„Probleme” în Decalog

S-a dezbătut mult despre chestiunile privitoare la primele porunci din Decalog: Care este prima poruncă și care este a doua poruncă? Ce înseamnă să nu iei Numele Domnului în van? Este porunca respectării Sabatului obligatorie pentru creștin? Etc. De data aceasta atrag atenția asupra interdicțiilor sumare din a doua parte a Decalogului. Textul masoretic le are astfel: „Să nu ucizi! Să nu te desfrânezi! Să nu furi! Să nu depui mărturie mincinoasă pentru semenul tău! Să nu poftești casa semenului tău! […]” Ordinea este respectată atât când este reluat Decalogul în Deuteronom 5:17-19 cât și în Pentateuhul Samaritean (sec. IV î.H.).

Totuși Septuaginta (sec. III î.H.) și Papirusul Nash (aprox. sec. II î.H.) plasează interdicția uciderii după cea a desfrânării și a furtului: „Să nu te desfrânezi! Să nu furi! Să nu ucizi! […]” Ca să se complice și mai tare situația, în textele din Lc 18:20 și în Romani 13:9 se preferă o altă ordine: „Să nu te desfrânezi! Să nu ucizi! Să nu furi!” Probabil că din neatenție, Cornilescu a pierdut un imperativ pentru că ediția sa include doar „Să nu preacurvești, să nu furi […]” în textul din Romani, dar colectivul de revizori l-a recuperat în ediția revizuită din 2016 (ediția pilot Geneza, Marcu, Ioan, Romani): „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi”. Cei care s-ar grăbi cu această ocazie să acuze că Dumitru Cornilescu „a scos” din Cuvântul Domnului nu știu cât de migăloasă este munca de traducere și cât de ușor se poate greși, mai ales dacă nu este cineva care să citească pe urma traducătorului.

Atunci care este porunca a cincea? Dar a șasea? Dar a șaptea? Din moment ce Domnul nu le-a numerotat atunci când le-a pronunțat pentru prima oară, probabil că nici noi nu ar trebui să ne pripim cu judecăți sumare. Dat fiind că variantele cele mai vechi de text ebraic (Pentateuhul Samaritean și Papirusul Nash) sunt împărțite pe acest subiect nu m-aș grăbi să alterez ordinea interdicțiilor din Decalog, mai ales că ele au sens așa cum sunt. Este interesant că uzanța lor în Noul Testament nu urmează Septuaginta, cum se întâmplă în alte situații, de unde concluzionez că apostolii le-au citat din memorie. În concluzie, noi înșine ar trebui să fim mai relaxați cu micile scăpări în ce privește enumerarea lor.