifica fidelitatea traducerii față de original la nivel de topic, morfologie, sintaxă, semantică.

v. 2 „Pentru că Mi-ați risipit oile…, iată că vă voi pedepsi…” (VDC) devine „Voi Mi-ați risipit oile… Iată, vă voi pedepsi…” (VDCR). Textul ebraic include, fapt deosebit, un pronume înaintea predicatului, fapt care face incriminarea mai aspră. Legătura sintactică dintre propoziții nu apare în ebraică, deși s-ar fi putut realiza, așa că o lăsăm la îndemâna cititorului cum este și în ebraică.

v. 4 „nu le va mai fi teamă, nici groază, și nu va mai lipsi niciuna din ele” (VDC), preluat din franceză „Elles n’auront plus de crainte, plus de terreur, Et il n’en manquera aucune” (LSG) devine „nu se vor mai teme, nu se vor înfricoșa și nu va mai lipsi <niciuna din ele> (VDCR) pentru că putem folosi verbele la diateza reflexivă.

v. 5 „voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăți, va lucra cu înțelepciune, și va face dreptate și judecată în țară” (VDC), devine „voi ridica lui David un lăstar neprihănit. El va domni ca rege, va prospera și va face judecatăși dreptate în țară.” (VDCR). Aici Cornilescu s-a îndepărtat de versiunea franceză folosită care spunea „Où je susciterai à David un germe juste; Il régnera en roi et prospérera, Il pratiquera la justice et l’équité dans le pays (LSG)”. „Odrasla” cu referire la puietul unui copac (cum este termenul țemah în ebraică) este învechit. Astăzi „odrasla” este folosit doar cu privire la oameni și animale. Ca să păstrăm metafora va trebui să folosim un alt termen: „lăstar”. Totuși acesta este un termen mesianic și decizia, indiferent la care va ajunge comitetul, va trebui să ia în considerare toate textele unde apare (mai ales în Isaia). Mai mult, termenul țadiq înseamnă „drept” și are legătură cu acțiunea pe care o va desfășura în postura de rege: va domni, va prospera, va face judecată și dreptate”. Am înlocui verbul „va împărăți” cu expresia „va domni ca rege”, oarecum tautologic, pentru că și în ebraică exista opțiunea evitării tautologiei. Ordinea termenilor în ebraică este mișpat uțedaqa de aceea i-am pus în ordinea preferată de autor: „judecată și dreptate”, deși este o hendiadă care înseamnă „judecată dreaptă”.

v. 6a „Israel va avea liniște în locuința lui” (VDC), preluat din franceză „Israël aura la sécurité dans sa demeure” (LSG), devine „Israel va locui în siguranță” (VDCR) pentru că verbul „a locui” din original este trecut cu vederea.

v. 6b „iată Numelepe care i-L vor da: Domnul, Neprihănirea noastră!” (VDC) devine „acesta este Numelepe care i-L vor da: «DOMNUL, Dreptatea noastră»!”, întrucât avem pronumele demonstrativ zeh pe care nu îl traducem prin „iată”, cum face și Segond (voici), iar țedaqa este un termen juridic pe care îl redăm prin „dreptate”.

v. 8 Pe lângă schimbările curente, descrise mai sus, mai există o schimbare notabilă: înlocuim „Și vor locui în țara lor” cu „Și vor locui în glia lor” pentru a reda termenul ‘adama preferat aici în loc de ‘ereț (țară).

v. 10 „Căci țara este plină de preacurvii și țara se jălește din pricina jurămintelor; câmpiile pustiei sunt uscate. Toată alergătura lor țintește numai la rău, și toată vitejia lor este pentru nelegiuire!” (VDC).

„Car le pays est rempli d’adultères; Le pays est en deuil à cause de la malédiction; Les plaines du désert sont desséchées. Ils courent au mal, Ils n’ont de la force que pour l’iniquité.” (LSG)

Țara este plină de desfrânați

și, din pricina blestemului, țara bocește,

iar pășunile pustiului s-au uscat.

Toată alergătura lor este spre rău

și puterea lor nu este spre bine! (VDCR)

Termenul mena’afim înseamnă „desfrânați” nu „desfrânări”. În versiunea revizuită se renunță la formulările „curvie, preacurvie” și derivatele, pe motiv că sunt învechite, sună vulgar și promovează o falsă ierarhie, de parcă „preacurvia” este ceva mai grav decât „curvia”. Termenul ‘ala înseamnă „blestem” nu „jurământ”, după cum observa corect și Segond (malédiction). „Câmpiile pustiei” este un oximoron care nu apare (de data aceasta) în ebraică, unde avem „pășunile pustiului”. Chiar și așa cititorului român oricum îi pare un oximoron, din moment ce asociază pășunea cu verdele crud de pe dealuri. În zonele cu precipitații sărace, rumegătoarele se mulțumesc și cu mai puțină iarbă, iar oamenii tot „pășuni” le numesc și pe acestea. În ultimul cuplet, Cornilescu se îndepărtează de sursa Segond și preferă să redea sensul mai dinamic. Revizuirea se întoarce la forma preferată de original și, astfel, redă mai fidel paralelismul.

Celelalte rezultate vor fi deconspirate cu altă ocazie. Aceasta este doar o pregustare a muncii pe care revizorii o fac prin muncă individuală. Fiecare va fi verificat de un coleg și chestiunile aflate în dezacord între ei sunt aduse în atenția întregului colectiv de revizori. Revizuirea este parcursă de editori (teologic și literar) și, după îndreptările de rigoare, ajunge la comisia pastorală, care dă „bun de tipar”.

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

Nouă traducere a cărții Numeri

Astăzi am văzut încheiată traducerea din ebraică a cărții Numeri, un proiect la care am lucrat zilnic pe durata ultimelor două luni. Lucrarea este parte a unui proiect ce poartă marca Colegiului Noua Europă, cel care a tradus și Septuaginta în limba română, publicată în anii trecuți. Colectivul de specialiști este coagulat în jurul doamnelor Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, altminteri și senioarele de vârstă ale grupului. Pentru început s-au conturat trei grupuri care au tradus Geneza, Exodul și Deuteronomul. Am lucrat singur la Numeri, iar Leviticul este încă nealocat. Suntem în faza în care se discută elementele semnalate în traducerile realizate de colegii noștri, pentru că munca de traducere trebuie supervizată de tot grupul. Urmează a fi realizat aparatul critic și notele de subsol, deși acestea au fost realizate într-o mică măsură. Deși este o muncă voluntară, am făcut-o ca pe o obligație (deloc împovărătoare) zilnică pentru împrospătarea cunoștințelor de ebraică clasică. Deocamdată am realizat doar prima versiune a textului din Numeri, pentru că va trebui să îl reiau ținând cont de traducerea textelor paralele din Exod. Deja am primit o mulțime de sugestii pentru stilizarea traducerii și încă vor mai fi. Speranța că vom avea o traducere bine realizată ne însuflețește pe toți, mici și mari deopotrivă.

Comentarii închise la Nouă traducere a cărții Numeri

Din categoria Biblia românească

Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea întâi

Așa cum reiese din scrisorile publicate de E. Conțac în volumul Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Cluj-Napoca, Risoprint / Logos, 2014), Societatea Biblică Britanică avea un set de principii, întitulat Reguli pentru traducători, pe care îl aplica oricărui proiect care purta sigla societății. Conțac însuși evidențiază frecventa prezență a referinței la Regulile pentru traducători când îi consacră una dintre intrările din indexul volumului. Autorul acestui set de norme a fost Robert Kilgour (1867-1942), ebraist și traducător al VT în nepaleză, coordonator al departamentului editorial al SBB timp de 24 de ani (1909-1933). Cornilescu a publicat pe cont propriu prima ediție a traducerii Bibliei în 1921, după propriile reguli enunțate înaintea Comitetului SBB la 5 decembrie 1923. Kilgour poartă discuții cu Cornilescu la 15 ianuarie 1924 (#144) și 29 februarie 1924 (#177), iar comitetul editorial al SBB recomandă acceptarea proiectului de către SBB la 5 martie 1924 (#180), în urma promisiunii lui Cornilescu de a ține cont de Regulile pentru traducători când își va revizui traducerea. J.W. Wiles, reprezentantul SBB în România, solicită un exemplar al acestor Reguli din partea lui Dr. Kilgour (#203), cerere onorată de Kilgour (#225), dar în toată corespondența publicată în volumul de față nu apar listate explicit niciodată. Cred că editorul avea datoria să le găsească și să le publice pentru o mai transparentă înțelegere a istoriei. O ediție ulterioară ar trebui să îndrepte acest neajuns.

În cele ce urmează voi căuta să le identific pe unele dintre Regulile pentru traducători așa cum răzbat ele din corespondența SBB. Un lucru este clar de la început: Cornilescu a afișat dorința de a adapta traducerea sa (1921) la cerințele SBB, dar noua ediție a fost publicată cu o revizuire realizată doar pe alocuri. Revizuirea a continuat pe măsura ce Cornilescu mai descoperea sau i se semnalau lucruri de îndreptat, proces care a continuat cu fiecare nouă imprimare, spre exasperarea noului coordonator al comitetului editorial al SBB, care oprește acest iureș de schimbări: „după ce [Subcomitetul Editorial] dă aprobare pentru o versiune, nicio schimbare nu mai poate fi făcută în acea versiune fără aprobare” (#547, la 21 ian. 1936). E de înțeles că numeroasele retipăriri ale Bibliei Cornilescu din 1921 până în 1936 au creat aproape tot atâtea ediții. Drept urmare, istoria evoluției Bibliei Cornilescu așa cum o avem astăzi este îngreunată și de acest aspect.

Reguli pentru traducători: simularea unei reconstituiri

(1) SBB sprijină publicarea și distribuirea unei singure versiuni în limba română (Convorbirea cu Cornilescu la Londra, 15 ian 1924, #144). Cu toate acestea, SBB va distribui mai departe NT Nitzulescu, ca „rață de momeală” (#162), adică pentru a permite colportorilor SBB să scape de acuzațiile de promovare a ereziarhului Cornilescu (vezi și #170-173, 179, 182, 183, 186, 187, 189, 191). Totuși, Kilgour îi scrie lui Wiles în 8 aug 1928 astfel: „Dl Adeney m-a informat că atât versiunea lui Galaction, cât și cea a lui Nicodim sunt de vânzare la depozitul nostru. Așa este? Cu siguranță trebuie să fie vorba de  o greșeală, fiindcă ambele conțin ceea ce ar fi contrar statutului nostru și nu-mi amintesc să mi se fi cerut să le pun pe lista noastră de versiuni în limba română” (#464). Wiles a descoperit că zelosul responsabil al depozitului SBB a cumpărat și câteva exemplare ale versiunii lui Galaction, în baza autorizației date inițial de SBB pentru distribuirea NT sinodal (#465).

Ulterior SBB se implică în revitalizarea Bibliei de la Iași în format de Biblie de familie, la a cărei revizuire se implică tot Cornilescu, un proiect care iese la iveală în corespondența publicată începând cu 31 iulie 1929 (#471). Acest proiect se va încheia cu publicarea Bibliei din 1931, susținută de „baptiștii din Transilvania și alte câteva cercuri din Basarabia” (#154), și va fi publicat și distribuit în paralel cu versiunea din 1924. Tot SBB se implicase, din lipsa Bibliilor din depozit, și în distribuirea versiunii lui Cornilescu din 1921, al cărei tiraj îl achiziționase în întregime (#529).

Posibil ca situația mai specială din România să fi impus această soluție, dar este clar că SBB și-a revizuit principiul numit mai sus în funcție de particularitățile pieței.

(2) Numele traducătorului să nu fie dezvăluit (#179). Kilgour recunoaște că „această regulă a fost onorată mai degrabă prin încălcare decât prin respectare, în multe dintre edițiile europene” (#145).

Dacă a fost cu adevărat una dintre reguli, este surprinzător faptul că se ajunge la o discuție prelungită pe această temă în corespondența din perioada ianuarie-martie 1924. Astfel, Cornilescu îi scrie lui Kilgour: „Nu ar fi mai bine să se pună numele meu pe a doua pagină, cu litere mai mici” (#153), Kilgour către Wiles: „Propun ca pe verso să se scrie astfel: «Tradusă de D. Cornilescu»” (#154), Kilgour către Cornilescu: „numele dvs să apară în centru, pe dosul paginii” (#155), Haig către Kilgour: „dl Wiles nu dorește să elimine numele lui Cornilescu … deși, date fiind circumstanțele, ar fi indicată eliminarea lui” (#156), Kilgour către Cornilescu: „pe dosul paginii ar trebui să fie doar cuvintele «Tradusă de D. Cornilescu»” (#160; decizie transmisă mai departe de Cornilescu lui Haig, #166), Wiles către Kilgour: „dacă am înțeles bine, nu aveți obiecții să se tipărească pe verso, în românește, următoarele cuvinte: «Biblia românească tradusă de D. Cornilescu»” (#168).

Toate păreau să meargă bine în această privință, când scrisoarea unui anume Davidson (despre care editorul nu a inclus o notiță biografică), în care îl citează pe Wiles, spune: „Am primit cereri fervente ca Societatea să nu tipărească numele traducătorului pe verso și eu însumi sunt convins că ar fi o culme a imprudenței” (#190,din 15 martie 1924). Motivul invocat este persecuția declanșată de autoritățile religioase asupra posesorilor versiunii Cornilescu și se recomandă codificarea numelui într-o notă succintă de tipul: „Rumanian Psalms, Cor. 10,000 copies”. Wiles își precizează poziția în mod direct față de Kilgour în 17 martie 1924 cu precizarea: „De îndată ce va sosi vremea când numele va ajuta difuzarea, va putea fi menționat; în prezent, dat fiind, că mai degrabă pare să o împiedice, ar fi înțelept să-l omitem” (#191). Același argument se va regăsi și în scrisoare lui Adeney către Kilgour (#197).

(Va urma)

Comentarii închise la Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea întâi

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea, Uncategorized

Martiri contemporani

Pe 23 martie s-a împlinit un an de la atentatul sinucigaș din Ierusalim care a luat viața misionarei Mary Gardner, o creștină din Scoția care se specializa la acea dată la Hebrew University pentru proiectul de traducere a Bibliei ebraice într-una din cele 40 de limbi din Togo, vorbită de poporul Ife (200,000 de oameni din Togo și Benin). Cuvintele ei le puteți auzi din înregistrarea unui discurs avut în Scoția pentru susținerea proiectului la care lucra prin Wycliffe Bible Translators (vezi aici).

La comemorarea morții sale, un grup de prieteni din Scoția și din toată lumea, s-au strâns la Ierusalim, la sediul Home for Bible Translators din dealurile Iudeei din preajma Ierusalimului. Postul de televiziune CBN a realizat un reportaj cu acest prilej (vezi aici). Chiar dacă sinucigașul nu o viza pe Mary, Dumnezeu a știut cu siguranță și numele ei s-a alăturat listei martirilor care așteaptă revenirea Domnului.

Ne rugăm mereu: „Vino, Doamne Isuse!” oarecum egoist, gândindu-ne la eliberarea noastră din suferințele mai mărunte sau mai mari ale propriilor noastre vieți. Cât de des conștientizăm faptul că întoarcerea Domnului presupune ca Evanghelia să ajungă la toate neamurile și numărul martirilor să fie împlinit?

Aceia care doriți să fiți la curent cu misiunile Wycliffe de traducere a Bibliei în alte limbi susținute de creștinii români verificați situl Wycliffe Romania (aici).

2 comentarii

Din categoria Biblia şi societatea, Evanghelizare, Utilităţi pentru adunare