„Basilicul” lui Cornilescu

cockatrice5_incompleteCine a auzit de „basilic”? Aceasta este de fapt o formă incorectă a termenului „bazilisc”, definit de DEX ca fiinţă fantastică cu formă de şarpe şi privire ucigătoare. Se credea că era un hibrid steril între un cocoş şi un şarpe. În literatura mesopotamiană şarpele înaripat era doar una dintre fiinţele hibride care populau coşmarurile oamenilor.

Fiinţa aceasta mitologică îşi găseşte locul şi în unele versiuni ale Bibliei. Biblia ebraică, însă, foloseşte diverşi termeni şi nu întotdeauna aceştia justifică opţiunea pentru animalul mitologic de origine mesopotamiană.

Desigur, cel mai comun termen pentru şarpe este nahash, însă în contextul Orientului Apropiat cu siguranţă se cunoşteau specii diferite de reptile de acest fel. Dovadă stau şi termenii ebraici care se cunosc: bashan, akshuv, peten, tzefa‘, tzif’oni, qipoz, saraf, shefifon. Cei mai mulţi dintre ei sunt evident onomatopeici, fapt care nu exclude posibilitate ca diversele varietăţi să fi fost numite în funcţie de sunetele emise. Robert C. Stallman în articolul său din New International Dictionary of Old Testament Theology and Exegesis nu găseşte necesară interpretarea mitologică a vreunuia dintre termeni. Simbolul diavolului este construit pe profeţia lui Isaia care vorbeşte despre „Leviatanul, şarpele (nahash) zburător” (27:1).

Astfel, termenul tzif’oni este o variantă poetică a substantivului tzefa‘ care înseamnă „şarpe (veninos)”. Termenul se găseşte în Proverbe 23:32, Isaia 11:8, 59:5. Singularul lui tzefa’ apare în Isaia 14:29, pluralul său este găsit în Ieremia 8:17. De aceea NTR traduce consistent termenul cu „viperă”, negăsind necesară mitologizarea textului. Singurul text care ar justifica prin corespondenţa termenilor o interpretare mitologică a cuvântul ar fi Isaia 14:29, acolo unde se urmăreşte progresia: „şarpe > viperă / basilisc > şarpe înaripat”, dar nici acolo nu este obligatorie dacă tzefa’ desemna o şarpe mai periculos decât obişnuitul nahash.

În acest context, folosirea termenului „basilic” poate fi folosit ca un studiu pe caz pentru a demonstra relaţia dintre versiunile româneşti ale Bibliei. Pentru unii încă mai poate fi surprinzătoare teza că versiunea Cornilescu urmăreşte îndeaproape versiunea lui Segond în toate cele patru texte unde apare în VT. Să nu uităm Biblia de la Iaşi era în circulaţie la ora la care traducea Cornilescu. Îi mulţumesc colegului Emanuel Conţac pentru a-mi fi pus la dispoziţie textul Bibliei de la Iaşi (1874) citat mai jos. Întrucât unele versiuni au pus textele lor în versuri, semnul // reprezintă o nouă linie poetică.

Proverbe 23:32

Iaşi-1874: „Căci la urmă muşcă ca unu şerpe // Şi împunge ca o viperă”

Segond: „Il finit par mordre comme un serpent, // Et par piquer comme un basilic.”

VDC: „dar pe urmă ca un şarpe muşcă // şi înţeapă ca un basilisc.”

NTR: „Căci la urmă muşcă ca un şarpe // şi otrăveşte ca o viperă.”

Aici este singura ocazie în care termenul apare la Cornilescu în forma actualmente acceptată, dar preferă varianta franţuzească nu pe cea românească („viperă”).

Isaia 11:8

Iaşi-1874: „Şi prunculu sugetoru se va juca la gura bortei viperei,  – // Şi in vizuina basiliscului va băga mâna sa copilulu d’abie înţercatu.”

Segond: „Le nourrisson s’ébattra sur l’antre de la vipère, // Et l’enfant sevré mettra sa main dans la caverne du basilic.”

VDC: „pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizunia basilicului”

NTR: „Sugarul se va juca lângă vizuina aspidei, // iar copilul înţărcat îşi va băga mâna în cuibul viperei.”

Se vede că aici se preferă varianta franţuzească a termenului şi topica respectă versiunea lui Segond. De notat că niciuna dintre versiunile de mai jos nu redă topica în originalul ebraic.

Isaia 14:29

Iaşi-1874: „Căci din coda şerpelui va eşi basilisculu // Şi fruptulu seu va fi şerpe sburătoriu.”

Segond: „Car de la racine du serpent sortira un basilic, // Et son fruit sera un dragon volant.”

VDC: „Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur sburător.”

NTR: „Căci o viperă va ieşi din rădăcina şarpelui // şi un balaur zburător va fi rodul ei.”

Şi aici se preferă varianta franţuzească a termenului.

Isaia 59:5

Iaşi-1874: „Clocescu oue de basiliscu, // Şi ţesu pânză de păingenu; // Cine mânâncă din ouele loru more, // Şi de se calcă vre-unulu, ese din elu vipere.”

Segond: „Il couvent des oeufs de basilic, // Et ils tissent des toiles d’araignée. // Celui qui mange de leurs oeufs meurt; // Et, si l’on en brise un, il sort une vipère.”

VDC: „Clocesc ouă de basilic şi ţes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; şi dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă.”

NTR: „Clocesc ouă de vipere // şi ţes pânză de păianjen. // Oricine le mănâncă ouăle moare, // iar dacă vreunul este spart, iese o viperă.”

Este clar că aici Cornilescu a urmărit versiunea Segond, pentru că Versiunea de la Iaşi a preferat să introducă anumite cuvinte ajutătoare (cele cu italice care apar astfel chiar în manuscris) care să sprijine interpretarea diferită pe care o propunea.

Ieremia 8:17

Iaşi-1874: „Şi ecce mai trămetu asupră-vi şerpi, basilisci, // Pentru cari nu este nici unu descântecu, // Şi ei ve voru muşca, dice Iehova.”

Segond: „Car j’envoie parmi vous des serpents, des basilics, // Contre lesquels il n’y a point d’enchantement; // Ils vous mordront, dit l’Éternel.”

VDC: „Căci iată că trimet între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu este niciun descîntec, şi vă vor muşca, zice Domnul.”

NTR: „Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, // nişte vipere care nu pot fi vrăjite // şi care vă vor muşca, zice Domnul.”

Din nou Cornilescu urmăreşte versiunea lui Segond pentru că şerpii vor veni „între voi” nu „asupra voastră” (Iaşi-1874). Subordonata relativă urmăreşte construcţia franţuzească, iar Numele Domnului ignoră versiunea veche cu Iehova.

Calchierea lui Segond de către Cornilescu este vizibilă nu numai la opţiunea pentru termenul „basilic”, deşi versiunea românească disponibilă în acea vreme îl folosea pe termenul corect „basilisc”, dar şi la nivel de topică. În privinţa versificaţiei, Cornilescu a luat decizia (informată încă nu ştiu de ce) de a scrie cărţile profetice fără linii poetice. Doar cartea Plângerile face excepţie, dar aceasta este considerată o carte poetică, în ciuda faptului că şi-a găsit locul printre profeţi.

Comentariile sunt închise pentru „Basilicul” lui Cornilescu

Filed under Biblia românească

Comentariile sunt închise.