Cine pierde vremea în pustiu?

Versiunea Cornilescu redă textul din Ieremia 48:6 astfel: „Fugiți, scăpați-vă viața, și fiți ca un nevoiaș desțărat în pustie!” Expresia din a doua parte a versetului tradusă aici „nevoiaș desțărat în pustie” apare și în Ieremia 17:6, dar acolo Cornilescu a tradus-o prin „nenorocit în pustie”. Mi-a sărit în ochi faptul că niciuna dintre versiunile moderne pe care le consult la nevoie nu găsește acest sens, ci preferă „ienupăr”, „tamarisc” (precum Septuaginta în 17:6), „tufiș” sau „măgar sălbatic” (asemenea Septuagintei pentru textul din 48:6, găsit în 31:6). Cum era de așteptat, Cornilescu a mers (din nou) pe mâna lui Segond: „un misérable dans le désert” (Ier. 17:6; 48:6). Evident, adjectivul „desțărat” este contribuția intuitivă a lui Cornilescu, care nu are nimic a face cu textul ebraic.

Aici avem o nouă situație datorată polisemiei, deoarece termenul ‘ar’or are două sensuri: „despuiat” și „tamarisc” (HALOT). Cel dintâi sens îl găsim doar în Psalmul 102:18 (TM). Totuși, termenul tradus identic din cele două texte arată diferit în textul ebraic: ‘ar’or (17:6) și ‘aro’er (48:6), adică în a doua sa apariție are un grafem în plus, cel pentru holem-waw (vocala o lung). Nu găsesc suficientă explicația că ar fi o greșeală strecurată în text, deoarece variantele propuse în loc se îndepărtează prea mult de catena de consoane din manuscris și nu avem alte manuscrise ebraice care să indice o lecțiune diferită. În plus, există câteva detalii de context care ne ajută să ajungem la o soluție.

Contextul primei apariții a termenului vorbește despre două tipare umane: omul care se încrede în om (Ier. 17:5-6) și omul care se încrede în Domnul (Ier. 17:7-8). Primul este comparat cu un ‘ar’or în pustiu, al doilea cu un pom sădit lângă râu. Este natural ca antagonismul să fie creat între lucruri din aceeași clasă, motiv pentru care e mai natural să traducem termenul ‘ar’or prin „ienupăr” sau „tamarisc”. În plus, despre el se spune că locuiește într-un pământ sărat și lipsit de locuitori. Autorul s-ar contrazice singur dacă ar fi spus că omul ce se încrede în om se aseamănă unui sărac ce trăiește într-un ținut unde nu locuiește nici țipenie de om. Mai mult, chiar dacă există oameni (nomazi, semi-nomazi) care locuiesc în pustiu, ei nu trebuie să fie neapărat săraci.

Al doilea context din Ieremia, unde apare termenul ‘aro’er, deci puțin modificat față de ‘ar’or, este diferit de cel din cap. 17, deoarece în cap. 48 suntem în miezul unui oracol privitor la Moab. Pe parcursul profeției sunt evocate numele mai multor așezări ale lui Moab: Nebo, Chiriataim, Heșbon, Madmen, Horonaim, Luhot, Dibon și multe altele. Printre ele este menționat și AROER (v. 19), care se scrie întocmai ca termenul aflat în discuție. Nu este posibil ca profetul să le fi spus moabiților să fugă pentru a fi ca AROER în pustiu, din moment ce același destin o așteaptă și pe această cetate. În plus, Aroer era o așezare înfloritoare situată pe marginea uedului Arnon, cu mai multe așezări în zona suburbană, disputată între moabiți și israeliți. Ori de câte ori apare, cetatea Aroer nu este asociată cu pustiul și cu depopularea ci cu uedul Arnon și cu comunitățile umane (Num. 32:34; Deut. 2:36, 3:12, 4:48; Iosua 12:2; 13:9, 16, 25; Jud. 11:26, 33; 2Sam. 24:5; 2Regi 10:33; 1Cron. 5:8). Ar fi fost cu totul neobișnuit să se aibă în vedere cetatea Aroer în 48:6. Mai degrabă sensul termenului de aici este același cu al termenului din 17:6, doar că în cap. 48 apropierea fonetică de cetatea moabită a permis un joc de cuvinte binevenit.

Să fie Israel mai binecuvântat decât alte popoare pentru că nu va avea bărbați?

După o săptămână de bolire, încep ușor-ușor să reiau lucrul. Aceasta înseamnă și lectura Deuteronomului în versiunea lui Cornilescu, comparând ediția din 1924 cu cea din 1921. Voi face câteva precizări cu privire la textul din Deuteronom 7:14, acolo unde ediția din 1921 spune: „Vei fi binecuvîntat mai mult decît toate popoarele; și la tine nu va fi nici bărbat, nici femeie stearpă, nici vită stearpă în turmele tale”.

Bunul simț ne obligă să înțelegem „bărbații” din acest context ca fiind „bărbați sterili”. În adevăr, originalul evreiesc s-ar traduce mai literal astfel: „Vei fi mai binecuvântat decât toate popoarele: la tine nu va fi nici neroditor, nici neroditoare, și nici la vitele tale.” Așadar se folosește un adjectiv substantivizat (‘aqar).

Cornilescu a optat însă pentru o variantă posibilă în acele limbi moderne unde adjectivul nu se acordă în gen și număr cu substantivul, ci are o singură formă. Limba română, ca și ebraica clasică, impune acordarea adjectivului cu genul (real) al substantivului pe care îl determină: bărbat neroditor, femeie neroditoare, vite neroditoare.

Ca și în alte dăți, se poate constata apropierea versiunii Cornilescu de versiunea franceză a lui Segond: „Tu seras béni plus que tous les peuples; il n’y aura chez toi ni homme ni femme stérile, ni bête stérile parmi tes troupeaux.” Cornilescu a tradus la calc, de unde derivă și confuzia semnalată mai sus.

Este clar că Dumnezeu a promis binecuvântarea lui Israel, dar aceasta nu însemna lipsa bărbaților, ci a bărbaților neroditori. Dacă ar fi tradus din original, Cornilescu nu ne-ar fi lăsat un text problematic precum cel de față.

Cât a prelucrat Cornilescu ediția din 1921 pentru a fi publicată ca ediția SBB din 1924: Numeri

Ediția din 1924 a versiunii Cornilescu preia subtitlurile fără modificări din ediția publicată cu trei ani mai devreme pe cont propriu. În cele 36 de capitole ale cărții Numeri am putut identifica 58 de corecturi, adică o medie de 1.6 corecturi / capitol.  În opt dintre capitole nu a fost făcută nicio corectură. În alte 13 capitole a fost făcută câte o corectură. Cele mai multe corecturi au fost realizate în cap. 4, 9, 22 (cinci corecturi), cap. 2 (patru corecturi), cap. 3, 13, 16, 18, 26 (trei corecturi). Printre aceste corecturi figurează 22 de erori de tipar. Altele câteva privesc schimbări datorate optării pentru un sinonim. Ca și în cărțile anterioare, expresia „între cele două seri” a fost schimbat cu „seara”, suplimentat cu o notă explicativă la subsol (9;3, 5, 11; 28:4, 8). În 21:24 se renunță la nota de subsol care explica divinitatea moabiților, Chemoș.

În ediția din 1924 Cornilescu a scăpat a corecta mai multe erori: „întăi” (Num. 3:12; 10:14, 17), „cinci zeci” (Num. 4:30, 36, 47; 26:47), „șapte zeci” (Num. 7:61), „lighian” (Num. 7:79, 85), „pănă” (Num. 10:21), „i-a eșit înainte” (Num. 20:20), „femeea aceea” (Num. 25:8), „adăogat” (Num. 27:13), „răsbună” (Num. 31:1), „miază zi” (Num. 34:3,4), „miază noapte” (Num. 34:7, 9). La toate acestea se pot identifica variantele corecte în cartea Numeri, uneori chiar în același capitol, unde apare varianta defectuoasă.

Cornilescu a renunțat la patru parafraze din ediția anterioară. Astfel „legământ de necălcat” devine „legământ de sare” (Num. 18:19), „cei după voia lui Dumnezeu” devine „cei neprihăniți” (Num. 23:10), „ca să-și pedepsească trupul” devine „ca să-și mîhnească sufletul” (Num. 30:13). S-ar mai fi putut renunța la parafraza „din cutare se pogoară familia cutare”, care apare frecvent în cap. 26.

Se renunță și la variantele unor texte din 1921 care căutau să explice unele texte dificile (2:3; 2:18; 13:29; 18:16) și se preferă o variantă mai literală. Pierderea afirmației „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”, pierdută în ediția din 1921, este repusă la locul ei: la finele v. 15:41. Totuși, verbul „s-au apropiat” apare în ebraică în 27:1, dar Cornilescu îl plasează în v. 2, probabil pentru a da fluență frazei.

(Va urma)