Circumcizie în regim de urgență

„²⁴S-a făcut că pe drum, la han, l-a întâlnit Domnul și a dorit să-l omoare. ²⁵Țipora a luat o cremene, a tăiat prepuțul fiului ei și l-a depus la picioarele lui zicând: «Tu îmi ești un mire de sânge!» ²⁶Apoi el s-a îndepărtat de el. Atunci ea a zis: «Mire de sânge din cauza circumciziei.»” (Exod 4)

Septuaginta îl are pe „îngerul Domnului” care l-a întâlnit pe Moise (v. 24). Biblia Sinodală (1988) păstrează această opțiune. Versiunea în siriacă adaugă un obiect explicit în v. 24: „Domnul a dorit să-l omoare pe Moise”. Pentateuhul Samaritean are v. 26 astfel: „El s-a îndepărtat de ea”. Biblia de la Iași (1837; Aici) adaugă numele lui Moise în v. 25: „pe care aruncă la picioarele lui Moise”. Biblia Sinodală (1988) și Biblia după Textul Ebraic (2019) adaugă numele lui Moise în v. 26: „atunci [Domnul] l-a lăsat.” Biblia Sinodală mai adaugă numele lui Moise și ca recipient al zicerii Țiporei: „i-a zis lui Moise”.

Narațiunea biblică ne spune că Moise a fost constrâns de Dumnezeu să plece în Egipt, ca să acționeze în numele Domnului pentru eliberarea lui Israel. După ce obține autorizarea socrului său pleacă împreună cu întreaga familie: soția și fiii săi (Ex 4:20). La un han pe drum se întâmplă un eveniment ciudat, relatat pe scurt și cu multe ambiguități intenționate, adică cu formulări pe care autorul ar fi putut să le clarifice dar a preferat să nu o facă. Pe cine a vrut Domnul să omoare? Pe care dintre fii l-a circumcis Țipora? La picioarele cui a fost depus prepuțul tăiat? Cine și de cine s-a îndepărtat? La aceste întrebări se pot adăuga și altele: Ce vârstă avea băiatul și care dintre fiii lui Moise era acesta? Cine a acționat ca „Domnul”? De unde a știut Țipora ce trebuie să facă pentru a evita nenorocirea?

Naratorul ne-a spus până acum doar despre nașterea fiului său Gherșom (Ex 2:22). Mai târziu, aflăm și numele celui de-al doilea fiu al lui Moise, anume Eliezer (Ex 18:3). Nu sunt cunoscuți alți fii ai lui Moise (1Cr 23:15). Cel mai probabil că este vorba despre al doilea fiu, dar nu avem niciun indiciu cu privire la vârsta acestuia.

Din moment ce Domnul acționează prin intermediul îngerilor, este absolut natural să ne imaginăm că despre înger este vorba aici. Îngerii demonstrează o anumită intoleranță față de păcat, chiar irascibilitate. Dumnezeu îi avertizează pe evrei cu privire la îngerul care-i însoțea spre Canaan că va fi necruțător cu păcatele lor (Ex 23:20-23). La fel se întâmplă cu Balaam, care insistă să plece spre Moab, deși i se spusese că nu are ce căuta acolo. Când i se dă încuviințarea, zelul său aproape a fost sugrumat de experiența întâlnirii cu îngerul pe care măgărița îl vedea, dar profetul nu (Num 22:23-35). Moise a fost trimis să îndeplinească o slujbă pentru Dumnezeu, dar „a uitat” să-și circumcidă fiul. Cum putea îngerul să tolereze o asemenea neglijență din partea lui Moise? Tot la fel, întreaga generație a celor eliberați din Egipt nu și-au circumcis fiii, așa încât au trebuit să fie circumciși de Iosua la Ierihon (Ios 5:1-9).

Circumcizia era obligația tatălui, dar consecințele cădeau asupra fiului în lipsa circumciziei. Când Dumnezeu a încheiat legământul cu Avraam, i-a spus următoarele cuvinte: „Orice băiat necircumcis, adică cel care nu este circumcis în carnea prepuțului său, să fie nimicit din poporul său; el a rupt legământul Meu” (Gn 17:14). Circumcizia era obligația tatălui, dar sancțiunea o primea fiul. Formularea impersonală „să fie nimicit” trimite înspre mânia divină. Asemenea tuturor indivizilor și popoarelor cărora Dumnezeu nu le promisese îndurarea Sa, cei ce nu primeau circumcizia se puneau în postura celor care nu doreau binecuvântările legământului, deci riscau mânia lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, dacă este interpretat strict în contextul său literar, textul de față sugerează că Moise este persoana vizată de Domnul. El este personajul menționat explicit de câteva ori în propozițiile anterioare, deci este cel mai natural antecedent: Moise a luat-o pe nevasta sa și pe fiii săi, Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mâna sa (Ex 4:20) și lui Moise i-a vorbit Domnul să se întoarcă în Egipt (4:19) și i-a spus cum să procedeze în Egipt (4:21-23). Cel mai natural este să înțelegem că Domnul l-a întâlnit pe Moise și pe Moise a dorit să-l omoare îngerul Său. La picioarele lui Moise a fost aruncat prepuțul tăiat de Țipora fiului ei când i-a reproșat că relația lor presupunea vărsare de sânge de neînțeles. Circumcizia era cunoscută și la alte popoare din antichitate, printre care egiptenii, etiopienii și mai târziu altele. Din moment ce Avraam l-a circumcis pe fiul său Ișmael, iar acesta s-a asociat cu midianiții pustiei, este natural să credem că și midianiții se circumcideau. Posibil să o fi practicat la o vârstă mai înaintată a copilului, cum făceau egiptenii, nu în a opta zi precum evreii.

Pentru dezambiguizare am putea să inserăm numele unor personaje în unele propoziții.

„²⁴S-a făcut că pe drum, la han, l-a întâlnit Domnul și a dorit să-l omoare [pe Moise]. ²⁵Țipora a luat o cremene, a tăiat prepuțul fiului ei și l-a depus la picioarele lui zicând: «Tu îmi ești un mire de sânge!» ²⁶Apoi [Domnul] s-a îndepărtat de [Moise]. Atunci ea a zis: «Mire de sânge din cauza circumciziei.»” (Exod 4)