„Pune hotar!” Cui?

Traduc Exodul pentru un nou proiect și voi spicui din când în când din lucrurile interesante pe care le descopăr în munca mea. Textul din Exod 19:12 spune în varianta masoretică (sec. XI d.H.): „Pune limite poporului de jur împrejur”. În contextul pregătirii poporului pentru primirea Legii, s-ar înțelege că Dumnezeu se asigură că nimeni nu depășește anumite limite, spațial vorbind. Când Moise reia această idee, el spune în 19:23 astfel: „Pune limite muntelui”. Verbul este același, obiectul lui este diferit. Totuși, a delimita un spațiu e mai clar decât a delimita un popor. Pentateuhul Samaritean, un document care provine din sec. IV î.H., deci este cu 15 secole mai vechi decât textul masoretic, are și în v. 12 varianta din v. 23.

Ediția Cornilescu are „Să hotărăști poporului anumite margini de jurîmprejur (sic!)” în v. 12 și „Hotărăște anumite margini în jurul muntelui” în v. 23. Varianta revizuită a ediției Cornilescu (SBIR 2021) nu se îndepărtează de această variantă: „Să-i pui poporului anumite hotare de jur împrejur” (v. 12) și „Pune hotare în jurul muntelui” (v. 23). Chiar dacă nu este o chestiune cu implicații teologice majore, traducătorul trebuie să ia decizia ce variantă folosește. Indiferent pentru care optează, va trebui să semnaleze în notă de subsol alternativa. Versiunea „Biblia după textul ebraic” (Humanitas, 2019) a păstrat varianta masoretică, iar în notă a pus justificarea limitării poporului, fără nicio trimitere la versiunea Pentateuhului samaritean și varianta din v. 23. De data aceasta voi folosi varianta cea mai veche în textul traducerii și variantele mai noi le voi semnala în nota de subsol.