Necesitatea acestui blog a apărut ca răspuns la solicitarea studenţilor de a fi asistaţi in absentia, de la distanţă, cu materialele relevante pentru disciplinele predate ex cathedra. Speranţa mea este ca acest mijloc modern să ne permită o comunicare mai eficientă şi să faciliteze celor interesaţi un progres notabil în educaţia biblică. Nu este exclus ca pe această cale şi alţi studenţi ai Bibliei să ia contact cu informaţia vehiculată în sferele academice şi din interacţiunea noastră fructuoasă să fie cultivată pasiunea pentru Sfintele Scripturi ale Bibliei ebraice.
Metafora drumului este specifică literaturii biblice. Izvorând din spaţiul cultural semitic, ea descrie viaţa sau relaţiile interumane ca pe o călătorie. Vă invit să călătorim împreună pe cărările vechi şi noi ale culturii biblice.
Update, 26 noiembrie 2011
De la iniţierea sa până la 25 noiembrie 2011, situl pe care vă aflaţi a fost cunoscut ca „Studiul Vechiului Testament: resurse, note de curs, informaţii de specialitate, meditaţii”. Am schimbat titlul pentru că preocupările mele recente au ieşit puţin câte puţin din sfera strictă a scopului propus iniţial. Intenţionez ca şi în continuare să păstrez interfaţa cu publicul în sensul că voi căuta să postez aspecte utile pentru căutătorii sinceri, chiar dacă nu au cea mai înaltă pregătire teologică.
Acest titlu mi-a fost inspirat de perspectiva Revelaţiei lui Ioan cu privire la cele două realităţi în funcţie de care se defineau creştinii primului veac: Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia Domnului Isus (1:2; 12:17; 19:9-10). Prima vorbeşte despre Scripturile ebraice care circulau în versiunea grecească în Biserica primară. A doua este mai complexă şi include pe lângă amintirea vieţii exemplare a lui Cristos şi învăţăturile Sale, integrate cu timpul în evanghelii, şi reflecţiile teologice ale apostolilor cu privire la cele dinainte şi practicile inspirate de ele (epistolele). Apostolul Pavel vorbeşte despre cea dintâi realitate prin expresia Sfintele Scripturi (2Tim. 3:15-16), iar despre cea de-a doua – prin expresia „tradiţia primită de la noi” (2Tes. 3:6). Din moment ce Vechiul Testament este fundamentul pe care se construieşte documentul Noului Testament şi teologia creştină, mai devreme sau târziu trebuia să ajung la această decizie.
Îmi rezerv dreptul de a interzice şi restricţiona accesul acelor internauţi care au uitat ce înseamnă bunul simţ şi încearcă să folosească această platformă pentru publicarea unor idei deplasate şi în neconcordanţă cu spiritul creştinismului.
Cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus 
Draga Silviu,
Sunt Valentin, fratele lui Iulian Teodorescu, si ne-am intalnit la Recviemul lui Brahms,la Cluj. Am o rugaminte la tine: un fost coleg, ateu, din cand in cand ma mai tachineaza cu cate un pasaj din Biblie mai controversat. De curand, a adus vorba despre pasajul din 2 Imparati 2:23-24 (Biblia ortodoxa):
‘De acolo s-a dus el la Betel. Şi cum mergea pe drum, au ieşit din cetate nişte copii şi s-au apucat să râdă de al zicând: „Hai, pleşuvule, hai!”
Iar el, întorcându-se şi văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieşind din pădure doi urşi, au sfâşiat din ei patruzeci şi doi de copii.’ Am auzit o interpretare – dar nu sunt sigur ca e convingatoare – a acestui pasaj, care sugereaza ca de fapt copiii respectivi erau mai degraba tineri, (si deci stiau cine e profetul si ca ceea ce fac ei era in ultima instanta o lipsa de respect fata de reprezentantul lui Dumnezeu – si implicit de Dumnezeu). Ce parere ai, cuvantul ebraic referitor la copii din acest pasaj se poate traduce in acest fel? Din pacate eu ma aflu intr-o tabara si nu am instrumentele exegetice pentru a gasi un raspuns macar aproximativ la aceasta problema…
Multumesc anticipat si-ti doresc toate bune in Domnul!
Valentin
Deși extrem de tardiv, răspund totuși la această întrebare. În textul din 2Regi 2:23-24 batjocoritorii apar prima dată ca „ne’arîm qetanîm”, adică „tineri mici”, iar a doua oară apar împreună cu numeralul 42 ca „yeladîm” sau „copii”. Dacă apare doar „ne’arîm” acesta are sensul de bărbați tineri sau slugi. Împreună cu adjectivul „mici” apare doar aici în VT ebraic. De aici deduc a fi vorba despre adolescenți.
Frate Silviu,
Stiu ca nu aveti timp de irosit si nu ma voi supara daca nu imi veti raspunde la mica mea nelamurire. Dar pana nu intreb, nu pot sti daca veti avea timp…
Am remarcat ca personajul numt Canaan, nepotul lui Noe, este prezentat in cartea Genezei cu partea negativa. Ma intreb cum a ajuns tara fagaduintei sa ii poarte numele? Exista vreo legatura ascunsa, care nu se ve la prima vedere intre acest peronaj si tara promisa?
Geneza acordă atenție specială lui Canaan (cap. 9 și 10) pentru că istoria poporului ales urmează să se împletească în cursul secolelor următoare cu a urmașilor acestuia. De fapt Geneza 1-11 reprezintă pregătirea scenei pentru istoria patriarhilor. Aria de răspândirea a descendenților lui Canaan corespunde bine cu informațiile care provin din Mesopotamia, Egipt și Levant din mileniul II î.H. cu privire la teritoriul care se întindea în linii mari de la orașele feniciene din nord (Tir și Sidon) până la Ierusalim. Semnificația numelui Canaan nu a fost complet elucidată dar se merge pe ideea înrudirii acestuia cu colorantul extras de fenicieni din molusca Murex care i-au făcut renumiți în lumea antică. Materialele astfel colorate erau foarte scumpe pentru că și colorantul era realizat cu multă dificultate și în cantități mici. De aceea se și folosea pentru garderoba împăraților. Evreii aveau doar ciucurii de la veșminte colorați în albastru, și marii preoți purtau veșminte din asemenea materiale. În Biblie, teritoriul acesta apare întotdeauna ca și EREȚ CANAAN, chiar și după cucerire și până în perioada exilică. Țara a rămas cunoscută după locatari ei arhaici, probabil ca o amintire perenă că Dumnezeu i-a împroprietărit pe evrei cu țara altora, că Dumnezeu este stăpânul absolut și ultim al tuturor teritoriilor și El le dă cui vrea.