Liniștea ca drept

Ca ființă superioară cuvântătoare, ordonatoare și creatoare, omul are numeroase drepturi protejate prin legi. Unul dintre drepturi este „liniștea”. Din ascunzișul pântecelui matern până pe patul de moarte, viața noastră se dezvoltă în mod natural în liniște. Desigur, de la o vârstă fragedă ne deprindem cu muzica ascultată, cântată sau chiar compusă, dar partea covârșitoare a vieții o petrecem în liniște. Liniștea este nota dominantă a existenței umane. Zgomotul, gălăgia sau vacarmul ne obosesc, ne îmbolnăvesc mental și fizic chiar. Nimeni nu poate face față la nesfârșit acestora. Avem nevoie să ne retragem din zgomotul orașelor ca să ne bucurăm de serenitatea munților și de susurul pâraielor. Trebuie să ne relaxăm de lătratul chinuitor al câinilor iritați din vecini care nu ne lasă să dormim relaxându-ne cu sunete ceva mai naturale precum behăitul oilor, sunetul talăngilor și ciripitul păsărilor. Zgomotul sfredelitor al mașinilor de găurit care-și croiesc drum în beton este epuizant cum este și zgomotul motocicletelor și al mașinilor modificate pentru a urla mai tare decât toate celelalte. Unii dintre noi își permit să reconstituie sunetele naturale reconfortante chiar la ei acasă cu ajutorul unor sisteme sonore performante. Pentru toți ceilalți retragerea în mijlocul naturii este un necesar absolut pentru recuperare. Din antichitate încoace, sanatoriile se construiesc departe de așezările umane, în munți sau pe insule retrase, ca să asigure o recuperare cât mai rapidă a celor internați acolo.

Tocmai pentru că liniștea este atât de importantă și de benefică pentru om, Legea 121/2019 o reglementează ca drept pentru fiecare cetățean român. Legea prevede ca autoritățile locale să realizeze hărți de zgomot care să includă traficul auto, feroviar și aerian și să le înainteze autorităților județene de mediu. Apoi autoritățile de mediu trebuie să transmite informări Comisiei Europene. Sunt curios dacă cineva a făcut așa ceva în mod corect sau a transmis informări contrafăcute descărcate de pe internet. În urmă cu câteva luni pe aeroportul din Sibiu a fost multă activitate de școlire a piloților de la WizzAir care făceau exerciții de aterizare-decolare multe ore pe zi, în fiecare zi, survolând la joasă înălțime zona metropolitană. La sesizarea mea, autoritățile din Sibiu, m-au trimis la Consiliul Județean, iar de acolo la conducerea aeroportului, care a încercat să mă liniștească spunând că e totul autorizat și legal și necesar pentru formarea piloților. Totuși, de ce să se facă școală în Sibiu? De ce nu undeva pe un aeroport retras într-un pustiu nelocuit? Poluarea fonică și de orice alt fel nu contează în ecuație. Am scris Prefectului să intervină cu promisiunea că voi contacta Corpul de Control al Guvernului și, ce să vezi?, zborurile-școală s-au oprit. Să fi rămas neinstruiți piloții WizzAir? Cu siguranță nu. Afacerea aceasta bănoasă doar pentru unii s-a oprit. Au făcut autoritățile aeroportului o hartă de zgomot care prindă în cifre exacte traficul aerian excedentar? Fără îndoială că nu. Dacă ar fi făcut, ar fi început răspunsul lor la sesizarea mea cu acest argument.

Legea 319/2006 reglementează monitorizarea și limitarea zgomotului la locul de muncă, iar Legea 61/1991 reglementează păstrarea liniștii în zonele rezidențiale. Aceasta din urmă mă interesează mai mult, pentru că la adresa ei cred se atentează cel mai mult. Unii cetățeni „își fac singuri lege” călcând cu non-șalanță prevederile foarte clare ale legii pentru că așa le dictează cheful și disprețul față de semeni. Deși sunt prevăzute anumite intervale orare ca perioade de liniște, în realitate nimeni nu poate să-și transforme locuința, indiferent unde locuiește, într-o discotecă. Articolul 2 pct. 27 include printre contravenții și: „organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social.” Amenda prevăzută pentru o asemenea contravenție este precizată în Art. 3 pct. d este între 2000 și 3000 lei, iar în caz de repetare Art. 5 precizează sancționarea „cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei sau prestarea a 100-150 de ore de activități în folosul comunității, faptele prevăzute la pct. 27”.

În satul nostru sunt diverse persoane care se manifestă în felul acesta, uneori chiar și copii care se plimbă cu boxa pe stradă. Cele mai deranjante au fost evenimentele din vecini care ne-au lăsat fără somn mai multe nopți deja în anul acesta. Cine poate tolera muzică de manele cu limbaj argotic fără perdea? Când am încercat să solicităm oprirea distracției am fost asaltați cu invective, amenințări chiar la adresa vieții, s-au aruncat proiectile (sticle de bere) asupra casei noastre și petrecerile s-au repetat uneori chiar a doua zi. Polițiștii au dat amenzile cele mai mici (nu știu ce lege a citit polițistul) și afară de faptul că m-au chemat și pe mine să mă înștiințeze de demersurile lor nu au reușit să-i convingă pe făptași să se oprească. Ce este mai curios și mai grav în același timp este că sătenii s-au împărțit în două categorii: unii care cred că nu e bine abuzul la liniștea publică dar nu fac nimic și alții care cred că demersul nostru este total greșit. În ce țară trăim? Cum să nu ne dorim să ne părăsim țara când până și autoritățile menite să ne apare dreptul la liniște se lălăie în aplicarea legii? Ne dorim o țară ca afară? Atunci trebuie să facem ceva mai mult decât să constatăm problema. Dictonul lui Goya „Somnul rațiunii naște monștrii” este valabil și în această situație. Dacă autoritățile ar veghea doar la aplicarea legilor în vigoare și plata amenzilor la zi, nu am fi în nicio criză bugetară. În schimb se inventează noi modalități de a stoarce bani tot de la contribuabilii onești care se străduiesc să respecte legea.

P.S. Locuiesc în Rusciori, jud. Sibiu, la 10 km de centrul orașului Sibiu și Poliția Ocna-Sibiului răspunde de comuna Șura-Mică, UAT-ul de care aparținem și noi.