Fenomenul profetismului biblic în atenția cercetării românești. Din nou.

Editura Universității din București a publicat în 2011 teza de doctorat a lui Cristinel Iatan sub titlul „Rogu-te ghicește-mi chemând un mort” (1RG 28,8): Magia, vrăjitoria și divinația din perspectivă biblică (Format B5, 444 p., 9786061600786). Deși nu este precizat de autor contextul în care a realizat cercetarea, înțeleg din surse proprii că prof. univ. dr Petre Semen i-a fost coordonator. Cercetarea se ocupă îndeaproape de definirea termenilor (și nu puțini) și a practicilor din acest domeniu atât de popular în Orientul Apropiat antic. Într-un mod fericit autorul a avut acces la bibliografia din spațiul protestant (dicționare, comentarii și monografii), care dă mai multă greutate rezultatelor cercetării sale. Lucrarea nu se încheie înainte de a se prezenta concepția Părinților Bisericii asupra acestui subiect.

Este adevărat că „în domeniul teologic românesc sunt rare aparițiile pe marginea fenomenului magiei, vrăjitoriei și divinației din Vechiul și Noul Testament” așa cum afirmă Iatan ( p. 53), dar contribuțiile nu se restrâng la articolele unor preoți ortodocși din prima jumătate a sec. al XX-lea. Am putea aminti măcar trei chiar din sec. XXI: Emanuel Conțac, Extazul mistic în concepția și practica lui Filon din Alexandria, Pleroma VIII.4 (2006): 63-86; Silviu Tatu, Profetismul israelit în documentele biblice: între fals și autentic (Casa cărții de știință, Cluj-Napoca, 2008), cu capitole prepublicate în jurnale teologice și C. Bălăceanu-Stolnici și M. Berescu, Gândirea magică: geneză și evoluție (Nemira, București, 2009). Probabil că s-ar mai putea găsi și altele.

Lucrarea lui Iatan ignoră munca lui Athanase Negoiță, el însuși preot ortodox și orientalist, care a lăsat moștenire traduceri ale documentelor mesopotamiene și ugaritice: Gândirea asiro-babiloniană în texte (București, 1975) și Gândirea feniciană în texte (București, 1979). În lipsa unei teze care să fie urmărite și demonstrate pe parcursul lucrării, cercetarea lui Iatan este una de arheologie textuală, cu caracter introductiv la fenomenul magiei în Orientului Apropiat antic.

Cuprins:

1.Introducere. Magia şi vrăjitoria: originea şi definirea lor;

2. Termeni folosiţi pentru desemnarea  magicienilor, vrăjitorilor şi a celor care practicau divinaţia;

3. Ce era divinaţia şi cum se realiza. Forme ale divinaţiei, tehnici şi instrumente folosite în aflarea viitorului;

4. Revelaţia realizată şi prin visuri sau viziuni. Rolul lor în cunoaşterea viitorului;

5. Magia, vrăjitoria şi divinaţia în manuscrisele de la Marea Moartă (Qumran);

6. Atitudinea scrierilor nou-testamentare faţă de magie, vrăjitorie şi divinaţie;

7. Sfinţii părinţi, scriitorii bisericeşti şi canoanele ortodoxe despre magie, practicarea vrăjitoriei şi divinaţiei.

Istoria Bisericii moderne

Ian J. Shaw, Churches, Revolutions and Empires: 1789-1914, Christian Focus Publications, Fearn, Scotland, 2012 (561 p., bibl., index, ill.), 19.99GBP sau 21.89USD pe Amazon, sau 20.80USD varianta pentru Kindle. Pentru cuprins și unele secțiuni din carte vezi aici.

Această lucrare este rezultatul cercetării doctorale a autorului. De formație istoric, înainte să ajungă coordonatorul programului de burse al Fundației Langham din Marea Britanie, Shaw a avut parte și de experiența predării de la catedră ca lector la International Christian College din Glasgow.

Teza sa este că evoluția societății moderne și-a pus puternic amprenta asupra modului în care Biserica s-a achitat de misiunea încredințată de Domnul: evanghelizarea lumii. Cei 125 de ani supuși scrutinului sunt marcați de Revoluția Franceză (1789) și începutul Primului Război Mondial (1914), amândouă evenimente marcante pentru istoria modernă. Revoluția Franceză a deschis ușa revoluțiilor care au măturat Europa și Americile și a condus la întemeierea statelor naționale moderne pe ruinele fostelor imperii. Departe de a-și fi împlinit idealurile, însă, Revoluția Franceză a arătat doar fragilitatea sistemelor umane, instabilitatea societății și răutatea ascunsă în sufletul omului.

Shaw arată cum a căutat Biserica să înțeleagă schimbările bruște care aveau loc în lume și să găsească mijloace noi de a-și îndeplini misiunea, într-un context în continuă și rapidă schimbare. Autorul cercetează cu obiectivitate situația Bisericii pe zone și denominații, investigând condițiile care au determinat creșterea sau descreșterea ei numerică și relevanța cu care aceasta a slujit societatea. Denominațiile mai frecvent amintite sunt următoarele: anglicani, romano-catolici, ortodocși, lutherani, calvini, baptiști, metodiști, penticostali, frați (creștini după Evanghelie). Deși situația Bisericii a variat de la un teritoriu la altul, și chiar în același teritoriu de la o perioadă la alta, Shaw demonstrează că ființa Bisericii s-a păstrat chiar și în cele mai dificile situații.

Sunt scoase în evidențe exemplele luminoase ale unor excelenți creștini: Charles Finney, William Wilberforce, William Carey, Adoniram Judson, Thomas Chalmers, John Henry Newman, David Livingstone, Alexander Duff, Samuel Wilberforce, Abraham Lincoln, Samuel Barnett, Charles Hodge, să numim câțiva. Sunt amintite chiar și dintre personalitățile marcante ale populației de culoare: Richard Allen, Olaudah Equiano, James Johnson.

Deși la prima vedere istoria pare a fi spusă dintr-o perspectivă occidentală, ea nu este părtinitoare. Să nu uităm că în această perioadă capul de afiș l-au deținut marile imperii, și evenimentele cu impact s-au săvârșit în marile cancelarii europene, chiar dacă acestea s-au poticnit și de buturugi mici (vezi revoluțiile din teritoriile Imperiului Habsburgic sau din coloniile britanice). Până și România este amintită, fiindu-i dedicat un paragraf la p. 376. Este investigat impactul noilor curente ideologice (raționalismul, iluminismul, marxismul) asupra Bisericii și misiunii sale. Departe de a fi o colecție de date importante, scrierea lui Ian J. Shaw este narativă, critică și interpretativă, calități care fac istoria Bisericii din perioada 1789-1914 accesibilă și interesantă pentru public. Nu este de mirare că unii profesori de istorie a Bisericii au hotărât deja să o folosească drept manual pentru studenți și o recomandă a fi folosită ca atare (vezi  aici recenziile de pe pagina editurii).

Respectul pentru autor m-a determinat să primesc cadou o copie a lucrării, mai vechea pasiune pentru istorie m-a stârnit să încep lectura acestui volum, iar calitatea scrierii mi-a ținut interesul viu ca să îl pot încheia. Sunt convins că atunci când se va scrie o istorie a Bisericii sec. XX cu mult interes pentru obiectivitate se va descoperi, după modelul propus de această carte, impactul pe care politicile seculare (atât din sfera socială, cât și din cea politică și managerială) le-au avut asupra Bisericii și împlinirii misiunii sale în lume. Aceasta este istoria Bisericii, un organism cu natură teantropică, cu destin veșnic, dar care temporar locuiește în lume. Cât de frecvent ar trebui să conștientizăm rugăciunea Domnului: „Nu te rog să îi iei din lume, ci să-i păzești de cel rău” (Ioan 17:15). Cel puțin la adunările generale (niște tipare seculare), unde orice fărâmă de firesc iese la iveală în cel mai insolent mod. Sunt mulți care cred că îndeplinesc lucrarea Domnului prin mijloacele lumii, dar mă tem că mare le va fi surpriza când vor constata opusul. Cu siguranță ei îndeplinesc planul lui Dumnezeu, dar responsabilitatea pentru lucrarea în fire le aparține în întregime.

Până atunci, „nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăția” (Luca 12:32).

Cine sunt evanghelicii și ce cred ei?

Editura Cartea Creștină a publicat  Dicționarul evanghelic de teologie. Pentru detalii se poate consulta pagina editurii (www.ecc.ro). În sfârșit avem o unealtă de mare calibru (și la propriu și la figurat) care ne permite un răspuns informat și complet la întrebările de mai sus și chiar mai mult. După cum îi spune și titlul însă, nu teologia este evanghelică, ci dicționarul. Așadar întreprinderea este evanghelică, exercițiul teologic cuprins în acest dicționar este evanghelic. Prin urmare vom găsi pe paginile lui și personalități și categorii care nu sunt evanghelice, dar care sunt cunoscute în teologie pentru impactul lor. Un asemenea volum merită să își găsească locul în orice bibliotecă de liceu sau universitate. Cu siguranță intelectualii îl vor găsi folositor și vrednic de găzduit în biblioteca personală, printre cărțile lor cele mai valoroase.