În foc cu dumnezeii falși!

(reprezentare a zeului Apis de pe un sarcofag egiptean din sec. XI î.H.)

După ce Moise a urcat pe munte în prezența lui Dumnezeu și au trecut săptămâni de lipsă, israeliții se mobilizează ca să-i găsească un înlocuitor lui și dumnezeului lui nevăzut. Judecând după răspunsul prompt al lui Aaron și după numărul celor trei mii executați la întoarcerea lui Moise, putem presupune că numărul solicitanților nu a fost atât de mare, pe cât a fost de vocal și de influent.

Ceea ce incită este maniera în care este transpusă în cuvinte căutarea idolatră a israeliților. Textul ebraic spune că israeliții răzvrătiți au dorit „dumnezei”, (substantivul plural are un predicat tot la plural; Ex 32:1, 4, 23). Totuși când Aaron anunță sărbătoarea în cinstea Domnului, el folosește termenul „Domnul” (32:5), ceea ce înseamnă că el este inițiatorul sincretismului, adică a confundării adevăratului Dumnezeu cu idolul realizat de Aaron. Totuși narațiunea vorbește doar despre un singur idol pe care l-a distrus Moise, anume „vițelul” (32:20). Fie israeliții au dorit mai mulți zei, după tradiția politeistă a Egiptului în care au trăit, și Aaron i-a forțat să rămână în monolatrie, fie redactorul textului a relatat povestirea în așa fel încât cititorului monoteist să-i fie clar că evenimentul era idolatru fără nicio îndoială (o situația similară întâlnită și în ședința regelui Saul cu necromanta din En-Dor; 1Sm 28:11-21).

Materialul din care sunt confecționați idolii este aurul cerceilor purtați de bărbați și de femei deopotrivă (Ex 32:2). Nu ni spune despre alte materiale. Totuși la distrugerea idolului, textul spune că Moise l-a ars până la cenușă, a împrăștiat cenușa pe apă și le-a dat-o să o bea (32:20). Aurul poate fi topit dar niciodată transformat în cenușă. Textul biblic nu descrie tot procesul pregătirii idolului. Ca să poată fi ars până la cenușă, Aaron trebuie să fi confecționat un idol din lemn pe care l-a poleit cu aur, așa cum erau toate obiectele cultice de la Cortul Întâlnirii. Dacă aurul donat ar fi fost în cantitate mare, Aaron ar fi putut face un idol turnat, dar dacă a fost doar poleit cu aur, atunci donațiile au putut fi mai mici și din partea unui număr mai mic de oameni.

Maniera în care sunt confecționați idolii a fost înțeleasă și ea diferit. Textul masoretic spune că Aaron a modelat zeii cu dalta (ḥereṭ), dar unele versiuni, începând cu cele antice (Pentateuhul Samaritean și Syriaca) au preferat substantivul ḥārīṭ „matriță” în loc de ḥereṭ „daltă” și au redat expresia ‛egel massēḵā^h prin „vițel turnat”, deși cele două substantive nu e obligatoriu să fie în relație genitivală, ci ar putea fi redată prin „un vițel, o reprezentare”. Deși Septuaginta folosește expresia kai eplasen auta en tē graphidi , instrumentul implicit în prelucrarea aurului nu este surprins în traducerea în limba română care redă totul prin „le-a topit”. Unele versiuni românești au păstrat „daltă” (Biblia din 1921; Biblia după textul ebraic, 2017). Chiar și ediția Cornilescu a Bibliei a păstrat termenul „daltă”, dar într-o expresie mai puțin plauzibilă: „l-a bătut cu dalta”. Verbul YṢR folosit aici redă modelarea, prelucrarea, așa cum olarul modelează lutul. Pentru prelucrarea aurului cu ciocanul se folosește verbul RQ‛ la piel (e.g. Ex 39:3) sau substantivul miqșā^h alături de verbul ‛ŚH (e.g. Ex 25:31). Se poate concluziona că procesul confecționării idolului este foarte evaziv în textul biblic, cu siguranță pentru a evita reluarea lui de altcineva.