Gândirea pozitivă

normanvpeale.jpg
(www.wikipedia.org)

Ce este gândirea pozitivă
Dr. Norman Vincent Peale (1898-1993), autor a 34 de cărţi, a fost un reputat orator specializat în probleme motivaţionale care a conferenţiat în jurul lumii. A păstorit vreme de 6 decenii, dintre care 52 ani a slujit ca păstor principal al aceleiaşi biserici: Marble Collegiate din New York. Asistat de Dr. S. Blanton, un discipol şi apoi un colaborator al lui Freud, a fondat Institutul pentru Religie şi Sănătate (o clinică religio-psihiatrică intenţionată ca atare de însăşi fondatorii ei). Împreună cu soţia sa a pus bazele Fundaţiei pentru un trai creştin (1940). A mai iniţiat revistele Guideposts (cu tiraj de peste 4 mil. de exemplare) şi Plus: The Magazine of Positive Thinking. Cea mai bună carte a sa, Forţa gândirii pozitive, a fost vândută în milioane de exemplare ( 7 milioane conform http://www.amazon.com, 20 milioane conform http://normanvincentpeale.wwwhubs.com) şi s-a tradus în 41 de limbi, printre care şi română (Bucureşti: Curtea veche, 1999).

Gândirea pozitivă a fost promovată cu succes printre oamenii de afaceri de către Napoleon Hill, prin lucrarea sa Meditează şi îmbogăţeşte-te, iar printre evanghelicii americani de către Robert Schuller, prin lucrarea Există o soluţie pentru fiecare problemă. Robert Schuller a fost socotit şi cel mai popular predicator de televiziune din SUA, fiind gazda emisiunii Ora puterii. În 1989, numărul emisiunilor realizate ajunsese la cota 1000, fiind difuzată de peste 200 de posturi TV, cu o audienţă de peste 3 mil. de telespectatori. Peale a fost un francmason practicant, aparţinând de Marea Lojă a Columbiei britanice şi a Yukonului (http://freemasonry.bcy.ca).

Metoda lui Peale a fost caracterizată chiar de tatăl său cu următoarele cuvinte: „Tu ai elaborat o nouă mişcare creştină, care îşi are greutatea ei şi care este un amestec de ştiinţă a conştientului, metafizică, ştiinţă creştină, practică medicală şi psihologică, evanghelia baptiştilor, mărturia metodiştilor şi un calvinism solid olandezo-reformat”. (Buhne. 1995:229)

Autorul s-a preocupat să găsească soluţii la neîmplinirea personală a indivizilor, mai ales a acelora care se confruntau cu sentimente de frustrare mai pronunţate din pricina prejudecăţilor lor religioase sau din pricina superstiţiilor. Concepte precum „lovituri” sau „ghinioane” sunt considerate reprezentative pentru subiecţi cu o stimă de sine scăzută, considerată nepotrivită, chiar patologică. Fără a ignora faptul că fiecare persoană se confruntă cu „lovituri ale soartei şi cu tragedii”, numite într-un cuvânt „obstacole”, Peale sugerează că impactul acestora în viaţa personală poate fi mult diminuat. Prin reacţii controlate, chiar şi numărul şi intensitatea obstacolelor va fi mult redus.

Autorul pretinde că soluţia găsită este de inspiraţie creştină şi „guvernată de ştiinţă”. Perspectiva ei – o viaţă de succes. Versetele biblice cel mai des vehiculate sunt:
„Totul este posibil celui ce crede” (Mar. 9:23), „Facă-vi-se după credinţa voastră!” (Mat. 9:29), „dacă aţi credinţă cât un grăunte de muştat … nimic nu v-ar fi imposibil” (Mat. 17:20), „Pot totul în Cristos care mă întăreşte!” (Fil. 4:13), „Dacă Dumnezeu este pentru noi cine este împotriva noastră?” (Rom. 8:31), „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”. (Luca 17:21).

Gândirea pozitivă şi doctrina creştină
Epistemologic vorbind (cum cunosc adevărul), gândirea pozitivă, foloseşte Biblia doar ca pe una dintre sursele sale. Deşi Biblia este considerată „cea mai însemnată carte a stării spirituale pozitive”, alte lucrări sacre, mai ales de inspiraţie orientală sunt preţuite la fel de mult. Peale însuşi a susţinut că liniştea interioară cea mai profundă a experimentat-o într-un templu budist. Cuvinte precum „păcat”, „pierzare”, „nevrednicie”, „tăgăduire de sine”, nu-şi au locul în această filozofie, fiind considerate negative. Dualismul creştinism biblic-ştiinţă, sau mai degrabă scienticismul promovat de Peale, trebuie să ne alerteze deoarece o astfel de juxtapunere este foarte buclucaşă, cu multiple pericole. În plus, ea nu poate funcţiona în condiţii de parteneriat decât dacă se păstrează nealterate principiile biblice.

Pentru Peale, Dumnezeu nu are un chip unic; chipul Său se reflectă în relativitatea culturală a umanităţii. Nu există credinţa în Dumnezeul unic relevat în cultura evreiască. Dumnezeu este explicat în termenii culturii proprii fără a-i fi alterată natura, deoarece aceasta este în esenţă simplă: Dumnezeu este un Tată iubitor.

Cristosul suferind este o excepţie la chestiunea suferinţei personale. Sacrificiul său are valoare doar pentru validarea propriei sale experienţe. Valoarea substitutivă a sacrificiului nu există sau este prea puţin importantă.

Păcatul şi credinţa în alterarea păcătoasă a rasei umane este doar o mentalitate învechită care trebuie depăşită prin autocontrol, prin iluminarea minţii. Convertirea constă doar în acceptarea soluţiei oferite de gândirea pozitivă. Nu există crize existenţiale cum se regăsesc în creştinism.

Procesul sfinţirii este o mare înşelare. Îndumnezeirea este un surogat teologic deoarece noi suntem dumnezei prin naştere (creaţie). Chipul lui Dumnezeu în om nu este în nici un fel alterat, nici prin Cădere, nici prin eşecul personal. „Dacă Dumnezeu s-ar uita în oglindă, m-ar vedea pe mine”. (sic!)

Escatologia este atemporală. Cărţile apocaliptice sunt interpretate preterist, adică nu sunt lucrări de anticipaţie. Din moment ce Biblia admite succesul deplin şi bunăstarea lipsită de spectrul grijilor ca aparţinând escatonului, epocii de aur inaugurate de Mesia, Peale şi discipolii săi vorbesc despre epoca prezentă ca reprezentând escatonul însuşi. Atât instituirea escatonului cât şi întreţinerea lui sunt posibile prin gândirea pozitivă a tuturor creştinilor din societate. Prin natura exerciţiului (simplu şi necostisitor) şi prin rezultatele sale senzaţionale, gândirea pozitivă nu este numai una dintre metodele de vindecare a pesimismului ci mai degrabă cea mai bună şi mai incitantă. Este doar o chestiune de timp până când toţi oamenii creştini sau necreştini, ignoranţi deocamdată, vor afla şi vor aplica metoda respectivă.

Prin urmare, gândirea pozitivă este o doctrină profund umanistă, care caută împlinirea personală a fiecărui om în parte. Omul oferă măsura lucrurilor: el este cea mai importantă creaţie a lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi. Gândirea pozitivă este o doctrină materialist-optimistă. Viaţa are sens aici şi acum. Viaţa pe pământ este frumoasă, viaţa în această epocă fiind cea mai plină de semnificaţii şi avantaje dintre câte a cunoscut pământul. Teoriile cataclismice sunt considerate aberante şi nefondate. În fine, gândirea pozitivă este o doctrină pseudo-creştină. Prin conţinutul dogmei sale se apropie mai mult de religiile orientale, sau de religiile moderne de sorginte orientală, mai ales de scientologie şi de New Age.

Printre cele mai mari lipsuri în raport cu creştinismul se numără ignorarea dreptăţii ca şi parte constitutiv-esenţială a naturii dumnezeieşti, a failibilităţii umane, naturii substitutive a sacrificiului lui Cristos, a naturii dialectice a sfinţirii ca statut (pronunţat drept în Cristos) şi proces (îndumnezeire), cât şi a naturii cataclismice a împrejurărilor în care se va stabili noua ordine mondială. Este adevărat că reuşeşte să ofere o perspectivă mai optimistă asupra prezentului şi viitorului şi pune în valoare utilizarea resurselor interne pentru înfruntarea cu problemele vieţii.

Ce alternativă se poate propune?
Acceptă-ţi fragilitatea şi vulnerabilitatea ca om şi cetăţean într-un sistem coordonat de Dumnezeu. Acceptă că atunci când eşti lăsat singur nu poţi face nimic bun. Nu cuteza să începi lucrări mari cu Dumnezeu fără să fi experimentat criza convertirii.

Acceptă-ţi responsabilitatea ca om şi cetăţean de a administra cu grijă sistemul din care faci parte. Acceptă autoritatea Duhului Sfânt de a-ţi modela viaţa, de a-ţi controla impulsurile şi de a-ţi verifica continuu mintea.

Acceptă dreptul de arbitru al lui Dumnezeu, prin Sfintele Scripturi. Buna convieţuire cu sistemul natural, politic, sau social se face doar în limitele standardului lui Dumnezeu. Nu ai dreptul să contrazici dreptatea lui Dumnezeu cu iubirea Sa. El niciodată nu s-a contrazis pe Sine. La cruce este revelată dreptatea iubitoare a lui Dumnezeu.

Acceptă-ţi dreptul de a spera în mai bine şi de a visa lucruri mari cu Dumnezeu. Speră, visează, încredinţează-i Domnului împlinirea viselor tale şi aşteaptă timpul hotărât de el, ca să nu te trezeşti luptând cu morile de vânt ale propriei tale imaginaţii necontrolate de Duhul lui Dummnezeu.

Bibliografie:
Buhne, Jakob, 1995, Jocul cu focul, Făgăraş: Agape (traducere din limba germană, apărută în 1989, de Olimpiu Cosma).

Peale, N.V., 1999, Forţa gândirii pozitive, Bucureşti, Curtea veche (traducere din limba engleză, apărută în 1952, de Luiza Gervescu).

Anunțuri

Comentarii închise la Gândirea pozitivă

Din categoria Carte comentată

Comentariile nu sunt permise.