Arhive pe categorii: Utilităţi pentru adunare

Aplicaţii pentru uzul comun al credincioşilor

N-aduce anul ce aduce Domnul!

Spre deosebire de alți ani, anul 2017 pare să fie deja împănat cu numeroase proiecte în care sunt prins încă din anul trecut și trebuie încheiate. Alte proiecte se anunță a începe anul acesta cu posibilitatea de a fi încheiate în decursul său. Pe scurt, iată ce urmează să-mi absoarbă energiile în 2017.

La catedră, voi candida pentru postul de profesor universitar de Vechiul Testament la Institutul Teologic Penticostal din București, acolo unde am avut locul de muncă în ultimii 16 ani. În ultimii zece ani m-am pregătit pentru momentul confruntării care va avea loc pe 9 februarie. La ora actuală în România mai sunt doar doi profesori universitari de Vechiul Testament. Împreună cu colegul Marcel Măcelaru de la catedra de Vechiul Testament vom încerca să intrăm și noi în rândul atât de vitregit al savanților din acest domeniu. Pentru semestrul doi voi avea de pregătit un curs nou pentru masteranzi: Dreptatea socială în scrierile profetice.

În munca de revizuire și traducere a Vechiului Testament, voi continua proiectele începute anul trecute. Revizuirea versiunii Cornilescu prin SBIR continuă cu cărțile 2Samuel, 1Regi, 2Regi, 1Cronici, 2Cronici, Estera, Plângerile, Eclesiastul, Cântarea cântărilor și Daniel. Grupul de la Colegiul Noua Europă trebuie să finalizeze Pentateuhul și să-l pregătească pentru tipar. Nu este exclus a se continua munca de traducere cu cărțile istorice.

Introducerea la studiul Vechiului Testament, vol. 1: Pentateuhul și cărțile istoricei, publicat anul trecut și lansat în noiembrie 2016, s-a vândut deja într-un număr peste așteptări (pentru mine). Urmează să definitivez volumul al doilea (cărțile poetice și profetice) cu ajutorul unui colectiv de zece autori din țară și din străinătate și să-l avem gata de lansare în octombrie. În februarie vom lansa volumul 1 la Arad și la Sibiu. Primul tiraj al cărții O patrie nouă și un neam mare se apropie de epuizare. Va fi nevoie de un nou tiraj și de găsirea unei edituri care să preia proiectul.

Cercetarea mă va conduce înapoi la grupul Pericope din Olanda și la activitatea întreprinsă sub egida lor în urmă cu câțiva ani. În plus, sunt obligat să revin la comentariul la Geneza pentru o serie inițiată de editura Peeters din Louvain.

În domeniul traducerilor de carte teologică am pe birou propunerile pentru câteva cărți:  Old Testament Ethics for the People of God de Christopher Wright, Nelson’s New Illustrated Bible Manners and Customs: How the People of the Bible Really Lived și Dictionary of the Old Testament. Așteptăm încheierea discuțiilor cu privire la drepturile de autor și proiectele vor putea demara.

Acestora li se adaugă două proiecte noi de carte la care lucrez în mod curent: Parabolele Bibliei și Catehism creștin. Nu știu dacă voi apuca să le văd finalizate în acest an, dar voi continua să lucrez la ele.

Peste toate și mai presus de acestea este sărbătorirea a 25 de ani de căsnicie, cu privire la care Cornelia continuă a-mi aminti. Speranța mea este ca Dumnezeu să fie cinstit și poporul lui Dumnezeu să fie edificat prin toate acestea.

Un comentariu

Din categoria Memorabilia, Utilităţi pentru adunare

Biblia română în traducerea lui Dumitru Cornilescu: după 90 de ani

O dată cu publicarea corespondenței dintre Dumitru Cornilescu și reprezentanții și persoanele de contact ale Societății Biblice Britanice (de aici încolo, SBB) au fost dezvăluite numeroase detalii ale procesului de traducere, editare, publicare ale acestui proiect publicistic. Colegul ITP-ist, lect. univ. dr. Emanuel Conțac a publicat la finele anului trecut o colecție de 553 de documente (scrisori și note informative) traduse din arhiva SBB, însoțite de câteva materiale prepublicate sau avansate spre tipar. Volumul întitulat Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Logos, Cluj-Napoca / Risoprint, Cluj-Napoca, 2014) are toate ingredientele unei lucrări de succes: legătură trainică, documente cu valoare documentară, scrisori în facsimil cu scriitura lui Dumitru Cornilescu, fotografii, indexuri și comentarii pertinente. De departe, cel mai mare interes îl suscită persoana lui Cornilescu, o persoană cu aură de sfânt într-un imaginar sinaxar protestant. Așa cum promiteam cu ceva timp în urmă voi începe publicarea unei serii de comentarii și note critice la traducerea lui Cornilescu, cu dorința de a ne cunoaște mai bine istoria și, de ce nu, de a învăța din ea. Pentru a permite referința și verificarea informației celor care au acces la volumul menționat anterior, voi indica pe alocuri numărul documentelor vizate.

În acest prim articol doresc să adresez chestiunea succesului acestei traduceri a Bibliei. Deși nu cunoaștem numărul total al tirajelor și al exemplarelor tipărite, mai ales din pricina secretului în care a fost realizat proiectul acesta în anii de clandestinitate impusă de dictatura regală și apoi cea comunistă, este clar din informațiile făcute public până acum că această traducere a avut un succes neașteptat pe piața de carte românească încă din primii ani ai apariției sale. Care au fost condițiile care i-au garantat succesul? Emanuel Conțac însuși răspunde la această întrebare, identificând patru factori: „stilul ei plăcut și accesibil”, adoptarea ei de către SBB ca textul biblic românesc, lipsa concurenței și calitatea tipăriturii (p. 400).

Îndrăznesc să completez această listă cu alți factori, sau să îi nuanțez pe unii dintre cei identificați de colegul meu.

(1) Depozitul SBB din România era mai tot timpul gol, iar colportorii SBB nu aveau Biblii pentru popor, cererea fiind constant mai mare decât oferta (#63, 69, 78, 85, 132, 144, 145). Sub presiunea cererii, reprezentanții SBB au trebuit să găsească relativ repede o soluție. SBB avusese o colaborare cu Scriban și Munteanu pentru realizarea unei traduceri acceptate de Biserica Ortodoxă Română, dar proiectul a întârziat nepermis de mult (Primul Război Mondial, pierderea și regăsirea manuscrisului, aglomerarea traducătorilor și chiar decredibilizarea lor), până acolo încât SBB a renunțat la această colaborare. Încercarea de a iniția un nou proiect la care să participe mai mulți bibliști români pentru realizarea unei traduceri noi, acceptată de biserica majoritară, a eșuat și ea din pricina lipsei de colaborare constatate între bibliștii români (#148).

(2) Câtă vreme SBB a căutat să-și clarifice obligațiile contractuale și să găsească soluții alternativă, Cornilescu a publicat pe cont propriu prima ediție a Bibliei (1921) și a distribuit-o. Astfel, s-a putut constata gratis efectul avut de noua traducere. Recepția a fost împărțită: intelectualitatea a primit-o cu brațele deschise (#54, 57, 110), dar plebea a fost reținută, preferând versiunea mai veche (Biblia de la Iași).

(3) Cornilescu pare să fi fost un progresist, pentru că a reușit să producă o traducere cursivă, ce respectă normele ortografice folosite și în jurnale (#139, 162, 197, 199, 430, 533). Reforma țării în contextul Marii Uniri din 1918 (#139) a adus și adoptarea unor principii pentru o nouă ortografie de care și Cornilescu a ținut cont (#53, 61, 93, 137). Iată câteva citate: „oamenii au acum, pentru prima dată, o versiune în limba curentă a poporului, o limbă pe care o înțeleg fără dificultate și care face ca Scriptura să fie vie și de folos” (E.H: Broadbent în #61), „ortografia dlui Cornilescu este în acord cu cea a principalelor ziare din București” (J.W. Wiles în #139), „dl Cornilescu a realizat prima versiune cu adevărat lizibilă și fluentă pe care a avut-o vreodată România” (același Wiles în #430), „stilul este foarte clar și limbajul ales este ușor de înțeles de către toți oamenii, … atât oamenii de la țară, cât și cei de la oraș” (Prințesa R. Callimachi în #533).

(4) Cererea mare de Biblii mai ales la sate poate fi explicată și de contextul de „efervescență spirituală” manifestată prin apariția bisericilor baptiste (1856), bisericilor adventiste (1872), adunărilor creștine după Evanghelie (1899), bisericil0r penticostale (1923), mișcării „Oastea Domnului” (1923) și care a coincis cu un interes crescând pentru citirea și studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Tocmai asocierea lui Cornilescu cu mișcările creștine din afara Bisericii Ortodoxe Române au determinat caterisirea lui, punerea traducerii sale la index și inițierea unei noi traduceri a Bibliei încredințată preotului Pișculescu (a.k.a. Gala Galaction) (cf. p. 77). Eforturile de susținere publică din partea prințesei Calimachi nu au reușit să șteargă nimbul de ereziarh atribuit lui Cornilescu (#548). Totuși aceasta situație nu a avut impact asupra vânzărilor Bibliei Cornilescu la început din pricina spiritului conservator care domina în zona rurală.

(5) Omul Cornilescu a atras atenția reprezentanților SBB prin câteva calități remarcabile: a experimentat o convertire autentică, capacitatea de a folosi limba română populară, cu spiritualitate profundă (#2), un caracter puternic (#62), un evanghelist înflăcărat în ciuda tinereții sale (#89), onest din punct de vedere intelectual și cu simplitate a inimii, patriot și iubitor de Dumnezeu (#175), „un Luther al românilor” (#176). În plus, Cornilescu s-a dovedit un om blând, maleabil și receptiv la recomandările SBB.

(6) Costurile minime plătite de SBB pentru munca de traducere. În corespondența dintre conducerea SBB și J.H. Adeney, un preot anglican și misionar printre evrei în România, preocupat de realizarea unei traduceri a Bibliei în limba română, apare în repetate rânduri ideea costurilor mici pentru remunerarea traducătorului, folosită ca argument pentru acceptarea traducerii lui Cornilescu ca Biblia românească publicată de SBB: „singura voastră cheltuială va fi tipărirea” (#2), „mi se pare că, dacă puteți obține Biblia prințesei fără costuri, ar fi cea mai bună alegere … nu vă va costa nimic” (#4). Unul dintre argumentele pentru care SBB a acceptat propunerea lui Cornilescu de a revizui Biblia de la Iași (un proiect inițiat în 1929)  a fost acela al muncii voluntare (#473, 475, 480, 481, 482, 483), dar ulterior a fost încălcată înțelegerea pentru că traducătorul a ajuns într-o situație financiară precară și a solicitat sprijin financiar (#502, 506, 510).

(7) SBB a încălcat numeroase principii pe care le avea formulate cu privire la traducerea Bibliei și adoptarea unei traduceri ca versiune proprie. Despre acestea, însă, vom discuta cu altă ocazie.

9 comentarii

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea, Utilităţi pentru adunare

Anul acesta Crăciunul a venit mai devreme în România!

Dacă sunteți ca mine, atunci legați sărbătorile de evenimente speciale care au avut loc în preajma sau chiar cu prilejul lor. De exemplu, în ultimii 25 de ani mintea mea se încăpățâna să asocieze Crăciunul de atacul furibund al trupelor Securității asupra unității noastre militare din strada Caracal, mun. Craiova, prilej cu care, ca soldați neinstruiți ce eram, am reușit să ne incendiem propriul depozit de carburanți. Atunci mi-am temut viața ca nicicând altcândva și am strigat la Domnul după ajutor, în nota lamentațională a psalmilor lui David, și am făcut juruințe Domnului. Cel Preaînalt s-a îndurat de mine și m-a ajutat să scap cu viață, lucru care nu se poate spune despre mulți dintre camarazii mei de arme. Nu numai atât, dar am primit soția pe care mi-am dorit-o și mult mai mult decât atât. Acela a fost Bethelul meu, deși nu am ajuns acolo din motive similare lui Iacov.

Mai este o lună până la Crăciun și multe lucruri se mai pot petrece până atunci, dar atmosfera Crăciunului ne învăluie. Populația este euforică după anunțarea rezultatelor parțiale la alegerile prezidențiale din acest an. Marea majoritate a românilor și-au văzut visul cu ochii și domnul Klaus Johannis, primarul Sibiului, a fost ales președintele tuturor românilor. Au rămas de rușine sociologii și analiștii politici dâmbovițeni pentru previziunile lor pesimiste. S-au făcut de râs jurnaliștii de televiziune pentru analizele lor sub-mediocre și dramoletele pe care le-au jucat în direct. Au rămas de rușine politicienii care au călcat prudent în alianțe și au făcut recomandări neverosimile electoratului lor. S-au făcut de râs pseudo-personalitățile culturale cu aprecierile lor cârmâzii la adresa candidatului impostor și parvenit.

Pentru prima oară după Revoluția furată din ’89 și mineriadele organizate în anii 1990, 1991 și 1999, românii și-au ales un președinte care nu vine de pe Dâmbovița și, mai mult, care este cetățean român și etnic german. Domnul Klaus Johannis a fost ales ca și garant al luptei anticorupție, condusă actualmente de o doamnă din Sibiu, Laura Codruța Kovesi. Oare de câți sibieni are nevoie Bucureștiul până se schimbă din temelii? Domnul Klaus Johannis a fost ales ca și garant al orientării pro-apusene, cu tot ce vine pe această relație mai bun: democrație autentică, mai ales dreptul la vot, muncă cinstită și prosperitate pentru toți cei harnici. Odată cu descălecatul lui Johannis la București, parcă românii ar vrea să reediteze sosirea sașilor în Transilvania, unde au adus meșteșugurile, comerțul și urbanismul unui popor de obidiți.

Singurii care nu cred că își găsesc locul în bucuria colectivă sunt cei care au stat pe dinafara luptei civice desfășurate în ultimele două săptămâni. Unii parcă schimbă macazul acum și, în stilul tipic fanariot, se strecoară pe ușa din dos să fie și ei parte la sărbătoare. Alții au jucat rolul dezamăgiților, ignoranților, spiritualiștilor, auto-îndreptățiților și alte roluri secundare. Lor nu le pot spune decât că au pierdut ocazia istorică de a fi în epicentrul schimbării; poate vor fi altele. Cei mai triști, așa cum îi văd eu, ar trebui să fie creștinii care au refuzat să-și exercite dreptul democratic de a vota din pricina unei înțelegeri înguste cu privire la rolul creștinului în societate și, mai specific, în politică. Este dreptul constituțional al fiecăruia să creadă ce dorește și să (nu) voteze cum crede. Lor le aduc aminte că este o vreme când este oportun să ții partea celui ridicat de Domnul, în ciuda opoziției draconice a contra-candidatului său. Deși regele Saul, un beniamit, avea sprijinul cvasi-total al seminției sale, au existat unii beniamiți care au trecut de partea lui David cu toate riscurile presupuse de gestul lor politic (1Cronici 12). Cel mai dificil trebuie să le fie românilor care au consumat televiziuni partinice pe pâine și, mă gândesc eu, sunt debusolați acum. În astfel de situații tratamentul începe cu post de televizor pentru cel puțin șase luni. După ei urmează cei care au făcut pact cu diavolul. Domnul s-a îndurat de ei și le-a mai dat o șansă să se pocăiască. Ei au nevoie de rugăciune pentru exorcizare.

Mulți ne-am rugat, am luptat în rugăciune și post, am strigat cu lacrimi la Domnul după ajutor. De data aceasta Domnul s-a îndurat și ne-a dat ce am cerut: prezență mare la vot în țară și (mai ales) în străinătate, demontarea mașinii de vot fraudulos a PSD-ului teleormănean și alegerea unui candidat al dreptei. Cu alte cuvinte, Domnul l-a mustrat pe diavol. Totuși, diavolul este încă activ pe pământ și cine știe ce mai pregătește. Lupta spirituală continuă, dar tot la fel și celelalte. Domnul a îngăduit să fim cetățeni români și, în această calitate, trebuie să fim demni și de cetățenia aceasta, așa cum ne silim să fim vrednici și de cetățenia cerească.

Astăzi a sunat clopotul bisericii din sat la ora 8, așa cum nu se întâmplă de obicei. Indiferent care este motivul real, iau muzica bronzului ca pe un salut al biruinței în rugăciune și mă închin. La mulți ani, români!

Un comentariu

Din categoria Biblia şi societatea, Utilităţi pentru adunare

Alegeri prezidențiale 2014

Spre deosebire de toate celelelalte orânduiri pe care le-a cunoscut istoria umanității, democrația este acea orânduire în care cetățeanul are dreptul de a participa activ la viața politică a țării sale, adică poate influența deciziile care se iau cu privire la chestiunile capitale ale comunității a cărei parte este. Așa cum s-a constatat încă de la început, atât în practică precum și în teorie, democrația are neajunsurile ei. Bunăoară egalitatea în drepturi. Nu mă leg de diferențele de clasă socială, gen, sau vârstă, ci de educația politică a votanților. Aceasta presupune nu numai informare ci și capacitatea de a judeca cu discernământ între opinii. În privința educației politice găsim oameni imaturi și de o parte și de alta a spectrului atât în privința clasei sociale de care aparțin, cât și a genului sau vârstei pe care o au cetățenii cu pricina. Deși unii sunt mai ușor de manipulat politic decât alții, până la urmă democrația este opțiunea mai bună decât dictatura, indiferent a cui ar fi aceasta, deoarece așa zisa masă de manevră poate fi câștigată de oricare dintre candidați. Atâta doar că unii nu se pretează chiar la orice stratageme pentru a strânge voturi.

Nu știu cum ar fi gândit Pavel sau Petru îndemnurile lor la rugăciune pentru autorități și supunere față de acestea (Rom. 13:1-10; 1Tim. 2:1-4; 1Pt. 2:13-17) dacă ar fi trăit în democrație, dar cred că nu ar fi încurcat borcanele într-atât încât să ne ceară să votăm pentru un candidat care a sprijinit construirea de lăcașuri de cult sau să refuze cu încăpățânare orice discuție pe această temă. De fapt tema supunerii față de autorități este perenă indiferent de contextul politic în care trăim, câtă vreme nu contravine principiilor morale ale Bibliei și supunerii față de Cristos Domnul (Fap. 4:19-20; Ap. 12:10-11; 13:5-17). Desigur în aceste texte biblice nu avem nimic spus despre participarea la vot a creștinilor într-un stat democratic pentru că ele au fost scrise într-un stat autocrat, dictatorial, cum a fost Imperiul Roman, iar dorința creștinilor era ca împăratul și funcționarii lui să stea cât mai departe de ei. Când în sfârșit creștinii au dreptul de a-și exprima convingerile prin vot secret, de ce să le fie rușine de convingerile lor? Când în sfârșit creștinii au dreptul a milita transparent pentru convingerile lor de ce să le fie rușine să o facă?

În prag de alegeri unele dintre drepturile constituționale intră în vizor mai mult decât altele: egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, dreptul de asociere, dreptul de liberă exprimare, dreptul de liberă circulație și dreptul de vot. Ori sunt drepturi  pentru toți cetățenii ori pentru niciunul. Nu se poate ca unii că fie „mai egali” decât alții. Așa se face că fiecare recurge la argumente proprii pentru convingerile sale, adună semnături, se asociază cu personalități de un fel sau altul, promovează, distribuie, publică, afișează, votează (o dată sau de mai multe ori). Nu mă mir de faptul că unii prelați ai Bisericii Ortodoxe își afișează opțiunile politice și încurajează enoriașii să îi urmeze. Noi nu am avea dreptul să o facem? Există vreo diferență între a face campanie unui candidat pe față sau a o face discret? Aceasta din urmă s-ar încadra la separarea Bisericii de stat, pe când cealaltă nu? Problema cea mare derivă mai degrabă din natura argumentelor (destul de multe dintre ele patetice, puerile, rizibile).

Există vreo opțiune cu adevărat creștină dintre cei doi candidați rămași în cursa prezidențială? Este greu să ne pronunțăm definitiv pentru că îi cunoaștem superficial pe candidați. Este posibil ca după ce îi votăm să mai aflăm lucruri care ne vor displace. Nici unul dintre cei doi nu este creștin practicant în înțelesul restrâns pe care unii dintre noi l-ar acorda termenului. Să nu uităm că nu alegem Conducătorul vreunui cult creștin, nici măcar un pastor. Președintele țării trebuie să fie garantul imparțialității față de toți cetățenii țării și, pentru noi creștinii, garantul libertății de conștiință și al justiției. Toate celelalte (bunăstare, protecție socială, locuri de muncă, etc) le consider secundare pentru creștini. Va mai trece multă apă pe Dunăre până când președintele României va fi un creștin practicant pe gustul nostru. Deocamdată, cred că putem spune măcar atât că, avem doi simpatizanți ai creștinismului.

Amândoi sunt oameni normali, de nivel mediu. Niciunul nu excelează, niciunul nu este vreun geniu. Unul s-a declarat politruc pe față, celălalt s-a dovedit un parvenit în politică. Unul nu a scris nimic, celălalt a scris plagiind. Unul gândește cuminte și vorbește reținut, celălalt își trădează și gândurile prin vorbire, pentru că îl ia gura pe dinainte și nu mai știe ce a spus, pentru că în momentul vorbirii deja s-a răzgândit. Unul împărtășește valori prețioase unei societăți normale: prietenie, familie, biserică, democrație, muncă, cinste, celălalt le folosește pe toate pentru propriul interes și stoarce cât poate din toate, fără remușcări. Unul a fost ales prin vot democratic nu o dată, ci de patru ori, ca primar al Sibiului, altul ne-a fost băgat pe gât de un parlament nesupus propriului popor, corupt și arogant. Unul vrea să își vadă românii ieșind din criză muncind, celălalt îi asistă social cu fonduri strânse cu japca de la propriul popor. Unul își recunoaște cu demnitate originea săsească, dar își dovedește patriotismul prin faptul că a rămas în țară când alții ca el au plecat după ce au fost umiliți și terfeliți de compatrioții lor români, iar celălalt se lovește cu cărămida patriotismului în piept, deși în venele lui nu curge sânge de român. Unul promovează democrația liberală, celălalt – social democrația (socialism schimbat la păr, dar nu la nărav). Aici trebuie să mă opresc pentru că opțiunea creștină devine mai mult decât evidentă.

Cetățenii conștiincioși se duc la vot. Cu atât mai mult creștinii. Cetățenii cu discernământ aleg înțelept. Cu atât mai mult creștinul cu discernământ luminat de Duhul Sfânt. Să trăiți veșnic!

Comentarii închise la Alegeri prezidențiale 2014

Din categoria Biblia şi societatea, Utilităţi pentru adunare

Noutăți despre proiectele aflate în desfășurare

Deși la începutul proiectului de scriere a Introducerii la Vechiul Testament am primit promisiuni de colaborare și încurajări din partea editurilor creștine consultate, când au primit manuscrisul aceleași edituri mă amână pentru proiecte care sunt deja pe rol. Este de înțeles. Astfel, comunitatea creștină evanghelică din România mai trebuie să aștepte încă 6-12 luni pentru apariția primului volum și alți patru ani pentru apariția celorlalte. Probabil că dacă nu aș depinde de acceptarea acestor edituri creștine și de finanțarea proiectului de către acestea, aș reduce la jumătate timpul de care vorbeam înainte publicând cu edituri laice din țară. Deja am avansat propunerea către unele dintre acestea și aștept oferta și condițiile de publicare cele mai bune pentru a merge mai departe. Aș fi dorit să am edituri evanghelice ca parteneri pentru acest proiect capital. Din păcate mi se pare că nu am reușit să subliniez suficient de clar importanța acestuia pentru comunitatea creștină din România și  zelul inițial al editurilor creștine consultate a fost repede înghițit de pragmatism.

Celălalt proiect la care lucrez cu motoarele turate la maxim este un comentariu la Apocalipsa. Deja mă aflu în capitolul 20, cel mai complicat dintre toate. În capitolele 20-22 se leagă toate lucrurile și din perspectiva acestora trebuie regândite toate capitolele anterioare. Deja s-au acumulat vreo 80.000 de cuvinte. Imediat ce voi termina de scris comentariul, va trebui să îl revăd făcând munca laborioasă de verificare și editare. Îmi doresc să pot încheia acest proiect până la sfârșitul anului, astfel încât să îl pot oferi editorilor pentru verificări suplimentare.

Comentarii închise la Noutăți despre proiectele aflate în desfășurare

Din categoria Apocalipsa, Utilităţi pentru adunare

Noutăți la Institutul Teologic Penticostal din București

Screen shot 2014-07-25 at 12.01.32 PMAnul 2014 aduce câteva noutăți la Institutul Teologic Penticostal din București (ITPB). Consiliul ARACIS (29 mai 2014) a acreditat programul de Master al ITPB intitulat „Biblie și Societate”. Până ca acesta să poată fi deschis oficial este nevoie să fie adoptat printr-o Hotărâre de Guvern și publicat în Monitorul Oficial. Dat fiind că este nevoie de timp  pentru pregătirea cursurilor și a admiterii, cel mai probabil că programul de master va fi deschis doar în octombrie 2015.

În urma raportului de evaluare academică, prin care a trecut de curând instituția noastră, Consiliul ARACIS (24 iulie 2014) a propus calificativul INCREDERE pentru programul de licență la ITPB. Aceste două mari realizări ale ITPB oglindesc încrederea de care se bucură instituția noastră în baza capacității sale academice și administrative și ne încurajează să ne continuăm munca de educare și cercetare cu cel puțin aceeași pasiune și abnegație. Cu siguranță aceste recunoașteri reprezintă cununa tuturor celor care au susținut activitatea noastră mai ales din perioada ultimilor cinci ani.

Îi invit pe tinerii care își găsesc locul în poporul Domnului ca „administratori ai tainei lui Cristos”, să se pună la dispoziție pentru o pregătire adecvată chemării lor și să vină să studieze împreună cu noi pentru următorii patru ani. Anul acesta mai sunt suficiente locuri pentru admitere în anul I. În sesiunea de admitere din septembrie se scot la concurs 22 locuri (învățământ zi) și 20 locuri (învățământ frecvență redusă). Pentru detalii privitoare la condițiile și procedura de înscriere se poate consulta situl ITPB dând click aici. Vă așteptăm să ne ascuțim mințile împreună și să devenim oameni care „împart drept Cuvântul „.

Comentarii închise la Noutăți la Institutul Teologic Penticostal din București

Din categoria Evenimente, Utilităţi pentru adunare

Atelier de poezie ebraică clasică, partea a doua

chicksunderwing1După ce am discutat despre paralelismul ideilor, calitatea definitorie a versului în poezia ebraică clasică, a venit rândul limbajului figurat. Am acordat mai multă atenție metaforei, pentru că ea deține locul de cinste între toate figurile artistice autentice (tropii la Pierre Fontanier), dar nu am uitat de sinecdoci și metonimii. Materialul în format .pps se găsește aici (PEC_2). Nădăjduiesc ca în curând materialul audio complementar acestor prelegeri să poată fi disponibil pe situl bisericii care le-a găzduit (www.filadelfiasibiu.ro).

Comentarii închise la Atelier de poezie ebraică clasică, partea a doua

Din categoria Biblia şi societatea, Poezie ebraică, Utilităţi pentru adunare